Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 292 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte savarsite in afara teritoriului tarii de cetateni romani sau de persoane fara cetatenie domiciliate in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 252/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 595 din 11 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , excepţie ridicatã de Cornelia Lãzãrescu, Constantin Lãzãrescu şi Constantin Şerban în Dosarul nr. 2.129/2004 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.129/2004, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 252/2002 . Excepţia a fost ridicatã de inculpaţii Cornelia Lãzãrescu, Constantin Lãzãrescu şi Constantin Şerban, trimişi în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de art. 1 alin. 1 şi art. 2 alin. 2 din ordonanţa criticatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 252/2002 , contravin prevederilor art. 1 şi 17 din Constituţie, deoarece "incrimineazã fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cãtre cetãţeni români care, potrivit articolelor menţionate din Legea fundamentalã, se bucurã de protecţia statului român".
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti aratã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 1 şi 17 din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã statul este interesat în apãrarea ordinii sale de drept şi deci în combaterea infracţiunilor sãvârşite pe teritoriul sãu, cât şi în afara acestuia. Obligaţia respectãrii legii penale române, implicit a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 252/2002 , incumbã şi cetãţenilor români aflaţi în afara graniţelor ţãrii, astfel cum rezultã din interpretarea sistematicã a normelor constituţionale invocate în cauzã, consacrându-se principiul personalitãţii legii penale. Astfel, potrivit teoriei personalitãţii sau naţionalitãţii active, reglementatã în art. 4 din Codul penal, legea penalã a unui stat trebuie sã se aplice întotdeauna faţã de cetãţenii sãi, chiar şi atunci când au sãvârşit infracţiuni în strãinãtate, fiindcã oriunde s-ar afla cetãţenii sunt obligaţi sã respecte legile statului ai cãrui cetãţeni sunt. Faţã de infracţiunile sãvârşite în strãinãtate de cetãţenii români, legea penalã românã are competenţã exclusivã şi necondiţionatã. În acest context, prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 252/2002 , nu fac altceva decât sã incrimineze infracţiuni sãvârşite în afara graniţelor ţãrii de cetãţeni români sau apatrizi cu domiciliul în România, aceasta necontrazicând, ci, dimpotrivã, dând substanţã statutului juridic al cetãţenilor români aflaţi în strãinãtate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 17 din Legea fundamentalã, deoarece luarea unor mãsuri privind sancţionarea unor fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cetãţeni români sau persoane fãrã cetãţenie domiciliate în România "nu echivaleazã cu nerespectarea, de cãtre statul român, a obligaţiei de a asigura protecţia cetãţenilor sãi în strãinãtate". Se aratã, totodatã, cã nu poate fi reţinutã nici critica în raport de prevederile constituţionale ale art. 1, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcã "trãsãturile şi valorile supreme ale statului român". În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cetãţeni români sau de persoane fãrã cetãţenie domiciliate în România (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 252/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002).
Autorii excepţiei criticã aceste prevederi legale în raport de dispoziţiile constituţionale care consacrã statul de drept (art. 1) şi protecţia de care se bucurã cetãţenii români aflaţi în strãinãtate din partea statului român (art. 17). Se susţine cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 sunt neconstituţionale prin aceea cã "incrimineazã fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cãtre cetãţeni români care se bucurã de protecţia statului român".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 252/2002 , a fost incriminatã fapta sãvârşitã de un cetãţean român sau de o persoanã fãrã cetãţenie domiciliatã pe teritoriul României, constând în intrarea sau ieşirea dintr-un stat strãin prin trecerea ilegalã a frontierei acestuia (art. 1 alin. 1), racolarea, îndrumarea sau cãlãuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat strãin sau care organizeazã una ori mai multe dintre aceste activitãţi ilegale (art. 2 alin. 1), precum şi iniţierea sau constituirea unei asociaţii în scopul sãvârşirii infracţiunii prevãzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unei astfel de asocieri (art. 3).
Aceste norme nu contravin prevederilor constituţionale care consacrã statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între care şi principiul legalitãţii incriminãrii, deoarece reglementarea infracţiunilor în cauzã este realizatã prin lege, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12), potrivit cãrora "Nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii".
De asemenea, se constatã cã luarea unor mãsuri legislative pentru sancţionarea cetãţenilor români sau a persoanelor fãrã cetãţenie domiciliate pe teritoriul României, care sãvârşesc fapte de trecere ilegalã a frontierei unui stat strãin sau care racoleazã, îndrumã ori cãlãuzesc mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat strãin sau organizeazã aceste activitãţi ilegale, nu poate reprezenta o încãlcare a dispoziţiilor art. 17 din Legea fundamentalã, referitoare la obligaţia statului român de a asigura protecţia cetãţenilor sãi aflaţi în strãinãtate. Dimpotrivã, aceste mãsuri sunt stabilite prin lege şi justificate de securizarea frontierelor, precum şi de prevenirea unor consecinţe negative, cum ar fi migraţia ilegalã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cetãţeni români sau de persoane fãrã cetãţenie domiciliate în România, excepţie ridicatã de Cornelia Lãzãrescu, Constantin Lãzãrescu şi Constantin Şerban în Dosarul nr. 2.129/2004 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
