Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 293 din 28 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 17 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovãrii cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unor infracţiuni contra pãcii şi omenirii, excepţie ridicatã de Marius Zoltan Trancã în Dosarul nr. 1.551/2005 al Judecãtoriei Buzãu.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.551/2005, Judecãtoria Buzãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovãrii cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unor infracţiuni contra pãcii şi omenirii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (1), (4) şi (6) referitoare la delegarea legislativã, deoarece la momentul emiterii ordonanţei era necesar ca aceasta sã se circumscrie unei condiţii de urgenţã serioase şi reale. Ordonanţa are ca scop incriminarea unor fapte care oricum erau infracţiuni potrivit Codului penal şi nici un eveniment din perioada anterioarã emiterii ei nu releva necesitatea incriminãrii imediate a unor astfel de fapte. Or, din cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 nu rezultã nici mãcar implicit în ce a constat urgenţa realã şi serioasã pentru emiterea acestui act normativ. De asemenea, <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 contravine, în opinia autorului excepţiei, şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind Statul de drept, art. 4 alin. (2) privind Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 8 alin. (1) privind Pluralismul politic, art. 16 alin. (1) şi (2) privind Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 29 alin. (1) şi (2) privind Libertatea conştiinţei, art. 30 alin. (1), (2), şi (3) privind Libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) privind Dreptul la informaţie, art. 33 alin. (1) şi (2) privind Accesul la culturã, art. 40 alin. (1) privind Dreptul de asociere şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind Înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 10 privind Libertatea de exprimare din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 18 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece fiecare persoanã are dreptul de a alege orice orientare de ordin politic şi de a se manifesta în mod paşnic potrivit convingerilor sale. Faptul cã anumite precepte sunt contrare credinţelor unei pãrţi imense a populaţiei nu poate sã conducã la admiterea condamnãrii penale a prozelitismului politic, cât timp acesta se manifestã paşnic. De altfel, libertatea de conştiinţã implicã garantarea diversitãţii, în timp ce prevederile legale atacate implicã, contrar acestui spirit de toleranţã, incriminarea unor manifestãri paşnice ale acestei libertãţi.
Judecãtoria Buzãu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este nefondatã, motivat de faptul cã libertãţile recunoscute şi garantate de Constituţie trebuie exercitate în condiţiile legii, fãrã încãlcarea drepturilor şi libertãţilor celorlalţi cetãţeni.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece incriminarea propagandei naţionalist-şovine reprezintã o mãsurã de ordin legislativ prin care statul garanteazã libertatea conştiinţei. Totodatã, exercitarea unei propagande naţionalist-şovine reprezintã, în esenţã, o manifestare abuzivã a libertãţii de conştiinţã şi a libertãţii de exprimare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovãrii cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unor infracţiuni contra pãcii şi omenirii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, cu urmãtorul cuprins: "Promovarea cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unei infracţiuni contra pãcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandã, sãvârşitã prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind Statul de drept, art. 4 alin. (2) privind Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 8 alin. (1) privind Pluralismul politic, art. 16 alin. (1) şi (2) privind Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 29 alin. (1) şi (2) privind Libertatea conştiinţei, ale art. 30 alin. (1), (2) şi (3) privind Libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) privind Dreptul la informaţie, art. 33 alin. (1) şi (2) privind Accesul la culturã, art. 40 alin. (1) privind Dreptul de asociere, art. 115 alin. (1), (4) şi (6) privind Delegarea legislativã şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind Înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 10 privind Libertatea de exprimare din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 18 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, sub aspectul constituţionalitãţii extrinseci a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 , respectarea condiţiilor delegãrii legislative trebuie analizatã prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la data la care Guvernul a emis ordonanţa. Astfel, în prezenta cauzã Curtea urmeazã a stabili dacã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 s-a adoptat cu respectarea condiţiilor prevãzute de dispoziţiile constituţionale ale art. 114 alin. (4), în redactarea sa anterioarã revizuirii şi republicãrii Constituţiei. În aceastã privinţã, ordonanţa este consideratã de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionalã, în sensul cã adoptarea ei nu a fost justificatã de existenţa vreunui caz excepţional.
Se reţine cã, în absenţa unei definiţii constituţionale a noţiunii de "caz excepţional", aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, acesta trebuie privit în raport cu "necesitatea şi urgenţa reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public". Astfel, în speţa examinatã, existenţa cazului excepţional a fost determinatã de urgenţa reglementãrii mai stricte a domeniului vizat, datoritã necesitãţii promovãrii principiilor statului de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, dreptatea, pluralismul politic şi egalitatea între oameni reprezintã valori supreme. Or, împiedicarea proliferãrii manifestãrilor extremiste de tip fascist, rasist sau xenofob a constituit şi constituie o preocupare constantã a comunitãţii internaţionale, atât la nivelul organismelor europene şi internaţionale, cât şi la nivelul legislaţiilor naţionale. Prevenirea şi combaterea incitãrii la urã naţionalã, rasialã sau religioasã corespund cerinţelor Uniunii Europene în domeniu, constituind, în acelaşi timp, un semnal pozitiv dat de statul român pentru combaterea rasismului, antisemitismului şi xenofobiei. Eficienţa acestui semnal depinde în mare mãsurã de urgenţa cu care statul român adoptã mãsurile legislative necesare pentru sancţionarea acestor fapte.
De asemenea, se constatã cã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 , care incrimineazã promovarea cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unei infracţiuni contra pãcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandã, sãvârşitã prin orice mijloace, în public, nu contravin Constituţiei şi nici textelor internaţionale invocate, deoarece nici unul dintre aceste texte nu legitimeazã sãvârşirea unor asemenea fapte.
Nu se poate primi susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã prin dispoziţia legalã atacatã se restrâng drepturi şi libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, cum ar fi dreptul la asociere, dreptul la informaţie, libertatea conştiinţei sau libertatea de exprimare, dat fiind cã exercitarea acestor drepturi şi libertãţi nu implicã intoleranţa naţionalã sau rasialã, adicã negarea drepturilor şi libertãţilor altor persoane pe criterii de apartenenţã naţionalã ori rasialã.
Libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor morale şi presupune elaborarea unor asemenea norme de drept care sã garanteze tuturor persoanelor sã se manifeste potrivit propriilor opţiuni în relaţiile cu ceilalţi membri ai colectivitãţii. Tocmai de aceea exercitarea unei propagande care are drept scop promovarea cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unei infracţiuni contra pãcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe reprezintã, în esenţã, o manifestare abuzivã a drepturilor şi libertãţilor de mai sus.
În sfârşit, nu se poate primi nici susţinerea cã prin incriminarea propagandei ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe se lezeazã principiile constitutive şi funcţionale ale statului român şi unitatea poporului ori principiile pluralismului politic şi egalitãţii în drepturi, deoarece faptele incriminate prin dispoziţia atacatã sunt strãine literei şi spiritului normelor care consacrã principiile amintite.
Dimpotrivã, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, precum şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovãrii cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unor infracţiuni contra pãcii şi omenirii.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
