Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Ion Filipescu - preşedinte
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevãzute de Legea nr. 53/1991, <>Legea nr. 40/1991 şi Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societãţile comerciale şi regiile autonome, invocatã de reclamantul Flavius Antoniu Baias în dosarul nr. 3127/1993 al Judecãtoriei Sectorului 5, municipiul Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 8 decembrie 1993, concluziile pãrţilor fiind consemnate pe larg în încheierea au aceeaşi data, pronunţarea fiind amînatã pentru 15 decembrie şi apoi 27 decembrie şi, respectiv, 6 ianuarie 1994.
Flavius Antoniu Baias a susţinut, în esenta, ca prevederile <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 sînt neconstituţionale întrucît contravin atît art. 16 alin. (1), cît şi art. 53 alin. (2) din Constituţie.
Totodatã, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat, ţinînd seama ca între timp <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 a fost abrogat expres prin <>art. 3 alin. 2 din Legea nr. 35/1993 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii şi cum <>art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii a preluat, sub o alta forma, principiul din vechiul <>art. 3 alin. (2) al Legii nr. 58/1992 , sa se constate şi neconstituţionalitatea acestuia.
Procurorul a solicitat respingerea exceptiei, întrucît prin <>art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 s-a înlãturat discriminarea din <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 , plata unui impozit majorat urmînd sa se aplice tuturor categoriilor de salariaţi care cumuleazã funcţii.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Reclamantul Flavius Antoniu Baias a chemat în judecata Baroul de avocaţi al municipiului Bucureşti, solicitind Judecãtoriei Sectorului 5, municipiul Bucureşti, sa constate ca impozitul pe veniturile realizate, ca avocat, în luna februarie 1993 au fost greşit impozitate, respectiv cu un impozit majorat cu 100% şi, pe cale de consecinta, sa fie obligat baroul sa-i restituie suma de 14.065 lei.
La primul termen de judecata - 7 mai 1993 - reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 , sustinind ca acesta este în vãditã contradictie cu art. 16 alin. (1) şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale pentru a hotãrî cu privire la constitutionalitate articolului în discuţie.
Judecãtoria Sectorului 5, municipiul Bucureşti, prin Încheierea din 7 mai 1993, a sesizat Curtea Constituţionalã, şi-a exprimat opinia în sensul ca excepţia este intemeiata întrucît prin articolul respectiv se introduce un spor de impozit doar pentru o anumitã categorie de persoane, respectiv pentru cele încadrate prin cumul de funcţii, ceea ce reprezintã o încãlcare a egalitãţii cetãţenilor în fata legii, care contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi a dispus suspendarea judecaţii cauzei.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate au fost solicitate, în baza <>art. 24 din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere Senatului, Camerei Deputaţilor şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca, într-adevãr, prevederile <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 au fost neconstituţionale, întrucît au creat o discriminare, în sensul ca impozitarea majoratã se referea numai la salariaţii ce cumulau funcţii din instituţiile publice, textul nefiind aplicabil salariaţilor agenţilor economici sau altor persoane juridice şi nici celor angajaţi la persoane fizice.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu şi-au exprimat punctul de vedere.
Potrivit <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 , salariile realizate prin cumul de funcţii, precum şi veniturile realizate în afarã funcţiei de baza, indiferent de unitatea în care acestea se obţin, se impoziteazã separat, aplicindu-se impozitul prevãzut de lege, majorat cu 100%. Aceasta impozitare majoratã se referã numai la salariaţii care cumuleazã funcţii din instituţiile publice, deoarece textul sus-menţionat nu se aplica salariaţilor economici sau altor persoane juridice şi nici celor angajaţi la persoane fizice. În acest fel se face o discriminare între salariaţii care realizeazã venituri prin cumul la instituţiile publice şi salariaţii care realizeazã venituri prin cumul la agenţii economici, la alte persoane juridice ori la persoane fizice. Aceasta discriminare este contrarã egalitãţii în drepturi a cetãţenilor prevãzutã de art. 16 alin. (1) din Constituţie şi principiului de aşezare a impozitelor stabilit de art. 53 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie "Cetãţenii sînt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". În sensul art. 4 alin. (2) din Constituţie, criteriile nediscriminarii sînt rasa, naţionalitatea, originea etnicã, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politica, averea, originea socialã.
Dispoziţiile constituţionale menţionate trebuie corelate şi interpretate în raport cu prevederile cuprinse în instrumentele juridice internaţionale în domeniul drepturilor omului. Într-adevãr, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie: "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vot fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului,cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte". În acest fel sînt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, intrat în vigoare la 23 martie 1976, potrivit cãrora: "Toate persoanele sînt egale în fata legii şi au dreptul, fãrã discriminare, la o egala protecţie a legii. În aceasta privinta legea trebuie sa interzicã orice discriminare şi sa garanteze tuturor persoanelor o protecţie egala di eficace impotriva oricãror discriminãri, îndeosebi de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica şi orice alta opinie, originea nationala sau socialã, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare".
Dispoziţii similare sînt cuprinse în art. 2 alin. 2 din Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale, intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976.
În raport cu dispoziţiile legale menţionate, se poate observa ca <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 stabileşte un spor de impozit de 100% doar pentru o anumitã categorie de salariaţi cu cumul de funcţii, respectiv cei care realizeazã venituri prin cumul la instituţiile publice, nu şi în alte locuri de munca, ceea ce înseamnã o încãlcare a principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. <>Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 introduce, deci, o excepţie de la dispoziţiile comune în materie de impozite, şi anume cel cuprinse în <>Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, care în art. 7 alin. 4 stabileşte ca "Veniturile sub forma de salarii şi alte venituri salariale, provenite din munca prestatã în mai multe locuri de munca, se impune separat, pe fiecare loc de munca, cu cotele şi în condiţiile prevãzute la primul alineat al acestui articol". Rezulta ca <>Legea nr. 32/1991 are în vedere veniturile salariale obţinute şi nu vreo diferentiere pe criterii sociale sau categorii de funcţionari.
În aprecierea constituţionalitãţii <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 trebuie avute în vedere şi prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale". Prin urmare, fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legalã, ci şi proporţionalã, rezonabila, echitabila şi sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetãţeni.
Fata de cele arãtate, se constata ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 este intemeiata.
În ce priveşte <>art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, astfel cum a fost modificatã de <>Legea nr. 35/1993 , care prevede o impozitare majoratã cu 30% pentru veniturile realizate prin cumul de cãtre toţi salariaţii, indiferent de locul de munca, a cãrui neconstituţionalitate a fost ridicatã de reclamant în fata Curţii Constituţionale cu ocazia dezbaterilor din 8 decembrie 1993, cu motivarea ca acest text introduce o alta inegalitate şi discriminare, respectiv între salariaţii care realizeazã venituri fãrã cumul, se retine ca cererea reclamantului nu s-a fãcut cu respectarea prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cãrora Curtea hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti.
Totodatã, se constata ca au fost incalcate şi dispoziţiile <>art. 23 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992 care prevãd ca sesizarea Curţii se dispune de cãtre instanta judecãtoreascã prin încheiere, care trebuie sa cuprindã punctele de vedere ale pãrţilor, precum şi opinia instanţei.
În aceste condiţii, întrucît cererea nu a fost facuta în fata unei instanţe judecãtoreşti, iar Curtea nu a fost legal sesizatã, excepţia invocatã nu poate fi examinata în fond.
Fata de considerentele expuse,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE :
Admite excepţia de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost sesizatã prin Încheierea din 7 mai 1993, ridicatã de Flavius Antoniu Baias în fata Judecãtoriei Sectorului 5, municipiul Bucureşti, şi constata ca prevederile <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevãzute de Legea nr. 53/1991, <>Legea nr. 40/1991 şi Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societãţile comerciale şi regiile autonome sînt neconstituţionale. Cu privire la cererea reclamantului Flavius Antoniu Baias în sensul declarãrii ca neconstituţionale şi a prevederilor <>art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, astfel cum a fost modificatã de <>Legea nr. 35/1993 , formulatã în fata Curţii cu ocazia dezbaterilor din 8 decembrie 1993, se constata ca sesizarea acesteia, sub acest aspect, nu s-a fãcut cu respectarea dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992 şi, în consecinta, nu poate fi examinata în fond.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 6 ianuarie 1994.
PREŞEDINTE,
ION FILIPESCU
Magistrat - asistent,
Constantin Burada
-----------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
