Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 294 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 614 din 15 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 , excepţie ridicatã de Ioan Rus în Dosarul nr. 12.909/2004 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Lucia Albu Sandu, în baza delegaţiei depuse la dosar, constatându-se lipsa pãrţilor Georgeta Seiche, Valeria Rus, Liviu Minteuan, Ana Minteuan şi Banca Comercialã Românã din Cluj-Napoca, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care reitereazã argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã, solicitând, în final, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 12.909/2004, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Excepţia a fost ridicatã de pârâtul Ioan Rus în dosarul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei acţiuni de partaj de bunuri comune, formulatã de reclamanta Georgeta Seiche.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã prin dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate sunt nesocotite prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul pãrţilor dintr-un proces de a fi asistate de un avocat ales, ceea ce implicã şi dreptul oricãrui justiţiabil de a-şi alege liber avocatul pe care îl doreşte. De asemenea, se susţine cã textele criticate încalcã şi prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece îndeplinirea de cãtre avocatul aflat în situaţia prevãzutã de <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 a activitãţilor specifice profesiei, în faţa instanţei, consideratã ca instituţie (unde soţul sau ruda sa este magistrat), înseamnã exercitarea dreptului sãu la muncã. Totodatã se invocã şi încãlcarea art. 53 alin. (1) din Constituţie, considerându-se cã dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 au ca efect o restrângere a dreptului la muncã al avocatului aflat în situaţia vizatã de acest text. Se mai aratã cã dispoziţiile legale criticate aduc atingere principiilor constituţionale referitoare la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, precum şi la obligaţia autoritãţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa intimã, familialã şi privatã [art. 48 alin. (1) şi teza întâi a alin. (2), respectiv art. 26 alin. (1)], astfel încât, pentru a ieşi din starea de interdicţie prevãzutã de norma atacatã, reprezentantul autorului excepţiei se vede obligat sã procedeze la încetarea relaţiilor familiale stabilite legal sau sã determine pe unul dintre membrii familiei sale sã exercite limitat drepturile pentru prezervarea dreptului celuilalt. Un alt motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, invocat de autorul excepţiei, se bazeazã pe încãlcarea prevederilor art. 57 din Constituţie, întrucât "interdicţia are un vãdit caracter infamant faţã de profesia de avocat şi instituie prezumţia cã avocatul este persoana care poate altera actul de justiţie, care îşi exercitã cu rea-credinţã profesia, poate prejudicia interesele justiţiabilului şi poate corupe magistraţii care activeazã la nivelul unei instanţe judecãtoreşti".
Judecãtoria Cluj-Napoca şi-a exprimat opinia în sensul respingerii excepţiei, întrucât incompatibilitatea prevãzutã de dispoziţiile legale criticate nu constituie "o mãsurã de restrângere a dreptului de a exercita avocatura", ci de apãrare "a unor valori importante, respectiv ordinea şi morala publicã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţia criticatã nu contravine principiului constituţional privind dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului. Instituirea unor incompatibilitãţi în exercitarea profesiei de avocat este necesarã în vederea asigurãrii unui act de justiţie imparţial şi obiectiv. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 26, 41, 53 şi 57 din Constituţie, aratã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea prin textul de lege criticat a unor limite în exercitarea profesiei de avocat este justificatã de asigurarea unui climat de ordine în valorificarea de cãtre titulari a drepturilor şi intereselor lor legitime. De asemenea, mãsura stabilitã este necesarã într-o societate democraticã, proporţionalã cu situaţia ce a determinat-o şi nu aduce atingere existenţei dreptului de a exercita profesia de avocat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, dispoziţii modificate şi completate prin <>Legea nr. 255/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, având urmãtorul cuprins: "(1) Profesia de avocat nu poate fi exercitatã la judecãtoriile, tribunalele, tribunalele specializate şi curţile de apel, precum şi la parchetele de pe lângã aceste instanţe, unde soţul avocatului sau ruda ori afinul sãu pânã la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecãtor sau procuror.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi avocatului al cãrui soţ, rudã ori afin pânã la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecãtor la Curtea Constituţionalã ori funcţia de judecãtor financiar, consilier de conturi sau procuror financiar la instanţele Curţii de Conturi.
(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi la Parchetul Naţional Anticorupţie.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplicã şi avocatului titular, avocatului asociat, avocatului colaborator sau salarizat în cadrul profesiei, care se foloseşte de forma de organizare profesionalã ori de raporturile de conlucrare profesionalã stabilite în condiţiile legii în scopul eludãrii acestor interdicţii, sub sancţiunea sãvârşirii unei abateri disciplinare grave."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã acest text încalcã prevederile constituţionale ale art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apãrare, pe cele ale art. 26, referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, pe cele ale art. 41, privind munca şi protecţia socialã a muncii, pe cele ale art. 48, privind familia, pe cele ale art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi prevederile art. 57, privind exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor constituţionale.
Se constatã cã, deşi se invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 24, 26, 41, 48 şi 53 din Constituţie, în integralitate, în realitate autorul excepţiei se referã în motivare doar la alin. (2) al art. 24, alin. (1) al art. 26, alin. (1) al art. 41, alin. (1) şi teza întâi a alin. (2) ale art. 48, precum şi la alin. (1) al art. 53 din Legea fundamentalã.
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre autorul acesteia au urmãtorul conţinut:
- Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 26 alin. (1): "Autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã.";
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã.";
- Art. 48 alin. (1) şi teza întâi a alin. (2): "(1) Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prin lege.";
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 57: "Cetãţenii români, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sã-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã interdicţia instituitã prin <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 vizeazã sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de cãtre membrii barourilor, iar nu restrângerea dreptului la apãrare al cetãţeanului, prevãzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie. Acest drept este garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din România, în afara celor care au interdicţie de a exercita acte specifice profesiei datoritã unei situaţii personale (interdicţie limitatã la o anumitã instanţã).
Din aceastã perspectivã incompatibilitatea stabilitã prin textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, care prevãd cã dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit, deoarece textul nu instituie o restrângere a exercitãrii dreptului de a profesa avocatura, ci o garanţie legalã prevãzutã în scopul asigurãrii probitãţii participanţilor la realizarea justiţiei.
Se constatã cã nu poate fi primitã nici susţinerea în sensul cã starea de incompatibillitate prevãzutã de norma criticatã încalcã dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã, dat fiind cã nu are nici o legãturã cu acest domeniu de reglementare.
Referitor la pretinsa încãlcare prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 48 din Constituţie privind familia, se observã cã aceste prevederi ale Legii fundamentale nu au nici o incidenţã în cauzã, întrucât se referã la încheierea cãsãtoriei, egalitatea în drepturi a soţilor, condiţiile de încheiere a cãsãtoriei, care nu au nici o legãturã cu textul de lege criticat.
Dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, deoarece, pe de o parte, interdicţia cuprinsã în <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 este impusã de necesitatea apãrãrii unor valori sociale importante, şi anume ordinea şi morala publicã, iar pe de altã parte, nu atinge existenţa vreunui drept.
Având în vedere aceste considerente, se constatã cã prevederile art. 57 din Constituţie, privind exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, nu sunt incidente în cauzã.
Se constatã, de asemenea, cã prevederile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin <>Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, Curtea Constituţionalã, pronunţându-se, în cadrul controlului prealabil, asupra constituţionalitãţii unor dispoziţii din Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, a stabilit cã acestea sunt constituţionale. În considerentele acelei decizii Curtea a reţinut cã prevederile de lege criticate "nu instituie restrângeri ale exercitãrii dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilitãţi care constituie mãsuri de protecţie pentru pãrţi şi împotriva unor suspiciuni ce ar putea altera actul de justiţie. Textul legal priveşte direct avocatul şi nu judecãtorul, procurorul etc., astfel cum se prevede în codurile de procedurã". Prin decizii ulterioare - nr. 190 din 10 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, precum şi nr. 166 din 1 aprilie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 14 mai 2004 - Curtea Constituţionalã, în cadrul controlului posterior de constituţionalitate, a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a reconsidera aceastã jurisprudenţã, atât considerentele acestor decizii, cât şi soluţia pronunţatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 51/1995 , excepţie ridicatã de Ioan Rus în Dosarul nr. 12.909/2004 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
