Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 296 din 7 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^9 din Codul de procedura penala
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Sorin Marcel Balaj în Dosarul nr. 2.005/2002 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã. La apelul nominal rãspunde avocat Arpad Ştefan Kolozsi, pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate, prin reprezentant, solicita admiterea acesteia şi constatarea ca prevederile art. 385^9 din Codul de procedura penalã sunt contrare dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apãrare, precum şi prevederilor art. 20 din Constituţie, cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, deoarece aceasta vizeazã omisiuni de reglementare, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.005/2002, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Sorin Marcel Balaj. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 385^9 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale, deoarece nu stabilesc, ca motiv de recurs, "omisiunea instanţei de apel de a-l asculta pe inculpat". Prin conţinutul lor lacunar, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 24, privind dreptul la apãrare, precum şi celor ale art. 20 alin. (2), cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece prin art. 385^9 din Codul de procedura penalã nu se incalca dreptul la apãrare al inculpatului, garantat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, şi nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Instanta arata ca "la judecarea recursului exista procedura necesarã şi temeiul juridic ca inculpatul recurent sa fie audiat nemijlocit de instanta de recurs, în cazul în care recursul acestuia este admis, hotãrârile casate şi decizia reţinutã pentru rejudecare de cãtre instanta de recurs, potrivit art. 385^15 alin. 1 pct. 2 lit. d) din Codul de procedura penalã". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca, la judecarea apelului, audierea inculpatului, ca apelant sau intimat, este obligatorie, iar instanta de apel trebuie sa analizeze declaraţia acestuia în vederea soluţionãrii apelului. Totodatã, la judecarea recursului instanta are posibilitatea ascultãrii inculpatului şi atunci când admite recursul, caseazã hotãrârea atacatã şi dispune rejudecarea cauzei de cãtre instanta de recurs. De asemenea, la rejudecarea cauzei instanta de recurs poate administra orice probe, inclusiv ascultarea inculpatului. Faptul ca neascultarea inculpatului nu este prevãzutã ca motiv de recurs nu poate fi considerat ca o încãlcare a dreptului la apãrare, deoarece inculpatul este ascultat atât la judecarea cauzei în prima instanta, cat şi la judecarea în apel. Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Dreptul la apãrare, consacrat în art. 24 alin. (1) din Constituţie, se exercita cu respectarea regulilor procedurale instituite de art. 125 alin. (3), conform cãruia "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Regulile instituite nu implica, în mod necesar, introducerea ca motiv de recurs a omisiunii instanţei de apel de a-l asculta pe inculpat. Aceasta omisiune poate fi acoperitã în fata instanţei de recurs atunci când, conform procedurii, inculpatul recurent este audiat nemijlocit de judecãtori. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^9 din Codul de procedura penalã, care reglementeazã limitativ şi expres cazurile în care hotãrârile judecãtoreşti sunt supuse casãrii. Aceste prevederi legale sunt considerate neconstituţionale de autorul exceptiei pentru ca nu prevãd, printre motivele de recurs, "omisiunea ascultãrii inculpatului de cãtre instanta de apel", ceea ce se apreciazã a fi o încãlcare a dreptului fundamental la apãrare şi a dreptului la un proces echitabil. Examinând criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedura penalã, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite. Este de observat ca dispoziţiile legale sunt criticate pentru ca nu prevãd un motiv de recurs, deci pentru o omisiune. Asupra unor excepţii de neconstituţionalitate ce vizau omisiuni de reglementare Curtea s-a mai pronunţat, statuand în mod constant ca jurisdicţia constituţionalã nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite şi, de aceea, critica de neconstituţionalitate prin omisiune este inadmisibila. Altminteri, un astfel de control ar reprezenta o ingerinta în sfera atribuţiilor Parlamentului, care, potrivit art. 58 alin. (1) teza a doua din Constituţie, este unica autoritate legiuitoare a tarii. În acest sens sunt, printre altele, Decizia nr. 212 din 7 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2001, precum şi Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în acest caz, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 385^9 din Codul de procedura penalã urmeazã sa fie respinsã ca fiind inadmisibila. Curtea constata ca nici pe fond excepţia nu este intemeiata, deoarece, pe de o parte, este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili competenta şi procedura de judecata [art. 125 alin. (3) din Constituţie], precum şi cãile de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti (art. 128 din Constituţie), iar pe de alta parte, nu este încãlcat dreptul la apãrare al inculpatului. Acesta este totdeauna ascultat în prima instanta şi în instanta de apel, iar atunci când este admis recursul, şi în fata instanţei de recurs. Recursul nu poate fi confundat cu apelul, el fiind o cale de atac în drept, accesibila numai pentru motive precis şi limitativ determinate de lege, legiuitorul apreciind, în mod justificat, ca omisiunea ascultãrii inculpatului nu constituie un astfel de motiv.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Sorin Marcel Balaj în Dosarul nr. 2.005/2002 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 noiembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
─────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
