Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 296 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 724 din 10 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prod Vin - Alcom" - S.R.L. Buhoci în Dosarul nr. 2.506/2004 al Judecãtoriei Bacãu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând, pe de o parte, cã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, iar, pe de altã parte, cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 27 alin. (1)-(3), având în vedere faptul cã inspectorii de muncã îşi pot desfãşura în condiţii optime activitatea de control numai dacã au acces liber, permanent şi fãrã înştiinţare prealabilã, în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncã organizat de aceasta. Se considerã cã aceastã mãsurã este justificatã şi prin prisma scopului Inspecţiei Muncii, acesta fiind unul de interes general.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul 2.506/2004, Judecãtoria Bacãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prod Vin - Alcom" - S.R.L. Buhoci într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1).
În argumentarea criticii de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 creeazã "o disproporţie între atribuţiile şi puterea pe care o au inspectorii de muncã în raport cu organele de poliţie, care, pentru a intra într-un sediu sau domiciliu, trebuie sã obţinã încuviinţarea instanţei de judecatã, or inspectorii de muncã pot intra oriunde şi când vor, fãrã nici o încuviinţare şi fãrã nici o avizare, fiind în mãsurã sã ia declaraţii şi probe dupã bunul plac al fiecãrui inspector, chiar şi în lipsa unui reprezentant al conducerii societãţii controlate".
Judecãtoria Bacãu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii, instanţa apreciazã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate se referã "la o «inegalitate» de tratament raportat la activitãţile de control ale organelor care au astfel de atribuţii, unele [având] nevoie de autorizarea instanţei pentru a pãtrunde într-un spaţiu, iar altele nu, şi nu la egalitatea propriu-zisã a fiecãrui cetãţean în faţa legii". Instanţa considerã cã "modalitãţile diferite de pãtrundere într-un spaţiu locativ comercial nu ţin de calitatea unei anumite categorii de cetãţeni, ci de calitatea organelor respective, [fapt care] nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, toţi cetãţenii fiind supuşi aceloraşi reglementãri legale". Astfel, în optica instanţei aceastã "diferenţã este datã nu de persoana fizicã sau juridicã ce se supune verificãrii, ci de însuşi scopul controlului".
În argumentarea opiniei sale, instanţa apreciazã cã, datoritã specificului activitãţii inspectoratelor teritoriale de muncã, acestea "au implicit şi dreptul de a pãtrunde liber, permanent şi fãrã înştiinţare prealabilã în orice loc", iar eventuala «autorizare» a inspecţiilor de muncã [...] ar face practic improprie activitatea [inspectorilor de muncã]". Se mai aratã cã "eventualele abuzuri comise de organele de control pot fi reclamate în justiţie, asigurându-se astfel protecţia persoanei controlate".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea punctului de vedere prezentat se aratã cã "«inegalitatea de tratament» raportatã la activitãţile de control ale diferitelor instituţii ale statului, care sunt organizate şi funcţioneazã în vederea realizãrii unor atribuţii specifice fiecãreia, potrivit legii", nu poate contraveni art. 16 din Constituţie, întrucât acesta "se referã la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, neavând incidenţã în speţa dedusã judecãţii".
De asemenea, se susţine cã "existenţa unei eventuale autorizãri a inspectorilor de muncã în vederea desfãşurãrii activitãţii de control ar conduce la încãlcarea şi îndepãrtarea de scopul şi rolul Inspecţiei Muncii".
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã prevederile legale criticate asigurã "desfãşurarea în condiţii optime a operaţiunilor de control de cãtre inspectoratele teritoriale de muncã, în considerarea atribuţiunilor acestora [...] de a verifica modul de aplicare a prevederilor legale care reglementeazã relaţiile de muncã, protecţia salariaţilor, securitatea şi sãnãtatea în muncã". Drepturile conferite inspectorilor de muncã "au în vedere atât specificul activitãţii de control exercitate [...], cât şi importanţa socialã a acestei activitãţi de ordine publicã". De asemenea, Guvernul aratã cã "dispoziţiile legale criticate se aplicã tuturor inspectorilor de muncã, fãrã discriminãri, iar drepturile conferite de lege acestora trebuie respectate de cãtre toate celelalte subiecte de drept, indiferent de calitatea acestora".
Totodatã se apreciazã cã diferenţa dintre "«atribuţiile şi puterea pe care o au inspectorii de muncã în raport cu organele de poliţie» constituie o diferenţã de regim juridic care rezidã în statutul distinct al celor douã categorii de funcţionari publici [...] atât ca sferã de atribuţii, cât şi ca ansamblu al drepturilor şi obligaţiilor pe care legea le impune acestor autoritãţi publice în exercitarea atribuţiunilor lor".
Cu privire la înţelesul principiului egalitãţii, Guvernul invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 1 noiembrie 1995 , precum şi soluţia datã în cauza Marckx contra Belgiei, 1979, de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se apreciazã cã "personalul încadrat la Inspecţia Muncii se aflã într-o situaţie diferitã de celelalte organe de ordine [şi], pe cale de consecinţã, în mod obiectiv şi rezonabil, situaţia diferitã a inspectorilor de muncã justificã aplicarea unui tratament juridic diferit, constând în dreptul acestora de a avea acces liber, permanent şi fãrã înştiinţare, în sediul persoanelor juridice sau în orice alt loc de muncã organizat".
Referitor la sensul dispoziţiilor constituţionale privind principiul egalitãţii, Avocatul Poporului invocã şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 13 iunie 2000.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, Curtea observã cã obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 108/1999 , care au urmãtorul cuprins:
"Art. 19. - (1) Inspectorii de muncã au urmãtoarele drepturi:
a) sã aibã acces liber, permanent şi fãrã înştiinţare prealabilã, în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncã organizat de aceasta; [...]."
Textul constituţional expres invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 16 alin. (1). Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat în susţinerea acesteia numai dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, poate fi considerat cã este invocat şi textul constituţional al art. 27 alin. (1)-(3). În consecinţã, textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
- Art. 27 alin. (1)-(3): "Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pãtrunde sau rãmâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fãrã învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmãtoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotãrâri judecãtoreşti;
b) înlãturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizicã sau bunurile unei persoane;
c) apãrarea securitãţii naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea rãspândirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecãtor şi se efectueazã în condiţiile şi în formele prevãzute de lege".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, în esenţã, autorul acesteia apreciazã cã dreptul inspectorilor de muncã de a avea acces liber în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncã organizat de aceasta "fãrã nici o încuviinţare şi fãrã nici o avizare" este disproporţionat în raport cu "atribuţiile şi puterea" organelor de poliţie, "care pentru a intra într-un sediu sau domiciliu trebuie sã obţinã încuviinţarea instanţei de judecatã", şi, pe cale de consecinţã, este de naturã a încãlca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã, având în vedere cã autorul excepţiei se referã la o «inegalitate» de tratament raportat la activitãţile de control ale organelor care au astfel de atribuţii, iar nu la existenţa vreunei inegalitãţi în drepturi a persoanei în faţa legii şi a autoritãţilor publice în sensul prevãzut de textul constituţional.
În ceea ce priveşte prevederile art. 27 alin. (1)-(3) din Constituţie, referitoare la inviolabilitatea domiciliului, Curtea observã cã, în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în acelaşi timp şi locuri de domiciliu, personalizarea locului nu este atât de pronunţatã, astfel cã inviolabilitatea sediului nu este supusã aceloraşi reguli ca domiciliul propriu-zis, cel în care se desfãşoarã viaţa privatã a persoanei, astfel cã autoritãţile pot exercita în alte condiţii, mult mai permisive, controlul asupra activitãţilor profesionale care se desfãşoarã în aceste sedii. În consecinţã, Curtea reţine cã activitãţile pe care Inspecţia Muncii le controleazã nu ţin de sfera privatã, ci, dimpotrivã, de cea publicã, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general.
Curtea constatã cã intervenţia din partea autoritãţilor publice în sfera de activitate a persoanelor juridice are un scop legitim şi este necesarã într-o societate democraticã, având în vedere cã, în conformitate cu prevederile <>art. 5 lit. a) din Legea nr. 108/1999 , printre obiectivele Inspecţiei Muncii se numãrã şi controlul aplicãrii prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncã, la securitatea şi sãnãtatea în muncã, la protecţia salariaţilor care lucreazã în condiţii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurãrile sociale. Totodatã Curtea reţine cã mãsurile prevãzute de dispoziţiile de lege criticate sunt proporţionale cu scopul legitim urmãrit, întrucât numai în acest mod se asigurã desfãşurarea în condiţii optime a operaţiunilor de control de cãtre Inspecţia Muncii, în îndeplinirea atribuţiunilor acesteia, iar drepturile conferite inspectorilor de muncã au în vedere atât specificul activitãţii de control exercitate, cât şi importanţa socialã a acestei activitãţi de ordine publicã.
În consecinţã, Curtea constatã cã nu pot fi opuse activitãţii Inspecţiei Muncii obligaţii ce decurg din prevederile art. 27 din Constituţie privind inviolabilitatea domiciliului, având în vedere natura deosebitã a activitãţii Inspecţiei Muncii, specificul atribuţiilor pe care le are de îndeplinit, conform legii, aceastã autoritate, obiectul controlului şi locurile unde se desfãşoarã acesta.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prod Vin - Alcom" - S.R.L. Buhoci în Dosarul nr. 2.506/2004 al Judecãtoriei Bacãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
