Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 30 din 25 ianuarie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedura civila, precum si ale   art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 30 din 25 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 164 din 24 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Costin Ţugui în Dosarul nr. 1.292/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi litigii de muncã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, personal, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei formuleazã o cerere prealabilã prin care solicitã retrimiterea dosarului la instanţa de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã, în vederea îndreptãrii erorii materiale din încheierea de sesizare. În acest sens apreciazã cã temeiul de lege invocat în încheierea de sesizare pentru trimiterea cauzei în vederea soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate nu este cel corect.
Reprezentantul Ministerului Public se opune admiterii cererii autorului excepţiei, apreciind cã este vorba de fapt de o eroare materialã, care nu influenţeazã în nici un fel procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Ca atare, solicitã respingerea cererii autorului excepţiei.
Deliberând asupra cererii formulate, Curtea respinge solicitarea autorului excepţiei de retrimitere a dosarului cãtre instanţa de fond.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, reiterând cu aceastã ocazie motivele deja expuse în concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã autorul excepţiei invocã de fapt lacune legislative ale textelor supuse controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.292/CIV/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti.
Excepţia a fost ridicatã de Costin Ţugui într-o cauzã ce priveşte soluţionarea apelului declarat împotriva Încheierii de şedinţã nr. 303 din 4 martie 2004, pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 2.565/2004, având ca obiect încuviinţarea executãrii silite.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 52 alin. (1) şi (2), întrucât prin legi ordinare şi organice nu sunt stabilite legal modalitãţile procedurale de aducere la îndeplinire a unor hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, învestite cu titlu executoriu, astfel încât, potrivit <>Legii nr. 29/1990 , rãmâne la "latitudinea conducãtorilor autoritãţilor publice punerea acestora în executare, şi nu a unei legi exprese".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi litigii de muncã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, instanţa aratã cã executarea silitã poate fi declanşatã în urma unei obligaţii stabilite prin hotãrârea unei instanţe sau printr-un alt titlu care confirmã existenţa unei creanţe şi faptul cã aceasta îndeplineşte condiţiile necesare punerii în mişcare a procedurii de executare silitã. În acest context apreciazã cã "legea nu distinge, dupã cum hotãrârea judecãtoreascã ce constituie titlu executoriu a fost pronunţatã într-o pricinã civilã sau într-o pricinã penalã, prin care s-a statuat asupra unor pretenţii civile, ci se referã, în sens larg, la hotãrârea unei instanţe". Ca atare, în speţa de faţã, chiar dacã hotãrârea ce constituie titlu executoriu a fost pronunţatã de Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, autorul excepţiei are posibilitatea de a-şi exercita dreptul recunoscut prin acest titlu, conform procedurii executãrii silite, reglementatã de Codul de procedurã civilã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã în speţa de faţã nu este vorba despre o problemã de constituţionalitate, întrucât susţinerile autorului excepţiei privesc, în primul rând, aspecte legate de aplicarea textelor în discuţie. De altfel, menţioneazã faptul cã nici nu se aratã în ce constã neconstituţionalitatea acestor texte de lege, nemulţumirea autorului excepţiei vizând instituţia executãrii silite, în ansamblul sãu. În acest sens aratã cã reglementarea procedurii de judecatã este lãsatã la latitudinea legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". În acest context, considerã cã, departe de a îngrãdi principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, textele criticate constituie expresia aplicãrii lor, garantând desfãşurarea procedurii de executare silitã, cu respectarea prevederilor legii şi ale Constituţiei.
Avocatul Poporului aratã cã, întrucât din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale nu rezultã cãror prevederi constituţionale contravin textele de lege criticate, în temeiul dispoziţiilor imperative ale <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , numai Curtea poate decide cadrul constituţional în care urmeazã sã fie examinatã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Din punctul sãu de vedere, Avocatul Poporului apreciazã totuşi cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã: "În cazul în care debitorul nu executã de bunãvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silitã, potrivit dispoziţiilor prezentei cãrţi, dacã legea nu prevede altfel.";
- <>Art. 1 din Legea nr. 188/2000 : "(1) Executarea silitã a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectueazã de cãtre executorii judecãtoreşti, dacã legea nu prevede altfel.
(2) Executorii judecãtoreşti îndeplinesc şi alte atribuţii date prin lege în competenţa lor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 52 alin. (1) şi (2), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 52 alin. (1) şi (2): "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã, de fapt, critica de neconstituţionalitate este fundamentatã pe susţinerea potrivit cãreia, în cartea V, intitulatã "Despre executarea silitã", în cuprinsul prevederilor art. 371^1 pânã la art. 580^5 din Codul de procedurã civilã, "nu sunt prevãzute în mod expres posibilitãţile procedurale de aducere la îndeplinire a hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile, învestite cu titlu executoriu, pronunţate în baza <>art. 11 din Legea nr. 29/1990 ".
Curtea observã totodatã cã aceeaşi nemulţumire este exprimatã şi faţã de dispoziţiile <>art. 1 din Legea nr. 188/2000 , în sensul cã executorii judecãtoreşti sunt învestiţi numai în executarea silitã a titlurilor executorii cu caracter civil, nu şi în cele de contencios administrativ, fapt "ce excedeazã debitorul de sume de bani sau bunuri, actele administrative neonorate de autoritãţile administrative publice nefiind prevãzute în textul <>Legii nr. 188/2000 , dintr-o eroare a legislativului". Autorul excepţiei semnaleazã astfel existenţa unei lacune legislative în aceastã materie, prin aceea cã, în cuprinsul dispoziţiilor legale criticate, nu se precizeazã cine anume şi în ce condiţii va pune în executare o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, învestitã cu titlu executoriu, pronunţatã în baza <>art. 11 din Legea nr. 29/1990 .
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea reţine cã exercitarea controlului de constituţionalitate asupra unui atare obiect, respectiv asupra unor lacune ale textelor de lege criticate, excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. De altfel, în acest sens jurisprudenţa Curţii a stabilit, în mod constant, cã instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui legiuitorului cu prilejul soluţionãrii unor excepţii de neconstituţionalitate al cãror obiect priveşte lacune legislative ori în cazul unor reglementãri legale despre care se pretinde cã ar fi incomplete ori nesatisfãcãtor redactate (a se vedea, de exemplu, <>Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Costin Ţugui în Dosarul nr. 1.292/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi litigii de muncã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 ianuarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016