Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 297 din 8 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Silvia Nicoleta Klein în Dosarul nr. 4.288/2001 al Tribunalului Sibiu. La apelul nominal se prezintã autoarea exceptiei, reprezentatã prin avocat Betinio Diamant, cu delegaţie la dosar, lipsa fiind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autoarei exceptiei solicita admiterea exceptiei asa cum a fost formulatã în fata instanţei de judecata, sustinand ca posibilitatea administratorului sau lichidatorului de a cere anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului contravine prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât prevãd posibilitatea anulãrii unui act juridic încheiat anterior dispoziţiei legale criticate. În subsidiar, solicita Curţii Constituţionale emiterea unei decizii interpretative, prin care sa se constate ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care se aplica tuturor creditorilor, indiferent de data dobândirii creanţei. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, având în vedere ca dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului neretroactivitatii legii şi nici dreptului de proprietate, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 106/2002.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.288/2001, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Silvia Nicoleta Klein într-o cauza comercialã având ca obiect soluţionarea unei cereri de deschidere a procedurii falimentului debitoarei Societatea Comercialã "Prince" - S.R.L. din Medias. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate contravin principiului neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) teza întâi, întrucât prin aceste dispoziţii s-a creat "o varianta sui generis de acţiune pauliana", în cadrul cãreia, conform art. 975 din Codul civil, creditorii pot sa atace actele viclene fãcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. Dispoziţiile criticate cauzeazã un grav prejudiciu circuitului civil, prin posibilitatea desfiinţãrii dreptului câştigat, în speta a dreptului de proprietate (având în vedere ca se cere anularea unui contract de vânzare-cumpãrare), şi, totodatã, prin posibilitatea de a cere anularea actelor respective de cãtre persoane care nu erau creditori la momentul încheierii lor. Autoarea exceptiei solicita, de asemenea, în ipoteza în care nu se constata neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate, emiterea unei decizii interpretative, în sensul ca promovarea acţiunii prevãzute de <>art. 44 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, sa poatã fi facuta numai în ipoteza în care exista creanţe anterioare transferului de proprietate prin contractul atacat pe calea acţiunii pauliene. Tribunalul Sibiu opineaza ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate cuprind mãsuri de drept procesual menite, pe de-o parte, "sa ofere un temei legal pentru acţiunea judecãtorului-sindic, aplicabile la cazurile de fraudare a drepturilor creditorilor care nu sunt prevãzute în mod expres de lege", iar pe de alta parte, sa permitã reîntregirea averii debitorului cu bunurile înstrãinate în mod fraudulos. Dreptul administratorului/lichidatorului judiciar de a introduce acţiune în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în ultimii 3 ani dinaintea deschiderii procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului a fost instituit de legiuitor pentru a proteja interesele creditorilor, având în vedere ca, anterior deschiderii procedurii falimentului, debitorul, incercand sa fraudeze creditorii, ar putea încheia acte juridice cu cauza ilicitã, pentru a sustrage anumite bunuri de la urmãrirea creditorilor sãi. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 106/2002, dispoziţiile criticate reprezintã norme de drept procesual, care prevãd posibilitatea exercitãrii dreptului material la acţiune în nulitate, în temeiul unei cauze generale de nulitate, şi anume cea prevãzutã de art. 948 şi 966 din Codul civil, în conformitate cu care "cauza, în înţelesul de scop, constituie una din condiţiile de validitate a actului juridic, iar ilicitatea acestuia conduce la nulitatea sa". Titularul unui drept fiind liber sa îl exercite în limitele prevãzute de lege, astfel încât sa nu aducã atingere drepturilor celorlalţi titulari, ocrotite în mod egal de lege, se impune sancţionarea abuzului de drept care conduce la încheierea actelor frauduloase, astfel încât dreptul de proprietate al celorlalţi titulari sa fie ocrotit potrivit art. 41 din Constituţie. Având în vedere ca este vorba numai de desfiinţarea actelor frauduloase, considera ca dispoziţiile criticate nu contravin nici principiului neretroactivitatii legii, prevãzut de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât, asa cum a constatat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 106/2002, dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale. În ceea ce priveşte susţinerile autoarei exceptiei referitoare la presupusa încãlcare a dreptului de proprietate al dobânditorului unui bun în condiţiile prevãzute de dispoziţiile criticate, apreciazã ca acestea sunt neintemeiate, întrucât art. 44 din lege se referã la actele juridice frauduloase. Or, o acţiune în anularea unor asemenea acte va putea fi introdusã şi fãrã existenta unor dispoziţii speciale în acest sens, pe baza principiului general de drept potrivit cãruia frauda afecteazã iremediabil valabilitatea unui act juridic (fraus omnia corumpit). Prin dispoziţiile criticate "legiuitorul nu a fãcut altceva decât sa circumscrie sfera condiţiilor în care o asemenea acţiune poate fi formulatã, inclusiv prin stabilirea unei limite temporale maxime (asanumita perioada suspecta) vizând acte juridice încheiate de debitor care pot fi atacate. În acest fel, s-a adoptat o mãsura favorabilã atât debitorului, cat şi terţilor cocontractanti, întrucât s-a eliminat pericolul incertitudinii care ar fi planat în ipoteza în care perioada suspecta ar fi fost indefinita". Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu sunt norme de drept substanţial, ci norme de drept procesual, întrucât prevãd condiţiile de exercitare a dreptului material la acţiune în nulitate. Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, apreciazã ca limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi ca, în consecinta, sancţionarea actelor frauduloase încheiate de debitor în dãuna creditorilor sãi se încadreazã în limitele dreptului fundamental de proprietate. În situaţia admiterii acţiunii în nulitate, paratul nu pierde dreptul de proprietate asupra unui bun pe care l-a dobândit în mod legal, ci se considera ca nici mãcar nu dobândeşte acest drept, având în vedere ca actul prin care l-a dobândit este nul. În ceea ce priveşte solicitarea autoarei exceptiei de a se emite o decizie interpretativa, apreciazã ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei. Preşedintele Senatului nu a comunicat Curţii Constituţionale punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dãuna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii." În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale: - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."; - Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular." De asemenea, autoarea exceptiei susţine ca şi "Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului prevede principiul garantarii chiar a dreptului de proprietate, convenţie care constituie la noi drept intern, tot potrivit Constituţiei". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca dispoziţiile <>art. 44 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, prevãd dreptul administratorului sau lichidatorului judiciar de a promova acţiuni în anulare a unor acte frauduloase încheiate de debitor în paguba creditorilor sãi, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii falimentului. Dispoziţiile legale criticate constituie o aplicare - în cadrul procedurii falimentului - a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliana, prin care se stabileşte dreptul creditorului de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dãuna lor. Spre deosebire de titularii acţiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), şi anume creditorii, titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dãuna creditorilor sãi (prevãzutã de <>art. 44 din Legea nr. 64/1995 , republicatã) pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauza. Ca şi dispoziţiile textului menţionat din Codul civil, dispoziţiile <>art. 44 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu contravin principiilor consacrate prin Legea fundamentalã, întrucât, potrivit art. 54 din Constituţie, cetãţenii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunacredinta, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi. Or, <>art. 44 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, sancţioneazã tocmai reaua-credinţa în exercitarea de cãtre debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dãuna creditorilor. Pe de alta parte, dacã scopul pãrţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauza ilicitã, iar potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea nici un efect. Având în vedere aceste considerente, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului neretroactivitatii legii şi nici dreptului de proprietate, consacrate de prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 41 alin. (2) din Legea fundamentalã. În ceea ce priveşte solicitarea autoarei exceptiei privind interpretarea şi aplicarea textului criticat, aceasta nu poate fi primitã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei. Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, statuand, prin Decizia nr. 106 din 2 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 7 iunie 2002, ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Silvia Nicoleta Klein în Dosarul nr. 4.288/2001 al Tribunalului Sibiu. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 iulie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiva
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
