Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 299 din 7 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 890 din 9 decembrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Eugenia Rodica Apostolescu în dosarele nr. 3.247/2002 şi nr. 3.353/2002 ale Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 368C/2002 la Dosarul nr. 361C/2002, având în vedere ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate este identic în cauzele enumerate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinta, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã şi al <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, dispune conexarea dosarelor anterior menţionate.
Cauza fiind în stare de judecata, autorul exceptiei pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, considerând ca textele de lege criticate nu contravin Constituţiei. Arata ca prin instituirea posibilitatii atacarii cu recurs a încheierii de respingere a recuzãrii o data cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei, potrivit art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penalã, nu se restrang accesul liber la justiţie şi nici dreptul persoanei la apãrare. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 22 august 2002, respectiv din 5 septembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 3.247/2002 şi nr. 3.353/2002, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Eugenia Rodica Apostolescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 11, art. 15 alin. (2), art. 20, 21, 24 şi ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi celor ale art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia penalã considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece prevederile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã nu contravin nici uneia dintre prevederile constituţionale invocate şi nici celor ale art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se arata ca asupra acestei excepţii de neconstituţionalitate Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001, respingând excepţia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã, deoarece Constituţia prevede atributul legiuitorului de a reglementa procedura de judecata şi cãile de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, iar procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare este reglementatã în temeiul acestor dispoziţii constituţionale. Se mai arata ca Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevede în art. 2 pct. 1 dreptul la dublul grad de jurisdicţie, dar face referire numai la hotãrârile de condamnare, nu şi la încheierile premergãtoare soluţionãrii cauzei, acestea putând fi atacate o data cu fondul, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001. De asemenea, se mai apreciazã ca procedura reglementatã în art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã nu incalca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare (art. 24 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale), deoarece, solutionand cererea de recuzare, instanta nu hotãrãşte asupra temeiniciei unei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva persoanei care a formulat cererea de recuzare. Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 150 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Din motivarea exceptiei nu rezulta în ce consta contrarietatea dintre dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã şi prevederile constituţionale invocate sau cele ale convenţiei. În realitate - se arata în punctul de vedere al Avocatului Poporului - autorul exceptiei contesta modul în care au fost aplicate dispoziţiile legale criticate, dar acest aspect nu intra în competenta de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut: "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac."
Autorul exceptiei considera aceste dispoziţii ca fiind contrare prevederilor constituţionale ale art. 11, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24, referitoare la dreptul la apãrare, şi ale art. 150 alin. (1), referitoare la conflictul temporal de legi, întrucât nu prevede posibilitatea atacarii cu recurs separat a încheierilor prin care s-a respins recuzarea unui membru al completului de judecata. Totodatã, dispoziţiile legale criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi anume: art. 6 pct. 1 teza întâi, referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 13, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, şi art. 14, referitoare la interzicerea discriminarii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Curtea retine ca, potrivit art. 125 şi 128 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze cãile de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecata, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competente, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti impotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste cai.
În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţioneazã fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regula, decât o data cu hotãrârile judecãtoreşti care soluţioneazã fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentinţele şi deciziile. Stabilind prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penalã ca încheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau cu decizia atacatã, legiuitorul a acţionat în limitele competentei sale, prevãzute prin dispoziţiile constituţionale evocate mai sus.
Regula exercitãrii cãilor de atac impotriva încheierilor numai o data cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfãşurãrii procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cat şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacra la art. 6 pct. 1 dreptul oricãrei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitãrii cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, prin care se soluţioneazã fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.
Referitor la susţinerile autorului exceptiei privind încãlcarea dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Constituţie, Curtea constata ca textele de lege criticate nu aduc atingere acestui drept, întrucât persoana interesatã îşi poate formula apãrãri în cadrul caii de atac prevãzute de lege, care se exercita impotriva hotãrârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
De asemenea, Curtea constata ca dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã nu incalca prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii, deoarece nu se pune problema aplicãrii în timp a legii. Nepunandu-se problema unui conflict temporal între prevederile constituţionale şi cele ale art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã, prevederile art. 150 alin. (1) nu au incidenta în cauza.
Curtea mai constata ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, recuzarea neformand obiectul unui tratat internaţional, nici celor ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, dreptul la recurs separat impotriva încheierilor prin care se rezolva cereri de recuzare nefiind un drept al omului care sa fie prevãzut în asemenea tratate. De asemenea, nu sunt incalcate prevederile art. 13, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, şi nici cele ale art. 14, referitoare la interzicerea discriminarii, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, respingând excepţia ca fiind neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Eugenia Rodica Apostolescu în dosarele nr. 3.247/2002 şi nr. 3.353/2002 ale Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 noiembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
