Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 3 din 19 ianuarie 2009  pentru examinarea recursului in interesul legii, privind stabilirea pedepsei ce determina calculul termenului de reabilitare judecatoreasca in cazul pedepselor rezultante prin cumul aritmetic ca urmare a revocarii suspendarii conditionate sau prin cumul juridic in cazul concursului de infractiuni    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 3 din 19 ianuarie 2009 pentru examinarea recursului in interesul legii, privind stabilirea pedepsei ce determina calculul termenului de reabilitare judecatoreasca in cazul pedepselor rezultante prin cumul aritmetic ca urmare a revocarii suspendarii conditionate sau prin cumul juridic in cazul concursului de infractiuni

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE -
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 10 iunie 2009
Dosar nr. 31/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit la data de 10 noiembrie 2008 pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind stabilirea pedepsei ce determinã calculul termenului de reabilitare judecãtoreascã în cazul pedepselor rezultante prin cumul aritmetic ca urmare a revocãrii suspendãrii condiţionate sau prin cumul juridic în cazul concursului de infracţiuni.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 117 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii şi a pus concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul cã la stabilirea termenului de reabilitare judecãtoreascã se va lua în calcul exclusiv pedeapsa cea mai grea ce intrã în componenţa pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.
Fiind nevoie de timp mai îndelungat în vederea deliberãrii, s-a amânat pronunţarea pentru astãzi, 19 ianuarie 2009.

SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu stabilirea pedepsei ce determinã calculul termenului de reabilitare judecãtoreascã în ipoteza pedepselor rezultante, obţinute prin cumul aritmetic ca urmare a revocãrii suspendãrii condiţionate sau prin cumul juridic în cazul concursului de infracţiuni.
Astfel, unele instanţe au reţinut cã termenul de reabilitare judecãtoreascã se socoteşte în raport cu pedeapsa cea mai grea ce intrã în compunerea pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã pedeapsa finalã stabilitã prin cumul juridic sau aritmetic va determina calculul termenului de reabilitare judecãtoreascã.
Examinându-se fiecare dintre aceste ipoteze, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, se constatã urmãtoarele:
Reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se înlãturã pentru viitor toate incapacitãţile şi interdicţiile ce decurg dintr-o hotãrâre de condamnare şi asigurã reintegrarea socialã completã a unui condamnat, prin repunerea lui în situaţia anterioarã condamnãrii.
Aşadar, reabilitarea este o cauzã extinctivã, indivizibilã, care opereazã in personam şi a cãrei reglementare este prevãzutã în Codul penal (art. 133-138).
Reabilitarea, dupã condiţiile şi modul în care poate fi obţinutã, cunoaşte douã forme, şi anume reabilitarea de drept, care se obţine ope lege atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de aceasta privind gravitatea condamnãrii şi la intervalul de timp ce trebuie sã treacã de la data executãrii pedepsei pânã la data obţinerii reabilitãrii, şi, respectiv, reabilitarea judecãtoreascã, care se obţine prin hotãrâre judecãtoreascã, atunci când instanţa constatã cã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege pentru acordarea reabilitãrii, iar condamnatul a fãcut dovada cã s-a îndreptat.
Un efect al reabilitãrii sau al îndeplinirii termenului de reabilitare priveşte condamnarea care nu mai este avutã în vedere la stabilirea stãrii de recidivã (art. 38 ultimul alineat din Codul penal), aşa încât aceasta nu mai reprezintã un impediment pentru aplicarea unor modalitãţi neprivative de libertate.
Astfel, condiţia negativã impusã de lege pentru înlãturarea stãrii de recidivã prin reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare trebuie examinatã, în raport cu momentul sãvârşirii celei de-a doua infracţiuni.
Prin jurisprudenţa instanţei supreme s-a stabilit cã, în cazul mai multor condamnãri succesive, condamnatul nu poate fi reabilitat decât pe cale judecãtoreascã pentru toate condamnãrile, iar termenul de reabilitare la care se referã art. 38 alin. 2 din Codul penal se calculeazã în raport cu pedeapsa cea mai grea şi începe sã curgã de la data executãrii ultimei pedepse, chiar dacã, privitã izolat, pentru aceasta ar fi îndeplinite condiţiile reabilitãrii de drept.
Aşadar, reabilitarea, înlãturând toate consecinţele ce decurg din condamnare, trebuie examinatã în strânsã legãturã cu pedeapsa, ce reprezintã o categorie importantã a dreptului penal substanţial.
Pedeapsa este sancţiunea de drept penal ce constã într-o mãsurã de constrângere şi reeducare prevãzutã de lege pentru sãvârşirea unei anumite infracţiuni şi este aplicatã de instanţa de judecatã infractorului, în scopul prevenirii sãvârşirii de noi infracţiuni.
Din varietatea de pedepse cunoscute se disting şi pedepsele principale, în sensul cã pentru fiecare infracţiune este prevãzutã de lege o pedeapsã principalã, ce poate fi singurã aplicatã de instanţã.
Caracterul unic, individual şi de sine stãtãtor al fiecãrei pedepse principale pronunţate pentru fiecare infracţiune în parte nu poate fi înlãturat de o cauzã exterioarã şi aleatorie acestuia.
Cumulul juridic sau aritmetic a cel puţin douã pedepse principale are drept consecinţã stabilirea unei noi pedepse, rezultante sau finale, în condiţiile incidenţei prevederilor referitoare la concursul de infracţiuni ori revocãrii suspendãrii.
Sistemul nostru de drept penal material consacrã pentru infracţiunile concurente principiul cumulului juridic, ce presupune cã la pedeapsa cea mai grea se poate adãuga un spor (art. 34 din Codul penal).
Sporul alãturat pedepsei de bazã pronunţate pentru infracţiunea cea mai gravã nu are funcţia sau capacitatea juridicã de a converti pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune într-o altã pedeapsã mai mare, pedepsele iniţiale rãmânând neschimbate ca naturã şi întindere.
Posibilitatea avutã de instanţã în aplicarea sporului şi a determinãrii întinderii acestuia sunt condiţionate tocmai de natura pedepsei celei mai grele ce a fost pronunţatã, ca prim pas, pentru cea mai gravã dintre infracţiunile ce alcãtuiesc concursul.
Astfel, sporul de pedeapsã trebuie privit ca o compensare a absorbţiei şi neexecutãrii succesive de cãtre condamnat şi a pedepsei sau a pedepselor mai puţin grave ca întindere sau naturã.
În consecinţã, pedeapsa rezultantã obţinutã prin adiţionarea sporului nu constituie o pedeapsã pronunţatã pentru o singurã infracţiune, ci o sancţiune penalã, finalã a tuturor infracţiunilor, reprezentând echivalentul pericolului social concret pe care îl constituie inculpatul sau condamnatul în raport cu toate faptele penale comise.
În Decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 5 din 27 martie 1961, referitoare la unele probleme privind contopirea pedepselor, s-a reţinut cã "Sporul de pedeapsã se aplicã atunci când se constatã de cãtre instanţã cã cea mai gravã dintre pedepsele pronunţate nu este suficientã pentru reeducarea infractorului, ţinându-se seama, bineînţeles, şi de pericolul social pe care-l prezintã însãşi pluralitatea infracţiunilor sãvârşite, precum şi de cuantumul pedepselor ce urmeazã a fi absorbite", aşa încât sporul de pedeapsã nu poate avea o existenţã proprie şi nici o executare independentã de pedepsele de bazã.
Lipsa existenţei proprii a sporului de pedeapsã este evidenţiatã şi de dispoziţiile alin. (1) ale <>art. 14 din Legea nr. 546/2002 privind graţierea şi procedura acordãrii graţierii, potrivit cãrora, în situaţia pluralitãţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul graţierii nu îl constituie pedeapsa rezultantã, ci pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune.
Mai mult, în alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede cã pedeapsa rezultantã va fi descontopitã, pentru a face incidente dispoziţiile de graţiere, iar sporul de pedeapsã va fi înlãturat, în ipoteza în care a rãmas o singurã pedeapsã negraţiatã.
De asemenea, în ipoteza revocãrii suspendãrii condiţionate (art. 83 din Codul penal), chiar în conţinutul normei se prevede cã pedepsele ce compun cumul aritmetic rãmân distincte şi se executã separat şi succesiv, aşa încât întinderea termenului de reabilitare se determinã în raport cu durata celei mai grele dintre pedepse, iar nu de rezultatul însumãrii lor.
Calculul corect al termenelor de reabilitare presupune stabilirea corectã a datei de la care acestea încep sã curgã, precum şi a datei pânã la care termenele respective trebuie sã fie împlinite.
Potrivit art. 134 alin. 1 din Codul penal, termenul reabilitãrii de drept se compune dintr-o duratã fixã de 3 ani.
Termenul de reabilitare judecãtoreascã se compune dintr-o duratã fixã, stabilitã în funcţie de întinderea "condamnãrii la pedeapsã" şi grupate în cele patru categorii prevãzute în textul de lege, la care se adaugã o duratã variabilã, ce este egalã cu jumãtate din durata pedepsei pronunţate (art. 135 alin. 1 din Codul penal).
Termenul de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale (chiar stabilitã prin cumul) sau de la data când aceasta s-a prescris (art. 136 alin. 1 din Codul penal).
Existenţa cumulului pedepselor nu înlãturã individualitatea fiecãrei condamnãri, iar termenele de reabilitare alcãtuite dintr-o duratã fixã şi o duratã variabilã, egalã unei fracţiuni din cuantumul pedepsei, au fost în aşa fel reglementate încât sã asigure o individualizare a acestora, în raport cu fiecare condamnare în parte.
În aceastã situaţie, deşi termenul de reabilitare va curge de la data executãrii pedepsei rezultante, calculul acestuia se va raporta exclusiv la pedeapsa cea mai grea ce intrã în componenţa pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.
Aceeaşi regulã privind calculul termenului de reabilitare se aplicã şi atunci când pedepsei rezultante i s-a aplicã un spor, în sensul cã termenul de reabilitare se va raporta exclusiv la pedeapsa cea mai grea ce intrã în componenţa pedepsei rezultante, fãrã a avea în vedere faptul cã acesteia i-a fost aplicat şi un spor, alcãtuind astfel o pedeapsã finalã.
Dacã s-ar proceda contrar regulii mai sus arãtate şi anume calculul termenelor de reabilitare sã se raporteze la pedeapsa rezultantã, ar duce la un dublu efect juridic sancţionator, prin aceea cã ar determina atât momentul pânã la care pedeapsa va fi executatã (întinderea ei), cât şi durata, evident excesivã, mai mare a termenului de reabilitare.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, Curtea urmeazã a admite recursul în interesul legii şi a decide în sensul cã termenul de reabilitare judecãtoreascã se socoteşte în raport de pedeapsa cea mai grea ce intrã în componenţa pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã termenul de reabilitare judecãtoreascã se socoteşte în raport de pedeapsa cea mai grea ce intrã în componenţa pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 19 ianuarie 2009.

PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016