Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 295 din 27 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte intre profesionisti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 22 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Retail Food Service" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.489/301/2009 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.186D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 19.489/301/2009, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Retail Food Service" - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionãrii unei cauze având ca obiect emiterea unei ordonanţe de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 permite instanţei de judecatã sã soluţioneze cauza fãrã a-şi exercita obligaţia de aflare a adevãrului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditorului, fãrã ca debitorul sã poatã administra probe în apãrare. Considerã cã acţiunea în anulare nu este eficientã, normele care o reglementeazã fiind în concordanţã cu prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu asigurã un proces echitabil pentru toate pãrţile. De asemenea, se aratã cã posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi - art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã -, precum şi limitarea mijloacelor de probã admise numai la înscrisuri - art. 10 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã - încalcã atât dreptul la un proces echitabil, cât şi dreptul la apãrare. Mai aratã cã emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcã reglementarea constituţionalã a dreptului de proprietate, iar înmânarea de îndatã a ordonanţei echivaleazã cu pronunţarea judecãtorului înainte de a se administra orice probe.
Autorul mai aratã cã procedura sumarã reglementatã de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 îl obligã pe debitor sã devinã creditor, într-o acţiune ulterioarã, pe fondul cauzei, ceea ce nu face decât sã tergiverseze soluţionarea litigiului. De asemenea, ar putea apãrea şi problema imposibilitãţii întoarcerii executãrii silite, datoritã stãrii de insolvabilitate a fostului creditor.
În fine, prevederile art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 sunt neconstituţionale, întrucât nu prevãd dacã cererea în anulare pe care o reglementeazã este sau nu o cale de atac, dacã face parte ori nu din procedura contencioasã sau dacã pot fi administrate şi alte probe decât cele cu înscrisuri. Totodatã, instituirea unui termen mai scurt decât termenul de drept comun, în care se poate formula cerere de anulare, încalcã principiul constituţional al egalitãţii. Iar prin faptul cã ordonanţa de urgenţã prevede doar douã grade de jurisdicţie se creeazã o situaţie inegalã între debitorul din procedura somaţiei de platã şi pârâtul din procesele comerciale de drept comun.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât instanţa verificã îndeplinirea condiţiilor expres prevãzute de art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã, respectiv existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, iar debitorul are posibilitatea sã formuleze întâmpinare, sã administreze probe în apãrare şi sã atace sentinţa pronunţatã de instanţã prin introducerea unei cereri în anulare.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 118/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanţei a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor mãsuri necesare intrãrii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta fiind în prezent intitulatã: "Ordonanţã de urgenţã privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte între profesionişti". Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã a fost modificat prin art. II pct. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor mãsuri necesare intrãrii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în sensul cã sintagma "contracte comerciale" a fost înlocuitã cu sintagma "contracte încheiate între profesionişti". Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 2 alin. (1): "Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte încheiate între profesionişti.";
- Art. 7 alin. (1): "Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã.";
- Art. 10 alin. (1): "În cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã.";
- Art. 13 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. [...]
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Excepţia de neconstituţionalitate care priveşte art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 este inadmisibilã, textul criticat neavând legãturã cu cauza, întrucât la momentul ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate nici mãcar nu s-a emis ordonanţa de platã.
Or, cererea în anulare este o cale de atac împotriva acestei ordonanţe, iar excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi o eventualitate, interesul celui ce ridicã excepţia trebuind sã fie nãscut, actual şi direct. În aceste condiţii, prevederea legalã criticatã nu îndeplineşte condiţia legãturii cu cauza prevãzutã de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. A admite cã un atare text ar avea legãturã cu cauza ar însemna ca în anumite faze procesuale sã se poatã ridica excepţii de neconstituţionalitate care sã vizeze alte faze procesuale, ceea ce este inadmisibil.
II. În exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 700 din 25 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 22 iunie 2010, Curtea Constituţionalã a constatat constituţionalitatea acestora.
Astfel, cu acel prilej, Curtea a stabilit cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţã criticatã. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Faptul cã, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate nu înseamnã ca acesta se antepronunţã, întrucât hotãrârea se va da numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţa de urgenţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã.
Soluţia şi considerentele deciziei pronunţate sunt aplicabile şi în cauza de faţã, deoarece nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Retail Food Services" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.489/301/2009 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicatã de acelaşi autor în aceeaşi cauzã a aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
