Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 297 din 6 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societãţii Române de Radiodifuziune şi Societãţii Române de Televiziune, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Asociaţia Naţionalã a Cooperaţiei Meşteşugãreşti - UCECOM din Bucureşti în Dosarul nr. 3.610/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Iuliana Cîrstea, constatându-se lipsa Guvernului României, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate, prin care se instituie obligaţia tuturor persoanelor juridice de a plãti taxã pentru serviciul public de televiziune, încalcã art. 56 alin. (2), art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicatã. Depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arãtând cã prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate şi cã, de altfel, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la acestea, constatând constituţionalitatea lor.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.610/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societãţii Române de Radiodifuziune şi Societãţii Române de Televiziune, republicatã, cu modificãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Asociaţia Naţionalã a Cooperaţiei Meşteşugãreşti UCECOM, într-o cauzã având ca obiect anularea <>Hotãrârii Guvernului nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul de televiziune. În motivarea excepţiei se susţine cã instituirea prin art. 40 alin. (3) din legea criticatã a obligaţiei tuturor persoanelor juridice de a plãti taxã pentru serviciul de televiziune contravine art. 44 alin. (2), art. 56 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicatã. În acest sens se aratã cã, potrivit <>Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, taxa este "suma plãtitã de o persoanã fizicã/juridicã, de regulã, pentru serviciile prestate acesteia de cãtre un agent economic, instituţie publicã sau un serviciu public". Rezultã cã obligativitatea plãţii de cãtre toate persoanele juridice române a taxei pentru serviciul public de televiziune, independent de condiţia deţinerii de receptoare TV, este nejustificatã, întrucât textul de lege criticat nu ia în considerare posibilitatea ca unele dintre acestea sã nu deţinã receptoare TV (de exemplu, cooperativele de invalizi, ce integreazã în activitãţile productive persoane care, prin natura handicapului suferit, nu pot beneficia de serviciul de televiziune). Se considerã cã prin adoptarea art. 40 din lege este nesocotit art. 56 alin. (2) din Constituţie, republicatã, referitor la aşezarea justã a sarcinilor fiscale, "limitele dreptului sãu de a institui impozitele şi taxele, încãlcând dreptul de proprietate privatã al persoanei juridice, implicit al organizaţiilor cooperaţiei meşteşugãreşti asupra patrimoniului lor, drept ocrotit şi garantat prin art. 44 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţia României." Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondatã. În acest sens, aratã cã "<>art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 nu aduce atingere dispoziţiilor art. 136 din Constituţie, întrucât legiuitorul instituie prezumţia legalã cã toate persoanele fizice şi juridice au calitatea de beneficiari ai serviciilor publice de radio şi TV, instituindu-se conform art. 53 din Constituţia României contribuţii financiare speciale". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, cu privire la susţinerile referitoare la încãlcarea art. 44 alin. (2) coroborat cu art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicatã, considerã cã acceptarea acestora "ar conduce la ideea cã stabilirea oricãror taxe aduce atingere dreptului de proprietate, deoarece, prin plata acestora, este afectat patrimoniul subiectului în sarcina cãruia este stabilitã o astfel de taxã". În legãturã cu invocarea încãlcãrii prevederilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) aratã cã acestea nu sunt incidente în cauzã, ele fiind cuprinse în capitolul referitor la îndatoririle fundamentale ale cetãţenilor. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societãţii Române de Radiodifuziune şi Societãţii Române de Televiziune, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare al cãror conţinut este urmãtorul: "Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice strãine, au obligaţia sã plãteascã o taxã pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxã pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii." În opinia autorului excepţiei, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 56 alin. (2), potrivit cãrora "Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale", ale art. 44 alin. (2), privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de proprietar, coroborat cu art. 136 alin. (5), care stabileşte cã "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: textul de lege criticat dispune cu privire la obligaţia persoanelor juridice române sau strãine cu sediul în România de a plãti, în calitate de beneficiari, o taxã pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxã pentru serviciul public de televiziune. Aceastã reglementare este, în opinia autorului excepţiei, contrarã prevederilor din Constituţie menţionate, prin aceea cã obligã toate persoanele juridice române la plata taxei pentru serviciul public de televiziune, "independent de condiţia deţinerii de receptoare TV", şi "nu ia în considerare posibilitatea ca unele dintre acestea sã nu deţinã receptoare TV (de exemplu, cooperativele de invalizi, ce integreazã în activitãţile productive persoane care, prin natura handicapului suferit, nu pot beneficia de serviciul de televiziune)". Curtea constatã cã aceste susţineri sunt neîntemeiate şi urmeazã a fi respinse. Într-adevãr, <>art. 40 din Legea nr. 41/1994 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, stabileşte cã veniturile proprii ale Societãţii Române de Radiodifuziune şi Societãţii Române de Televiziune provin, între altele, şi din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, aşa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face şi obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, taxele sunt datorate de cãtre subiectele de drept acolo menţionate, "în calitate de beneficiari ai acestor servicii". Aşadar, obligaţia prevãzutã de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiazã, în diferite modalitãţi, de serviciile publice respective şi, în consecinţã, nici una dintre criticile formulate nu poate fi reţinutã. De altfel, cu privire la constituţionalitatea <>art. 40 din Legea nr. 41/1994 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat şi prin raportare la art. 56 alin. (2) şi <>art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicatã. Astfel, Decizia nr. 159 din 30 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, statueazã cã dispoziţiile de lege criticate reglementeazã pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare care le asigurã "autonomia financiarã, ca premisã a organizãrii lor autonome", ceea ce nu contravine art. 56 alin. (2) din Constituţie, republicatã. Prin aceeaşi decizie s-a reţinut, de asemenea, cã taxa instituitã de text nu este contrarã nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), privitoare la ocrotirea în mod egal a proprietãţii, indiferent de titular, deoarece plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toţi beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice. Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societãţii Române de Radiodifuziune şi Societãţii Române de Televiziune, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Asociaţia Naţionalã a Cooperaţiei Meşteşugãreşti - UCECOM din Bucureşti în Dosarul nr. 3.610/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
