Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 298 din 6 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. XVI alin. (5) din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 19 august 2004
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. XVI alin. (5) din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia a fost ridicatã de Oreste Stamatiu din Oradea în Dosarul nr. 8.089/CA/2003 al Tribunalului Bihor Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arãtând cã prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 8.089/CA/2003, Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. XVI alin. (5) din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Excepţia a fost ridicatã de Oreste Stamatiu din Oradea, într-o cauzã de contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat aduce atingere principiului autonomiei unitãţilor administrativ-teritoriale, consacrat de art. 119 din Constituţie, precum şi "angajamentelor internaţionale ale României", prin aceea cã "restrânge posibilitatea comunelor, oraşelor de a-şi stabili (prin conducerea lor aleasã sau prin referendum local) organigrama şi statul de funcţii".
Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã <>art. XVI din Legea nr. 161/2003 este constituţionalã. În acest sens, în esenţã, aratã cã, potrivit Constituţiei şi Cartei europene a autonomiei locale, "competenţele autoritãţilor publice locale sunt prevãzute de lege, adoptarea normelor legale unitare şi obligatorii pentru unitãţile administrativ-teritoriale, cum sunt cele de la <>art. XVI alin. (5) din Legea nr. 161/2003 , nu contravin principiului autonomiei locale astfel cum este reglementat de Constituţia României".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, sens în care aratã cã "stabilirea prin lege a modului în care funcţioneazã şi se organizeazã autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a statutului funcţionarilor publici din cadrul acestora nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale, ci, dimpotrivã, reprezintã o aplicare a acestora".
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. XVI alin. (5) din Legea nr. 161/2003 sunt constituţionale. Astfel, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 347/2001 şi nr. 395/2003), aratã cã: art. 120 din Constituţie "se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal"; autonomia localã se exercitã conform legilor statului, potrivit principiului constituţional al obligativitãţii respectãrii legilor prevãzut de art. 51; art. 3 pct. 1 din Carta europeanã a autonomiei locale, fãcând trimitere la dreptul intern, defineşte conceptul de autonomie localã ca "dreptul şi capacitatea efectivã ale autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantã a treburilor publice".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. XVI alin. (5) din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, al cãror conţinut este urmãtorul: "(5) La stabilirea numãrului maxim al funcţiilor publice de execuţie din cadrul autoritãţii sau instituţiei publice se vor avea în vedere urmãtoarele:
a) numãrul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional superior este de maximum 20%;
b) numãrul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional principal este de maximum 40%;
c) numãrul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional asistent este de maximum 30%;
d) numãrul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional debutant este de maximum 10%."
În opinia autorului excepţiei, acest text de lege contravine prevederilor art. 119 [devenit art. 120] din Constituţie, potrivit cãrora: "(1) Administraţia publicã din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice.
(2) În unitãţile administrativ-teritoriale în care cetãţenii aparţinând unei minoritãţi naţionale au o pondere semnificativã se asigurã folosirea limbii minoritãţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autoritãţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevãzute de legea organicã."
De asemenea, se invocã şi încãlcarea "angajamentelor internaţionale ale României" referitoare la descentralizarea administrativã şi autonomia localã, însã fãrã precizarea acestora ori a motivelor de neconstituţionalitate.
Articolul XVI alin. (5) din <>Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este cuprins în cartea II - Modificarea unor reglementãri în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei, titlul III - Reglementãri privind funcţia publicã şi funcţionarii publici din lege, care dispune cu privire la modificarea şi completarea <>Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. <>Legea nr. 188/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv cele din legea ce face obiectul prezentului control de constituţionalitate, a fost republicatã, în temeiul <>art. XXVI din Legea nr. 161/2003 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004. În nota cuprinsã în capitolul X Dispoziţii finale şi tranzitorii (dupã art. 94), se menţioneazã cã <>art. XIV-XXV din titlul III al cãrţii II din Legea nr. 161/2003 nu au fost cuprinse în forma republicatã a <>Legii nr. 188/1999 , dar sunt reproduse în continuarea notei.
În legãturã cu textul de lege criticat, care prevede ca la stabilirea numãrului maxim al funcţiilor publice de execuţie din cadrul autoritãţii sau instituţiei publice sã se aibã în vedere unele procente maxime pe grade profesionale, autorul excepţiei susţine cã acesta este contrar prevederilor art. 120 din Constituţie, republicatã, prin aceea cã "restrânge posibilitatea comunelor, oraşelor de a-şi stabili (prin conducerea lor aleasã sau prin referendum local) organigrama şi statul de funcţii".
În jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea Constituţionalã a reţinut cã art. 119 din Constituţie, devenit art. 120 în Constituţia republicatã, "se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu". Aceasta întrucât, potrivit principiului obligativitãţii respectãrii legilor prevãzut la art. 51 din Constituţie, devenit art. 1 alin. (5) în Constituţia republicatã, "autonomia localã se exercitã conform legilor statului". Prin aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut cã însãşi Carta europeanã a autonomiei locale, adoptatã la Strasbourg la 15 octombrie 1985, fãcând referire, în art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, defineşte conceptul de autonomie localã ca "dreptul şi capacitatea efectivã ale autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantã a treburilor publice".
Aceeaşi definiţie a conceptului de autonomie localã este preluatã în <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , iar stabilirea prin lege a organizãrii şi funcţionãrii organelor administraţiei publice locale nu contravine, ci, dimpotrivã, este în sensul prevederilor constituţionale menţionate. Aşa fiind, susţinerile referitoare la contrarietatea dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale ale art. 120 urmeazã a fi respinse.
Curtea constatã cã nici invocarea încãlcãrii "angajamentelor internaţionale ale României" nu poate fi reţinutã, întrucât autorul excepţiei nu menţioneazã care sunt documentele internaţionale încãlcate şi nici în ce constã aceasta.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. XVI alin. (5) din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicatã de Oreste Stamatiu din Oradea în Dosarul nr. 8.089/CA/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
