Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 3 din 30 iunie 1992 cu privire la constitutionalitatea art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 162 din 15 iulie 1992
Publicatã în : MONITORUL OFICIAL nr. 162 din 15 iulie 1992
Prin sesizarea înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 35 din 22 iunie 1992, un grup de 26 senatori, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 din Constituţia României, ale art. 13 alin. 1 A(a) şi ale <>art. 17 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992 , solicita examinarea şi constatarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor cuprinse în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.
Curtea, în baza <>art. 3 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 , constata mai întîi ca este competenta, potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie, sa soluţioneze sesizarea, iar aceasta s-a fãcut cu respectarea dispoziţiilor legale.
Grupul de senatori care a sesizat Curtea constata constituţionalitatea dispoziţiei înscrise în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, potrivit cãreia "Impotriva hotãrîrilor definitive, pronunţate de instanţele judecãtoreşti potrivit prezentei legi, nu exista cale de atac", considerind-o contrarã dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, care prevãd ca "Impotriva hotãrîrilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Se apreciazã ca precizarea "în condiţiile legii" nu înseamnã o posibilitate de restringere a dreptului de a exercita cãile de atac, ci se referã la reglementarea condiţiilor procedurale de folosire a acestora. Recunoscindu-se existenta unor cazuri în care restrîngerea dreptului de exercitare a cãilor de atac "se admite şi se practica doar într-un singur sens şi anume, în privinta cãilor ordinare de atac", se considera ca nu este însã admisibilã interzicerea cãilor extraordinare de atac, astfel cum procedeazã art. 85 alin. 2. Referitor la oportunitatea acestui text, se arata ca "Parlamentul a avut în vedere asigurarea operativitatii în rezolvarea tuturor problemelor legate de desfãşurarea alegerilor, precum şi interesul legat de stabilirea rezultatelor alegerilor" şi ca asemenea argumente puteau avea o oarecare forta de justificare a dispoziţiei dacã hotãrârile pronunţate de instanţele judecãtoreşti pe baza Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului s-ar rezuma doar la soluţionarea contestaţiilor vizind corectitudinea listelor electorale, constituirea birourilor electorale, candidaturile depuse sau mãsurile luate de birourile electorale. Se apreciazã apoi ca nu se poate admite ca hotãrîrile pronunţate în legatura cu contravenţiile şi infracţiunile stabilite prin Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sa nu poate fi atacatã prin intermediul cãilor extraordinare de atac.
Potrivit <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 , Curtea a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului punctul lor de vedere. În rãspunsul sau, Guvernul precizeazã, între altele ca "Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului constituie sediul materiei pentru procedura de organizare şi desfãşurare a alegerilor şi nu pentru acţiuni penale sau contravenţionale al cãror sediu se afla în Codul penal şi în <>Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor".
Curtea Constituţionalã,
vazind dispoziţiile legale invocate, sesizarea grupului de senatori, punctul de vedere al Guvernului şi ţinînd seama de dispoziţiile <>art. 20 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Nu poate fi primitã interpretarea de sesizare, data art. 128 din Constituţiei, în sensul ca menţiunea "în condiţiile legii" nu înseamnã şi o posibilitate de a restringe dreptul de exercitare a cãilor de atac. De altfel, chiar în sesizare se recunoaşte ca se admite şi se practica restrîngerea acestui drept. Într-adevãr, atît în sistemul nostru procesual, cît şi în alte tari, legea exclude folosirea unor cai de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datoritã modicitatii obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecţie a unor interese sociale, fie pentru ca natura cauzei impune o rezolvare prompta şi definitiva. Desigur, aceste excepţii trebuie sa fie expres prevãzute de lege şi nu pot fi extinse prin analogie. Afirmatia din sesizare, în sensul ca aceasta restringere poate viza numai cãile ordinare de atac, este contrazisa de dispoziţiile legale care exclud, uneori, şi exercitarea cãilor extraordinare de atac: art. 34 alin. 1 Cod procedura civilã, ca şi art. 52 alin. 6 Cod procedura penalã dispun ca încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea nu sînt supuse nici unei cai de atac; art. 40 alin. 4 Cod procedura civilã prevede ca hotãrîrea de strãmutare nu este supusã nici unei cai de atac; art. 619 alin. 4 Cod procedura civilã dispune ca hotãrîrea data în materie de divorţ nu este supusã revizuirii.
În Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, art. 85 alin. 2 introduce o restrictie privind folosirea cãilor extraordinare de atac, ca fiind impusa, astfel cum de altfel se arata şi în sesizare, de necesitatea asigurãrii operativitatii în rezolvarea tuturor problemelor legate de desfãşurarea alegerilor, precum şi de interesul stabilitatii rezultatelor alegerilor. Într-adevãr, procedura alegerilor presupune, într-o ordine fireasca, o succesiune de etape - stabilirea listelor electorale şi a secţiilor de votare, eliberarea cãrţilor de alegator, înfiinţarea birourilor electorale, depunerea candidaturilor, campania electoralã, desfãşurarea votarii, stabilirea rezultatelor -, fiecare trebuind sa se finalizeze în termenele prevãzute de lege. În stabilirea acestor termene s-a avut în vedere şi posibilitatea formularii unor contestaţii, intimpinari sau recursuri, astfel încît neregularitãţile produse în procesul electoral sa poatã fi indepartate. A permite însã şi folosirea cãilor extraordinare de atac, dupã regulile dreptului comun, care prevãd termene de exercitare ce nu sînt compatibile cu rigoarea şi celeritatea procedurii electorale, cum este, de exemplu, termenul de un an de la rãmînerea definitiva a hotãrîrii pentru exercitarea recursului extraordinar, ar insemna practic sa se implice desfãşurarea alegerilor sau sa se punã sub semnul incertitudinii un timp îndelungat rezultatele alegerilor. Acest specific, existent în materie electoralã, a impus dispoziţia din art. 85 alin. 2, care nu contravine Constituţiei. Aceasta dispoziţie se aplica, însã, numai în materia contenciosului electoral. Soluţia rezulta cu claritate şi fãrã posibilitate de dubiu, dacã textul din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sînt interpretate sistematic. Astfel, alin. 2 nu poate fi rupt de prevederile din alin. 1, care se referã la judecarea de cãtre instanţe a intimpinarilor, contestaţiilor sau a oricãror alte cereri prevãzute de lege, adicã acte specifice procesului electoral. Este apoi de observat ca alin. 2 se referã la hotãrîri definitive pronunţate de instanţele judecãtoreşti "potrivit prezentei legi", or, în cazul contravenţiilor şi a infracţiunilor, judecata şi pronunţarea se fac potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 32/1968 şi ale <>Legii nr. 61/1991 (care se completeazã cu dispoziţiile din codurile de procedura civilã şi penalã), astfel cum prevede în mod expres art. 74 alin. 3 şi 4 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, respectiv potrivit prevederilor din Codul de procedura penalã. Hotãrîrile pronunţate în aceste materii sînt, deci, supuse cãilor de atac stabilite în actele normative menţionate, art. 85 alin. 2 neaducind în privinta lor nici o restrictie.
Vazind şi dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţie şi <>art. 20 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 47/1992 , pentru motivele arãtate, Curtea, în unanimitate,
În numele legii
DECIDE:
1. Dispoziţia cuprinsã în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului este constituţionalã.
2. Prezenta decizie se comunica Preşedintelui României şi Senatului şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc în data de 30 iunie 1992 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. dr. VASILE GIONEA
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
