Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 293 din 5 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 3 teza intai din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Agache Costica în Dosarul nr. 16.251/2001 al Judecãtoriei Galaţi. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale, deoarece controlul ierarhic, ca principiu constituţional al activitãţii procurorilor, nu poate fi înţeles fãrã subordonare. De asemenea, se apreciazã ca dispoziţiile legale criticate reglementeazã conţinutul controlului ierarhic prevãzut de art. 131 alin. (1) din Constituţie, neadaugand la prevederea constituţionalã menţionatã nici un alt principiu, asa cum susţine autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 16.251/2001, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de inculpatul Agache Costica într-o cauza penalã având ca obiect sãvârşirea infracţiunilor de înşelãciune şi fals în înscrisuri sub semnatura privatã, prevãzute de art. 215 alin. (1) şi (2), respectiv de art. 290 din Codul penal. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, deoarece "controlul ierarhic, ca principiu ce guverneazã activitatea procurorilor, este incompatibil cu substituirea procurorului ierarhic superior în atribuţiile ce revin prin lege procurorului ierarhic inferior, nefiind de conceput ca procurorul ierarhic superior sa şi controleze şi sa îşi aroge şi dreptul de a efectua lucrãri şi desfasura activitãţi ce revin celui pe care îl controleazã". De asemenea, autorul exceptiei de neconstituţionalitate apreciazã ca a fost adãugat la principiile constituţionale care reglementeazã activitatea procurorilor încã un principiu, acela "al subordonarii ierarhice, caracteristic organizãrii şi functionarii vechii procuraturi, care a fost înlãturat o data cu adoptarea şi intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991". Judecãtoria Galaţi considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu adauga la principiile prevãzute de art. 131 alin. (1) din Constituţia României un nou principiu, ci vin doar sa nuanteze şi sa precizeze conţinutul principiului controlului ierarhic. Conform opiniei instanţei, datoritã statutului procurorilor, care, deşi magistraţi, nu sunt independenţi precum judecãtorii, controlul ierarhic se realizeazã de cãtre procurorii ierarhic superiori, aceştia având dreptul de a suspenda ori de a infirma actele şi dispoziţiile procurorilor în subordine, fiind de neconceput ca procurorul care controleazã sa nu poatã efectua el însuşi actele verificate. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "Constituţia numai enunta principiul controlului ierarhic care guverneazã activitatea procurorilor, urmând ca legea sa stabileascã conţinutul concret al acestui principiu". De asemenea, subordonarea ierarhica diferentiaza statutul procurorilor de cel al judecãtorilor şi, ca o consecinta, procurorul ierarhic superior poate sa suspende, sa infirme actele procurorilor în subordine, sa dea dispoziţii acestora şi, mai mult, sa îndeplineascã atribuţiile procurorilor în subordine. Avocatul Poporului considera ca susţinerile autorului cu privire la adãugarea unui principiu ce guverneazã activitatea procurorilor la cele prevãzute de art. 131 alin. (1) din Constituţie sunt neintemeiate. Principiul controlului ierarhic prevãzut de Constituţie exprima un mod de organizare a atribuţiilor procurorilor, precum şi o forma de control judiciar. De altfel, dispoziţiile legale criticate se referã la îndeplinirea oricãror atribuţii ale procurorului ierarhic inferior de cãtre procurorul ierarhic superior, numai în cazurile în care procurorii din subordine ar emite acte sau dispoziţii contrare legii. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile <>art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul conţinut: "Procurorul ierarhic superior poate sa îndeplineascã oricare dintre atribuţiile procurorilor în subordine [...]." În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1), care au urmãtorul conţinut: "Procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate prevãd posibilitatea procurorului ierarhic superior de a îndeplini oricare dintre atribuţiile procurorilor în subordine, ceea ce, în opinia autorului, ar adauga la dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Legea fundamentalã un nou principiu, acela al subordonarii. Prevederile art. 131 fac parte din secţiunea a 2-a - "Ministerul Public" a capitolului VI - "Autoritatea judecãtoreascã" din titlul III - "Autoritãţile publice" al Constituţiei şi reglementeazã cele trei principii care guverneazã activitatea procurorilor, şi anume: principiul legalitãţii, principiul imparţialitãţii şi principiul controlului ierarhic. Principiul subordonarii ierarhice sau al unitãţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, specific acestei instituţii, semnifica legatura existenta între magistraţii care compun Ministerul Public, în virtutea cãreia aceştia sunt obligaţi sa se supunã sefilor lor, adicã sa efectueze sau sa se abţinã de la efectuarea unor acte, din ordinul acestora. În sistemul consacrat prin Constituţia din 1991, principiul subordonarii ierarhice a procurorilor a fost formulat într-o maniera mai puţin rigida sub denumirea de "control ierarhic", pentru armonizarea lui cu celelalte doua principii prevãzute de art. 131 alin. (1), şi anume principiul legalitãţii şi principiul imparţialitãţii. Ca urmare a consacrãrii prin Constituţie a principiului controlului ierarhic în activitatea procurorilor, <>art. 28 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, care este inclus în capitolul I - "Dispoziţii comune" al titlului III - "Ministerul Public", stabileşte conţinutul şi limitele acestui principiu. În conformitate cu prevederile alin. 3 al articolului menţionat, procurorul ierarhic superior poate sa îndeplineascã oricare dintre atribuţiile procurorilor în subordine şi sa suspende ori sa infirme actele şi dispoziţiile acestora. De asemenea, legiuitorul instituie o serie de limitãri ale principiului controlului ierarhic, procurorul ierarhic superior putând sa suspende ori sa infirme actele şi dispoziţiile procurorului în subordinea sa numai în cazul în care acestea sunt contrare legii. În acest sens, numai dispoziţiile date în conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii în subordine, iar procurorul este liber sa prezinte în instanta concluziile pe care le considera întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauza. Totodatã procurorul ierarhic superior nu are dreptul sa impunã procurorilor în subordine efectuarea unor acte sau luarea unor mãsuri contrare convingerii acestora din urma, întemeiate pe analiza cazurilor pe care le instrumenteaza şi a normelor de drept aplicabile. Curtea constata ca, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituţie, diferit de cel al judecãtorilor, care sunt independenţi, controlul ierarhic în activitatea procurorilor nu se poate realiza fãrã posibilitatea efectuãrii actelor şi lucrãrilor de cãtre însuşi procurorul ierarhic superior, care controleazã activitatea procurorilor din subordinea sa. Ca urmare, dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotriva, dezvolta principiul constituţional al controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodatã o garanţie legalã a respectãrii dispoziţiilor constituţionale. În acelaşi sens, Curtea observa ca în jurisprudenta sa referitoare la noţiunea de "magistrat" Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat ca în cazul magistratului abilitat de lege sa exercite funcţii judiciare nu este exclusa orice subordonare fata de alţi magistraţi (de exemplu, cauza Schiesser contra Elvetiei 1979, cauza Huber contra Elvetiei, 1990, şi cauza Brincat contra Italiei, 1992). Ca atare, susţinerile autorului exceptiei conform cãrora <>art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 , republicatã, ar adauga un nou principiu la acela al controlului ierarhic în activitatea procurorilor, incalcand astfel prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, sunt neintemeiate şi urmeazã a fi respinse.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 şi ale <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Agache Costica în Dosarul nr. 16.251/2001 al Judecãtoriei Galaţi. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 noiembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiva
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
