Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 şi art. 248 din Codul penal, excepţie ridicatã de Paul Cizmas în Dosarul nr. 1.299/2006 al Judecãtoriei Gherla.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.299/2006, Judecãtoria Gherla a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 şi 248 din Codul penal, excepţie ridicatã de Paul Cizmas în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 246 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi cele ale art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ambele referitoare la prezumţia de nevinovãţie. De asemenea, prevederile art. 248 din Codul penal sunt considerate de autor neconstituţionale, deoarece contravin art. 16 din Legea fundamentalã referitoare la Egalitatea în drepturi.
Astfel, art. 246 din Codul penal contravine prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece inculpatul nu îşi poate face o apãrare eficientã în cadrul unui proces echitabil, de vreme ce textul este redactat într-o manierã generalã care nu permite individului sã îşi corecteze conduita. În opinia sa, deoarece textul nu defineşte clar ce se înţelege prin vãtãmare a intereselor legale ale unei persoane şi interes legal, nu existã niciun fel de diferenţã între aceastã infracţiune şi cea de gestiune frauduloasã.
Prevederile art. 248 din Codul penal încalcã principiul egalitãţii în drepturi, deoarece aplicã un tratament juridic diferit funcţionarului public în funcţie de locul de muncã.
Judecãtoria Gherla opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor invocate de autor.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. De altfel, interpretarea textelor legale, definirea noţiunilor de funcţionar public şi funcţionar, inclusiv incriminãrile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, nu reprezintã o problemã de domeniul justiţiei constituţionale, astfel cã susţinerile cu privire la neclaritatea unor texte nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Art. 248 din Codul penal nu instituie niciun fel de discriminãri sau privilegii, fiind aplicabile în mod egal oricãrei persoane care are calitatea de funcţionar public sau de funcţionar. De asemenea, circumstanţierea subiectului activ în cazul anumitor infracţiuni intrã în atribuţiile exclusive ale legiuitorului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 246 cu denumirea marginalã Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi ale art. 248 cu denumirea marginalã Abuzul în serviciu contra intereselor publice, ambele din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
Art. 246: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţã, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o vãtãmare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Art. 248: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţã, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o tulburare însemnatã bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unitãţi din cele la care se referã art. 145 sau o pagubã patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate incrimineazã infracţiuni de serviciu sau în legãturã cu serviciul, stabilind împrejurãrile care pot intra în conţinutul constitutiv al acestora.
Întrucât Constituţia României nu defineşte noţiunile vãtãmare a intereselor legale ale unei persoane şi interes legal, rãmâne în sarcina exclusivã a legiuitorului sã le defineascã. Este ceea ce face Codul penal, ca lege organicã [art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie]. Tot de competenţa exclusivã a legiuitorului ţine şi stabilirea infracţiunilor sãvârşite de funcţionari publici şi funcţionari, aşa cum este cazul infracţiunilor de serviciu.
De altfel, este greu de crezut cã textul legal criticat nu a oferit inculpatului posibilitatea de a-şi corecta conduita, deoarece cele douã infracţiuni nu se referã la fapta de "însuşire a unui bun". Împrejurãrile în care se comite o faptã antisocialã şi încadrarea juridicã a acesteia într-o infracţiune ori alta nu este atributul instanţei de contencios constituţional, fiind de competenţa exclusivã a judecãtorului de drept comun sã interpreteze şi sã aplice legea.
Referitor la previzibilitatea legii, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a susţinut în cauza Hertel contra Elveţiei cã legea nu trebuie neapãrat sã fie însoţitã de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacã este de dorit, este dublatã uneori de o rigiditate excesivã, or dreptul trebuie sã ştie sã se adapteze schimbãrilor de situaţie. Existã multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi, a cãror interpretare depinde de practicã, aşa cum se întâmplã şi în cazul judecãtorului român.
Şi în cauza Wingrove contra Marii Britanii Curtea a decis cã legea internã pertinentã care înglobeazã atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris trebuie sã fie formulat cu o precizie suficientã pentru a permite persoanelor interesate care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sã prevadã într-o mãsurã rezonabilã, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Aşa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în speţã, cazul judecãtorului român) nu contravine, în principiu, acestei exigenţe.
De altfel, dispoziţiile art. 246 nu conţin niciun fel de norme de naturã sã afecteze drepturile constituţionale invocate, întrucât inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale pe care le implicã procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu. De asemenea, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu stabileşte aprioric vinovãţia vreunei persoane, inculpatul nefiind obligat sã-şi dovedeascã nevinovãţia, sarcina probei revenind organului de urmãrire penalã sau instanţei de judecatã. În plus, în situaţia în care existã probe de vinovãţie, inculpatul are dreptul de a proba lipsa de temeinicie a acestora.
Nu poate fi primitã nici susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea, prin art. 248 din Codul penal, a principiului egalitãţii în drepturi, câtã vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabile în mod egal oricãrei persoane care se încadreazã în ipoteza normei, iar stabilirea sferei acestor noţiuni, precum şi a infracţiunilor care presupun aceastã calitate a subiectului activ nu este, dupã cum s-a arãtat mai sus, de competenţa jurisdicţiei constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 şi ale art. 248 din Codul penal, excepţie ridicatã de Paul Cizmas în Dosarul nr. 1.299/2006 al Judecãtoriei Gherla.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
