Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 291 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 681 din 29 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconsti-tutionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Adrian Mihail Dragan în Dosarul nr. 7.475/2004 al Judecãtoriei Brãila.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, personal şi asistat de avocat Nicolae Traistaru, precum şi partea Direcţia pentru Agricultura şi Dezvoltare Ruralã Brãila, prin consilier juridic Lucia Candea. Lipsesc celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, autorul exceptiei, prin avocat, susţine, în esenta, ca textul de lege criticat incalca dreptul la un recurs efectiv, precum şi liberul acces la justiţie, întrucât nu prevede posibilitatea atacarii separat, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet. Arata ca, asa cum a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Hotãrârea din 9 noiembrie 2004, pronunţatã în cauza Saez Maeso impotriva Spaniei, exista o violare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale atunci când este limitat dreptul la recurs. În concluzie, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate asa cum a fost formulatã, depunând în acest sens şi concluzii scrise.
Partea Direcţia pentru Agricultura şi Dezvoltare Ruralã Brãila, prin consilier juridic, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca dispoziţiile art. 300 din Codul de procedura penalã incalca prevederile art. 21 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 7.475/2004, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Adrian Mihail Dragan în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate incalca dreptul la un proces echitabil prevãzut de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv de cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi dreptul la un recurs efectiv, prevãzut de art. 13 din aceeaşi Convenţie, în mãsura în care nu prevãd posibilitatea atacarii separat, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet.
Judecãtoria Brãila apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât încheierea prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet poate fi atacatã cu apel odatã cu fondul, potrivit dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Se arata ca, în situaţia în care legiuitorul ar fi prevãzut ca aceasta încheiere poate fi atacatã separat cu recurs, soluţionarea cauzei ar fi putut fi tergiversata, ceea ce ar incalca dreptul pãrţilor la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. Totodatã se apreciazã ca "autorul exceptiei de neconstituţionalitate invoca absenta unei dispoziţii legale [...], şi nu o neconcordanta a unui text de lege cu Constituţia României şi Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului", or, "Curtea Constituţionalã nu este competenta sa emita acte normative [...]".
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Se arata ca încheierea pronunţatã de instanta de judecata în temeiul art. 300 din Codul de procedura penalã poate fi atacatã odatã cu hotãrârea. În opinia Guvernului, reglementarea unei cai separate de atac impotriva acestei încheieri ar fi putut determina tergiversarea cauzei şi, prin urmare, ar fi încãlcat dreptul pãrţilor la un proces echitabil. Se mai arata ca, în sensul practicii instanţei europene, conceptul de "proces echitabil" nu implica în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdicţie, a unor cai de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti şi nici posibilitatea exercitãrii acestor cai de atac de cãtre toate pãrţile din proces.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 300 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. Arata ca aceste prevederi legale nu contravin sub nici un aspect prevederilor care reglementeazã dreptul pãrţilor la un proces echitabil, întrucât nu inlatura posibilitatea acestora de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanta independenta, impartiala şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil. Totodatã se arata ca instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenta legiuitorului.
În concluzie, Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 300 din Codul de procedura penalã, potrivit cãruia "Instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima înfãţişare, regularitatea actului de sesizare.
În cazul când se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlãturatã de îndatã şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia".
Aceste dispoziţii legale sunt considerate contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), care reglementeazã dreptul la un proces echitabil, precum şi celor ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, cu prilejul judecãrii cauzei, autorul exceptiei de neconstituţionalitate a depus la dosar concluzii scrise, în cadrul cãrora critica prevederile art. 300 din Codul de procedura penalã şi în raport de dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, în art. 49 [devenit art. 53], privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi în art. 128 [devenit art. 129], privind folosirea cãilor de atac. În ceea ce priveşte aceste critici, Curtea observa ca nu pot fi primite, întrucât au fost formulate ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional, or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunţe numai în limitele sesizãrii. Extinderea temeiurilor constituţionale fata de cele invocate în fata instanţei de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a controlului de constitutionalitate, ceea ce este contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cãrora Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial. Ca atare, Curtea urmeazã sa analizeze constituţionalitatea textului de lege criticat doar în raport cu art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv cu art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
Curtea retine ca recursul constituie una dintre cãile de atac, cu privire la care Constituţia statueazã, în art. 129, ca se pot exercita "în condiţiile legii". Deplina competenta în ceea ce priveşte stabilirea acestor condiţii revine asadar legiuitorului, în acest sens fiind prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Competenta instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecata sunt prevãzute numai prin lege". În temeiul acestor dispoziţii constituţionale, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, liberul accces la justiţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil presupunand posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalitãţile instituite de lege. Faptul ca, în speta, textul de lege criticat nu prevede posibilitatea atacarii separate cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet nu aduce atingere drepturilor procesuale ale partii, câtã vreme aceasta încheiere poate fi atacatã odatã cu fondul, instanta superioarã urmând sa aprecieze dacã cererea de restituire a dosarului la organul care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia, a fost pe nedrept respinsã.
Asa fiind, dispoziţiile legale criticate nu numai ca nu aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), respectiv dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigenţelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitãrii abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celeritatii procesului penal, soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigente.
În ceea ce priveşte jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului invocatã în motivarea exceptiei, Curtea retine ca, prin Hotãrârea din 9 noiembrie 2004, pronunţatã în cazul Saez Maeso impotriva Spaniei, Curtea de la Strasbourg a reţinut ca a existat o violare a art. 6 paragraful 1 din Convenţie, atunci când normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs şi aplicarea lor îi impiedica pe justitiabili sa se prevaleze de cãile de atac disponibile. Or, textul de lege criticat în prezenta cauza nu impiedica în nici un fel pãrţile de a se prevala de cãile de atac prevãzute de lege şi nu restrânge accesul la justiţie al acestora, câtã vreme, asa cum s-a arãtat, încheierea de respingere a cererii de restituire a cauzei la parchet poate fi atacatã odatã cu fondul, fiind asigurate astfel exigenţele impuse de art. 6 şi 13 din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv.
De altfel, asa cum rezulta din motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia solicita completarea normei criticate în sensul reglementãrii posibilitatii atacarii separat, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet. Or, o asemenea cerere excedeaza competentei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "[...] se pronunţa numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Adrian Mihail Dragan în Dosarul nr. 7.475/2004 al Judecãtoriei Brãila.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
