Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 293 din 1 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 14 ianuarie 2002
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din <>Legea nr. 323/2001 prin care se modifica art. 20 alin. (5) şi (6) şi <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicatã de Ye Junhan din China în Dosarul nr. 7.828/2001 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca nici o norma constituţionalã nu prevede câte grade de jurisdicţie sunt necesare pentru soluţionarea unei cauze. De asemenea, nici Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu precizeazã câte grade de jurisdicţie sunt necesare pentru soluţionarea cauzelor civile.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 iulie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 7.828/2001, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din <>Legea nr. 323/2001 prin care se modifica art. 20 alin. (5) şi (6) şi <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicatã, prin apãrãtor, de Ye Junhan din China în dosarul acelei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin modificarea dispoziţiilor <>art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 (prin articolul unic din <>Legea nr. 323/2001 ) "s-a încãlcat grav dreptul constituţional la apãrare, partea fiind lipsitã de o cale de atac, de producerea de noi dovezi în apãrarea sa". Se mai arata ca "prin ordonanta deja era lãsatã la hotãrârea unui funcţionar dacã solicitantul de azil se înscrie într-o procedura obişnuitã de soluţionare sau o procedura accelerata. Prin procedura obişnuitã, solicitantul poate accede la o cale de atac, iar conform unei hotãrâri a unui funcţionar, şi nu a unui magistrat, solicitantul este trecut, poate arbitrar, în procedura accelerata, care nu îi da acestuia nici dreptul de a produce dovezi în apãrarea sa într-o perioada mai lungã de timp, dar nici sa poatã ataca hotãrârea instanţei de fond şi, din acest punct de vedere, este prejudiciat contestatorul Ye Junhan prin neegalitatea de tratament din partea legii".
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca textele de lege criticate sunt conforme cu prevederile constituţionale. Se considera ca exerciţiul dreptului la apãrare, consacrat de art. 24 din Constituţie, se asigura chiar şi în situaţia în care nu se permite exercitarea nici unei cai de atac. Potrivit art. 128 din Constituţie cãile de atac se pot exercita "în condiţiile legii", iar "legea permite înlãturarea folosirii unor cai de atac în anumite cazuri, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã nu este fondatã, deoarece "art. 24 din Constituţie garanteazã dreptul la apãrare în general şi nu un dublu grad de jurisdicţie pentru toate procedurile existente. De altfel, nici Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu prevede existenta dublului grad de jurisdicţie decât pentru procedurile penale". Se mai arata ca "legea romana prevede drepturile refugiatilor şi ale persoanelor care au dobândit o forma de protecţie, precum liberul acces la instanţele de judecata, dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat şi de a li se asigura în mod gratuit un interpret pe intreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat, dreptul de a nu fi expulzat sau returnat etc., acordand, prin aceasta, suficiente garanţii ale exercitãrii dreptului la apãrare".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (3), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, care, în urma modificãrii prin <>Legea nr. 323/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, are urmãtorul conţinut: "Hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã."
Dispoziţiile constituţionale considerate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt cele ale art. 24 alin. (1), potrivit cãrora:
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi atât în cererea prin care a fost ridicatã, cat şi în încheierea instanţei judecãtoreşti se indica drept obiect al acesteia articolul unic din <>Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 , în realitate obiectul exceptiei îl constituie dispoziţia art. 20 alin. (5) din aceasta ordonanta. Textul criticat se referã la irevocabilitatea soluţiilor de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat în procedura accelerata, date de instanţele judecãtoreşti în cauzele ce privesc plângerile solicitanţilor de azil impotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiati. <>Art. 17 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 prevede cazurile în care cererile de acordare a statutului de refugiat se soluţioneazã în procedura accelerata, iar în art. 18 şi 19 din ordonanta sunt enumerate cazurile respective. Potrivit dispoziţiilor art. 20 din ordonanta, în cadrul procedurii accelerate sunt reduse termenele în care funcţionarul desemnat este obligat sa se pronunţe asupra cererii, în care se poate face plângere impotriva hotãrârii de respingere a cererii şi în care instanta de judecata trebuie sa soluţioneze plângerea.
Curtea mai constata ca, deşi în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul invoca încãlcarea prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, în realitate se contesta faptul ca procedura în aceste cauze nu cuprinde încã un grad de jurisdicţie.
Analizând şi aceasta sustinere a autorului exceptiei, Curtea constata ca într-adevãr, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţie, "Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime", dar nici o norma constituţionalã nu stabileşte câte grade de jurisdicţie sunt necesare pentru soluţionarea diferitelor litigii. În aceasta privinta regulile de procedura şi condiţiile de exercitare a cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti sunt statuate prin dispoziţiile art. 125 alin. (3), potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum şi ale art. 128, ambele din Legea fundamentalã, care prevãd ca "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", dispoziţii care nu sunt cu nimic incalcate.
Curtea mai constata ca nici Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu impune mai multe grade de jurisdicţie la soluţionarea cauzelor de natura civilã, prevãzând la art. 6 pct. 1 doar ca "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege (...)".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , excepţie ridicatã de Ye Junhan din China în Dosarul nr. 7.828/2001 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 noiembrie 2001.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
