Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Antonie Iorgovan - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:
Prin Încheierea din 5 iunie 1995, pronunţatã de Curtea de Apel Bacau în Dosarul nr. 173/1995, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993, invocatã de Creţu V. Ion, şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 138C/1995 al Curţii Constituţionale. În susţinerea exceptiei se arata ca prevederile art. 1-4 din Codul de procedura civilã referitoare la competenta sînt în contradictie cu Constituţia şi cu Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în sensul ca, prin stabilirea judecãtoriilor ca instanţe de fond în litigiile privind dreptul de proprietate, pãrţile nu dispun de accesul direct la Curtea Suprema de Justiţie.
Curtea de Apel Bacau a sesizat, de asemenea, prin Încheierea din 9 octombrie 1995, Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-4 din Legea nr. 59/1993, ridicatã de Jitaru Maria în Dosarul nr. 800/1995 al acestei instanţe şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 142C/1995 al Curţii Constituţionale. În susţinerea exceptiei, Jitaru Maria arata ca prevederile art. 1-4 din Codul de procedura civilã, modificate, sînt în contradictie cu principiile Constituţiei şi ale Convenţiei pentru apãrarea dreptului omului şi a libertãţilor fundamentale, pentru aceleaşi argumente invocate de Creţu V. Ion în Dosarul nr. 173/1995 al Curţii de Apel Bacau şi menţionate mai sus.
În ambele dosare, Curtea de Apel Bacau, exprimindu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile art. 1-4 din Legea nr. 59/1993 sînt constituţionale, fiind în concordanta cu prevederile art. 21 şi ale art. 128 din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucît excepţiile de neconstituţionalitate privesc aceleaşi dispoziţii legale (art. 1-4 din Codul de procedura civilã, modificate prin Legea nr. 59/1993), pentru mai buna administrare a justiţiei şi pentru pronunţarea unei singure decizii, judecãtorul-raportor a propus ca la Dosarul nr. 138C/1995 sa se conexeze Dosarul nr. 142C/1995.
CURTEA,
avînd în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile art. 1-4 din Codul de procedura civilã, modificate prin Legea nr. 59/1993, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Curtea constata ca a fost legal investitã şi este competenta sa soluţioneze excepţiile.
Dispoziţiile art. 1-4 din Codul de procedura civilã, modificate prin Legea nr. 59/1993, au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate şi Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 47 din 3 mai 1995, rãmasã definitiva, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 96 din 24 octombrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 24 noiembrie 1995.
Prin deciziile menţionate, Curtea Constituţionalã a statuat ca prevederile art. 1-4 din Codul de procedura civilã, modificate, sînt constituţionale, respingind, în consecinta, excepţia invocatã ca vadit nefondata, în esenta, pentru urmãtoarele motive:
Legea nr. 59/1993, prin art. 1, instituie o plenitudine de competenta pentru judecãtorii, prin art. 2 pct. 2 stabileşte ca tribunalele judeca, în calitate de instanţe de apel, toate apelurile declarate impotriva hotãrîrilor pronunţate de judecãtorii în prima instanta, iar potrivit art. 3 curţile de apel judeca resursele declarate impotriva hotãrîrilor pronunţate de tribunale în apel. Faptul ca art. 4, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993, nu reglementeazã accesul la Curtea Suprema de Justiţie pentru pãrţile nemultumite de soluţiile pronunţate în urma exercitãrii cãilor de atac menţionate nu înseamnã ca liberul acces la justiţie prevãzut de art. 21 alin. (2) din Constituţie este îngrãdit, de vreme ce legea reglementeazã în modalitãţile arãtate cãile de atac.
Constituţia nu cuprinde prevederi care sa oblige la posibilitatea exercitãrii recursului la Curtea Suprema de Justiţie ca ultima cale de atac.
Considerentele care fundamenteazã deciziile Curţii Constituţionale nr. 47 din 3 mai 1995 şi nr. 96 din 24 octombrie 1995 subzistã şi în speta de fata, întrucît nu exista nici un element nou care sa le infirme şi deci sa facã necesarã reconsiderarea lor.
Fata de cele arãtate, excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-4 din Codul de procedura civilã, astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 59/1993, urmeazã a fi respinse ca vadit nefondate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Conexarea Dosarului nr. 142C/1995 la Dosarul nr. 138C/1995.
2. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a art. 1-4 din Codul de procedura civilã, modificate prin Legea nr. 59/1993, invocate de Creţu V. Ion în Dosarul nr. 173/1995 şi de Jitaru Maria în Dosarul nr. 800/1995, ambele ale Curţii de Apel Bacau.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 10 ianuarie 1996.
-----------------------------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 56 din 14 mai 1996, publicatã la pag. 10.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
