Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 30 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 113 din 16 martie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 , invocatã de Beleiu Gheorghe în Dosarul nr. 16.960/1997 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 3 februarie 1998, în prezenta lui Beleiu Gheorghe Justin, fiul autorului exceptiei, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin acţiunea formulatã, Beleiu Gheorghe a chemat în judecata Universitatea Independenta "Titu Maiorescu", solicitând instanţei obligarea paratei la respectarea convenţiei didactice încheiate între pãrţi. În motivarea cererii reclamantul a arãtat ca parata, prin Adresa nr. 219 din 1 septembrie 1997, i-a comunicat ca, începând cu luna octombrie 1997, înţelege sa rezilieze convenţia intervenita, deoarece dispoziţiile <>art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic nu permit continuarea acestei colaborãri.
La termenul de judecata din data de 18 septembrie 1997 reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 , sustinand, în esenta, ca ele sunt contrare art. 38 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia dreptul la munca nu poate fi îngrãdit, iar restrangerea unor drepturi nu este posibila decât în cazurile limitative prevãzute la art. 49 din Constituţie. Mai arata ca dispoziţiile contestate sunt contrare art. 20 din Constituţie, deoarece incalca art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, la care ţara noastrã este parte.
Prin Încheierea din 18 septembrie 1997, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a suspendat judecarea cauzei şi, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicatã, a trimis dosarul Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Întrucât încheierea nu conţinea opinia instanţei, Curtea a cerut îndeplinirea aceste obligaţii legale şi, ca urmare, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a completat încheierea, exprimand opinia ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin textul criticat (<>art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 ), "pornind de la norma didactica (...) şi pentru asigurarea unui învãţãmânt superior de calitate", a fost limitat cumulul cadrelor didactice universitare la cel mult doua norme didactice. Se opineaza, de asemenea, ca nu sunt incalcate prevederile art. 20 din Constituţie şi nici cele din pactele şi acordurile internaţionale privind dreptul la munca. Se a preciza ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 38 din Constituţie, care prevãd ca alegerea profesiei şi a locului de munca sunt libere, şi nici ale art. 49 din Constituţie, pentru ca limitarea a fost instituitã prin lege şi fãrã încãlcarea dreptului la munca, în vederea asigurãrii unui învãţãmânt de calitate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
În şedinţa publica din data de 3 februarie 1998, fiul autorului exceptiei a depus la dosarul cauzei certificatul de deces al tatãlui sau şi a solicitat continuarea judecãrii şi admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã. Aceasta a fost legal investitã, iar soluţionarea exceptiei se impune, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, Curtea, o data legal sesizatã, procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului.
Potrivit <>art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, "Personalul didactic din învãţãmântul de stat, precum şi cel al instituţiilor de învãţãmânt privat autorizate sau acreditate, poate îndeplini cel mult doua norme didactice, cu acordul conducerii unitãţii din învãţãmânt unde este titular cu carnet de munca".
În acelaşi timp însã, art. 38 alin. (1) din Constituţie prevede ca "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere". În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, potrivit cãrora "... dreptul la munca cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi câştige existenta printr-o munca liber-aleasã sau acceptatã", iar statele au obligaţia garantarii acestui drept.
Prevederile <>art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 , limitand activitatea cadrelor didactice la cel mult doua norme, contravin dispoziţiilor constituţionale citate.
De asemenea, textul criticat incalca şi dispoziţiile art. 49 din legea fundamentalã, care reglementeazã expres şi limitativ în ce cazuri exerciţiul unor drepturi sau libertãţi poate fi îngrãdit. Acestea sunt: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertãţilor cetatenesti, desfãşurarea instrucţiei penale şi prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Or, nici unul dintre aceste cazuri nu motiveaza restrictia instituitã prin <>art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 .
Pe de alta parte, prin restrictia impusa se aduce atingere şi principiului autonomiei universitare, instituit prin art. 32 alin. (6) din Constituţie, deoarece interdicţia angajãrii de cadre universitare, în condiţiile <>art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 , afecteazã desfãşurarea procesului de învãţãmânt în instituţiile de învãţãmânt superior de stat sau private, care funcţioneazã legal.
Îngrãdirea prevãzutã de textul atacat contravine şi principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii, reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece cadrele universitare ar fi astfel într-o situaţie de inferioritate fata de alte categorii de salariaţi care pot presta activitãţi prin cumul şi pentru care nu exista restrictii.
Limitarea activitãţii cadrelor didactice la un numãr redus de norme didactice, pe motiv ca astfel se poate asigura un învãţãmânt de calitate, nu poate fi reţinutã, deoarece nu numãrul de norme conferã, prin el însuşi, calitatea prestaţiei unui cadru didactic universitar, ci calificarea profesionalã, experienta didactica şi seriozitatea cu care fiecare profesor îşi realizeazã menirea.
În acelaşi sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 114/1994, constatând ca art. 32 din Legea nr. 88/1993, care prevedea o restrictie asemãnãtoare, este neconstitutional. Cum, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, la elaborarea şi adoptarea <>Legii nr. 128/1997 ar fi fost necesar sa se aibã în vedere decizia mai sus citata.
Fata de toate aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate urmeza a fi admisã, textul <>art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 fiind neconstitutional.
Ca urmare, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Beleiu Gheorghe în Dosarul nr. 16.960/1997 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constata ca dispoziţiile <>art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic sunt neconstituţionale.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 10 februarie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
