Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 3 din 16 ianuarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicatã de Sorin Barbu în Dosarul nr. 11.021/1999 al Judecãtoriei Braşov. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea textului criticat.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 octombrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 11.021/1999, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicatã de Sorin Barbu într-o cauza având ca obiect constatarea nulitãţii parţiale a contractului de vânzare-cumpãrare a unui imobil. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "chiriaşii majori care nu mai formeazã familie cu titularul de contract sunt prejudiciati de lege", deşi de "prevederile capitolului III din <>Legea nr. 112/1995 , inclusiv de art. 9, trebuie sa beneficieze toţi chiriaşii care au drepturi locative proprii şi care au capacitatea de a încheia acte juridice". Judecãtoria Braşov, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu se poate "retine discriminarea chiriaşului titular de contract de ceilalţi chiriaşi cu drepturi locative proprii". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca "<>art. 9 din Legea nr. 112/1995 este un text de protecţie în favoarea chiriaşilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora". În ceea ce priveşte categoria persoanelor care pot cumpara apartamentele în care locuiesc în calitate de chiriaş se apreciazã ca "dreptul locativ se dobândeşte nu numai de cãtre titularul contractului, dar şi de cãtre alte persoane prevãzute în contract care urmeazã sa locuiascã cu titularul", persoane în favoarea cãrora legea prevede "şi beneficiul continuãrii raportului de locaţiune chiar şi în lipsa titularului". În sprijinul acestor sustineri se invoca Decizia nr. 485 din 2 decembrie 1997, prin care Curtea Constituţionalã s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 . Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, prevederi al cãror conţinut este urmãtorul: "Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, dupã expirarea termenului prevãzut la art. 14, pentru cumpãrarea acestor apartamente cu plata integrala sau în rate a preţului. De prevederile alineatului precedent beneficiazã şi chiriaşii care ocupa spaţii locative realizate prin extinderea spaţiului iniţial construit. În cazul vânzãrii apartamentelor cu plata în rate, la încheierea contractului se va achitã un avans de minimum 30% din preţul apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se vor esalona pe o perioada de maximum 15 ani, cu o dobanda reprezentând jumãtate din dobanda de referinta stabilitã anual de Banca Nationala a României. Ţinerii casatoriti, în varsta de pana la 30 de ani, precum şi persoanele trecute de 60 de ani vor plati un avans de 10%, iar plata în rate lunare se esaloneaza pe o perioada de maximum 20 de ani. Comisionul cuvenit unitãţilor specializate care evalueaza şi vand apartamente este de 1% din valoarea acestora. Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii titulari sau membrii familiei lor - soţ, sotie, copii minori - care au dobândit sau au înstrãinat o locuinta proprietate personalã dupã 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu. Chiriaşii care nu dispun de posibilitãţi materiale pentru a cumpara apartamentul în care locuiesc pot sa rãmânã în continuare în spaţiul locativ respectiv, plãtind chiria stabilitã prin lege. Apartamentele dobândite în condiţiile alin. 1 nu pot fi înstrãinate 10 ani de la data cumpãrãrii." Autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca prevederile <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, text potrivit cãruia Curtea "hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". Astfel, prin Decizia nr. 485 din 2 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998, Curtea Constituţionalã, respingând excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 , a statuat ca aceste dispoziţii nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca textul de lege criticat "acorda posibilitatea tuturor chiriaşilor titulari ai unor contracte de închiriere a apartamentelor în care locuiesc de a opta între a cumpara aceste apartamente, dupã expirarea termenului prevãzut la art. 14 din lege, sau de a rãmâne în continuare chiriaşi". Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza. Cu referire la categoria persoanelor care pot cumpara apartamentele în care locuiesc, Curtea Constituţionalã constata ca, în condiţiile legii, toţi membrii familiei dobândesc, în baza contractului de închiriere, drepturi locative proprii şi egale cu ale titularului contractului de închiriere. Prin urmare, dreptul de a cumpara apartamentele îl au, deopotrivã, toţi chiriaşii care îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicatã de Sorin Barbu în Dosarul nr. 11.021/1999 al Judecãtoriei Braşov. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 ianuarie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
OPINIE SEPARATĂ
Consideram ca soluţia care se impunea în speta era cea de respingere a sesizãrii Curţii Constituţionale ca fiind inadmisibila, iar nu cea de respingere ca fiind neîntemeiatã. Potrivit <>art. 2 alin. (3) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997): "[...] Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei." De aceea nu intra în competenta Curţii Constituţionale realizarea, precum în speta, a controlului asupra corectitudinii interpretãrii restrictive ori a celei extensive a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 , asadar spre a decide fie ca numai titularul contractului de închiriere are dreptul sa cumpere apartamentul în care locuieşte cu chirie (interpretarea restrictiva), fie ca au acest drept, pe lângã titularul contractului de închiriere, şi celelalte persoane cãrora legea le recunoaşte drepturi locative proprii şi egale asupra locuinţei deţinute cu chirie (interpretarea extensiva). Prin decizia la care se referã prezenta opinie separatã Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra unei probleme de control al constituţionalitãţii (dacã sunt ori nu sunt constituţionale dispoziţiile <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 ), şi anume tragandu-se concluzia caracterului constituţional al textului de lege controlat, dar numai dupã ce este soluţionatã - de aceasta data prin depãşirea atribuţiilor Curţii Constituţionale - şi o problema de drept civil (determinarea sferei persoanelor care au dreptul sa dobândeascã proprietatea asupra locuinţei deţinute cu chirie, pe calea prevãzutã de <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 ), şi anume optandu-se pentru interpretarea extensiva (pentru care, de altfel, opteazã în opinia separatã formulatã şi domnul judecãtor Kozsokar Gabor, dar tragandu-se, sub aspectul controlului de constitutionalitate, alta concluzie decât cea a deciziei pronunţate cu majoritate de voturi). În realitate însã soluţionarea problemei de drept civil enunţate intra în competenta celor însãrcinaţi sa aplice dispoziţiile legale menţionate, ceea ce în speta - având în vedere ca s-a declansat un litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecãtoreşti - are semnificatia ca instanta judecãtoreascã însãşi trebuia sa precedeze la interpretarea dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 (optand, prin hotãrârea pe care urmeazã sa o pronunţe, între argumentele care sprijinã interpretarea restrictiva şi cele care sprijinã interpretarea extensiva), iar nu sa admitã cererea uneia dintre pãrţile procesului pentru sesizarea Curţii Constituţionale în cadrul procedurii prevãzute la art. 144 lit. c) din Constituţie. Fata de cele de mai sus rezulta ca, întrucât în speta sesizarea Curţii Constituţionale s-a fãcut în privinta unui domeniu care nu intra în competenta Curţii, stabilitã expres şi limitativ prin art. 144 din Constituţie, aceasta sesizare trebuia respinsã de Curtea Constituţionalã ca fiind inadmisibila, la fel cum în jurisprudenta sa constanta Curtea a procedat ori de câte ori a fost sesizatã de instanţele judecãtoreşti prin încãlcarea dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicatã, dispoziţii care nu permit Curţii Constituţionale sa se pronunţe asupra modului de interpretare a dispoziţiilor legale.
Lucian Mihai Florin Bucur Vasilescu
OPINIE SEPARATĂ
Apreciem ca soluţia de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, adoptatã cu votul majoritãţii membrilor Curţii, este gresita sub doua aspecte: 1. Critica de neconstituţionalitate a fost formulatã impotriva întregului <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, iar soluţia Curţii Constituţionale s-a pronunţat cu privire la acest articol, dar în realitate au fost vizate doar dispoziţiile alin. 1 al art. 9, privind determinarea chiriaşilor care pot opta pentru cumpãrarea apartamentelor locuite. Raportand soluţia de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate la considerentele deciziei la care se referã prezenta opinie separatã, potrivit cãrora "Cu referire la categoria persoanelor care pot cumpara apartamentele în care locuiesc, Curtea Constituţionalã constata ca, în condiţiile legii, toţi membrii familiei dobândesc, în baza contractului de închiriere, drepturi locative proprii şi egale cu ale titularului contractului de închiriere. Prin urmare, dreptul de a cumpara apartamentele îl au, deopotrivã, toţi chiriaşii care îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege în acest sens", observam ca aceasta decizie constituie o soluţie de interpretare a textului de lege supus controlului de constitutionalitate, adoptatã contrar dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "De asemenea, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". Interpretarea data textului de lege examinat este una extensiva şi contrarã intelesului real al textului, care acorda dreptul de opţiune pentru cumpãrarea apartamentului sau pentru închirierea în continuare a acestuia unei singure persoane, respectiv titularului contractului de închiriere. Curtea, pentru a ajunge la concluzia ca textul de lege examinat este constituţional, a considerat ca toţi membrii familiei au drepturi egale cu cele ale titularului contractului de închiriere şi în privinta opţiunii de a cumpara apartamentul, interpretare contrarã intelesului real al textului. 2. Consideram ca alin. 1 al <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 are un înţeles contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice şi interzic orice fel de privilegii sau discriminãri, motiv pentru care se impunea constatarea neconstitutionalitatii textului de lege criticat prin excepţia ridicatã. Formal, fiecare contract de închiriere are un titular, persoana care reprezintã familia sau care a obţinut repartiţia pentru apartament din cota unitãţii sau a instituţiei la care era angajata. Aceasta calitate de titular al contractului de închiriere a reprezentantului familiei nu îi conferã o situaţie privilegiatã. Toate celelalte persoane înscrise în contract în calitate de membri ai familiei şi de locatari principali au drepturi locative egale. Prin urmare, în mod real, titularul contractului de închiriere şi ceilalţi locatari principali se afla într-o situaţie identicã, sunt subiecti ai aceluiaşi raport juridic, fapt ce impune şi un tratament juridic identic. Dispoziţiile alin. 1 al <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 , acordand dreptul de a opta pentru cumpãrarea apartamentului numai titularului contractului de închiriere, instituie un tratament juridic inegal, discriminatoriu, privilegiindu-l pe titular în detrimentul celorlalţi beneficiari ai aceluiaşi contract. Pentru aceste motive dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Kozsokar Gabor
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
