Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 3 din 3 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 113 din 16 martie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, invocatã de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare Bucureşti în Dosarul nr. 1.077/1997 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 27 ianuarie 1998, în prezenta I.N.M.A. Bucureşti, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 februarie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Încheierea din 29 mai 1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, ridicatã de I.N.M.A Bucureşti într-un litigiu cu Tartavulea Gheorghe.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 21 şi 125 din Constituţie, în esenta, pentru urmãtoarele:
- în prezent nu mai exista organe ierarhic superioare care sa judece contestaţiile salariaţilor impotriva sancţiunilor cu diminuarea salariului tarifar, în cazul neîndeplinirii integrale a sarcinilor de serviciu;
- organul de conducere colectivã, cãruia angajatul nemulţumit de diminuarea salariului ca sancţiunea disciplinarã ar urma, în prezent, în temeiul prevederilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, sa i se adreseze, este consiliul de administraţie, care, în fapt, a propus sancţiunea aplicatã şi deci ar fi judecãtor în propria sa cauza;
- aplicarea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii ingradeste dreptul cetãţeanului de a se adresa justiţiei şi incalca prevederile constituţionale privind liberul acces la justiţie.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii "contravine dispoziţiilor Constituţiei României, deci este neconstitutional, deoarece el vorbeşte despre posibilitatea de a se adresa contestaţiile impotriva diminuãrii salariului la organul ierarhic superior sau organului de conducere colectivã". Instanta, preluand argumentatia autorului exceptiei, considera ca textul legal atacat contravine art. 21 din Constituţie, întrucât constituie o ingradire a dreptului contestatorului de a se adresa justiţiei.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 138/1997 , s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia este intemeiata, prevederile art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii fiind neconstituţionale pentru identitate de ratiune cu temeiurile deciziilor Curţii Constituţionale nr. 59/1994, nr. 66/1995 şi nr. 90/1995, prin care s-a constatat ca art. 175 alin. (1) lit. a), b) şi c) sunt neconstituţionale. Totodatã se menţioneazã ca aceste prevederi "creeazã o discriminare între salariaţii din administraţia publica şi ceilalţi salariaţi, în defavoarea salariaţilor din sectorul public, care ar fi obligaţi sa parcurga o faza prealabilã în cadrul unei proceduri jurisdicţionale specifice sistemului administraţiei publice şi, chiar în cadrul acestora, între salariaţii Guvernului şi cei ai autoritãţilor administrative autonome, care nu au un organ administrativ ierarhic superior, şi salariaţii celorlalte autoritãţi publice".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia invocatã, chiar dacã este vorba de o lege adoptatã anterior Constituţiei, întrucât sunt în discuţie raporturi juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a legii fundamentale.
Art. 175 alin. (1) din Codul muncii prevede ca sunt de competenta organului administrativ ierarhic superior sau a organului de conducere colectivã, potrivit legii:
"a) contestaţiile impotriva sancţiunilor disciplinare care, prin codul de fata sau prin alta dispoziţie legalã, nu au fost date în competenta judecãtoriei sau altor organe;
b) contestaţiile impotriva desfacerii contractului de munca, precum şi litigiile privind reintegrarea în munca a persoanelor cu funcţii de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum şi a directorilor, directorilor generali şi asimilaţii acestora din organele centrale;
c) contestaţiile impotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administraţie sau din producţie;
d) contestaţiile în legatura cu acordarea de trepte şi gradatii de salarizare, impotriva diminuãrii salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrala a sarcinilor de serviciu, precum şi cu privire la acordarea premiilor şi gratificatiilor".
Asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Codul muncii Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 90 din 4 octombrie 1995, Decizia nr. 59 din 18 mai 1994 şi prin Decizia nr. 66 din 28 iunie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, nr. 259 din 15 septembrie 1994 şi nr. 210 din 13 septembrie 1995, decizii ce stau la baza practicii jurisdicţionale ulterioare a Curţii în acest domeniu, statuand ca textele legale sus-menţionate sunt în contradictie cu dispoziţiile art. 21 şi 125 din Constituţie, deoarece excluderea din competenta instanţelor judecãtoreşti a contestaţiilor referitoare la aplicarea unei sancţiuni disciplinare, a celor privind desfacerea contractului de munca a unor categorii de salariaţi sau a celor impotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administraţie sau din producţie, incalca principiul accesului liber la justiţie, precum şi dispoziţiile constituţionale privind realizarea justiţiei prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite prin lege.
În ceea ce priveşte art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, exista aceeaşi contradictie. Competenta exclusiva a unui organ de conducere administrativã pentru soluţionarea contestaţiei privind acordarea de trepte şi gradatii de salarizare, diminuarea salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrala a sarcinilor de serviciu sau acordarea premiilor şi gratificatiilor este contrarã dispoziţiilor art. 21 şi 125 din Constituţie. De asemenea, asa cum s-a arãtat în punctul de vedere al Guvernului, în concordanta de altfel şi cu cele reţinute în considerentele deciziilor sus-menţionate, prevederea legalã atacatã este discriminatorie, creând o situaţie dezavantajoasa pentru salariaţii sectorului public şi, în cadrul acestora, pentru salariaţii Guvernului şi ai autoritãţilor administrative autonome.
Fata de cele arãtate şi de faptul ca motivele avute în vedere la soluţionarea excepţiilor privind art. 175 alin. (1) lit. a), şi b) şi c) din Codul muncii subzistã şi în soluţionarea prezentei excepţii privind art. 175 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, potrivit practicii jurisdicţionale a Curţii, soluţiile nu pot fi diferite, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi admisã.
Ca urmare, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare Bucureşti în Dosarul nr. 1.077/1997 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constata ca dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii sunt neconstituţionale.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 3 februarie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
