Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 290 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 589 din 7 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conad" - S.A. din Cãlãraşi în Dosarul nr. 692/P/2004 al Tribunalului Cãlãraşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã pãrţile Nicolae Dragu şi Constantin Cuzeli au depus la dosar concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca nefondatã.
Reprezentantul Ministerului Public, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 692/P/2004, Tribunalul Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de recurenta Societatea Comercialã "Conad" - S.A. din Cãlãraşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, precum şi celor ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare. Autoarea excepţiei aratã cã textul de lege criticat lasã la latitudinea instanţei posibilitatea de a chema sau a nu chema partea care a formulat cererea de recuzare. De asemenea, mai aratã cã, potrivit dispoziţiilor din Constituţie, orice persoanã se poate adresa nemijlocit justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime şi nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. Totodatã, autoarea excepţiei precizeazã cã a depus o cerere de recuzare a tuturor magistraţilor Tribunalului Cãlãraşi şi a solicitat, în scris, Curţii de Apel Bucureşti sã fie citatã, însã aceastã instanţã nu a dat curs cererii sale, astfel încât apreciazã cã soluţia datã este nelegalã.
Tribunalul Cãlãraşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prevederile art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât nu conţin privilegii sau discriminãri. De asemenea, considerã cã, prin textul de lege criticat, nu sunt încãlcate nici dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea fundamentalã, deoarece încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacatã o datã cu hotãrârea instanţei prin care s-a soluţionat cauza.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminãri, nu îngrãdesc accesul liber la justiţie şi nu încalcã sub nici un aspect dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi nici la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodatã, aratã cã atât inculpatul, cât şi celelalte pãrţi îşi pot exercita dreptul la apãrare şi celelalte drepturi procesuale în faţa instanţei competente, precum şi dreptul de a ataca, prin mijloacele prevãzute de lege, hotãrârea prin care aceastã instanţã va soluţiona cauza.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins: "Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţã, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a cãrei recuzare se cere."
Autoarea excepţiei considerã aceste dispoziţii de lege ca fiind contrare mai multor prevederi ale Constituţiei, şi anume art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar, potrivit dispoziţiilor art. 127 din Constituţie, "Şedinţele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege". De asemenea, conform prevederilor cuprinse în art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Rezultã, aşadar, cã, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze procedura de judecatã, cazurile în care şedinţele de judecatã nu sunt publice, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Aşa fiind, iar procedura de soluţionare a cererilor de recuzare fãcând parte integrantã din procedura de judecatã, reglementarea acesteia este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale.
Se mai reţine cã reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectã preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritãţii acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, examinarea cererii de recuzare se face "de îndatã", iar pãrţile sunt ascultate numai "dacã se gãseşte necesar", în vederea împiedicãrii tergiversãrii soluţionãrii cererii de recuzare şi, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulatã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã în raport de art. 16 din Constituţie, se constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece dispoziţiile legale criticate referitoare la procedura recuzãrii în materie penalã nu instituie privilegii sau discriminãri pentru pãrţile cãrora li se aplicã aceste prevederi legale.
Dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici liberului acces la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, deoarece încheierea prin care se soluţioneazã cererea de abţinere sau de recuzare poate fi atacatã cu recurs o datã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
De asemenea, normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot cursul procesului, sã fie asistatã de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi de a se prevala, neîngrãdit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a prevederilor art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apãrare.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã prin Decizia nr. 241 din 27 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, şi prin <>Decizia nr. 306 din 8 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 27 august 2004, respingând excepţia ca fiind neîntemeiatã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, soluţia adoptatã în aceste decizii, precum şi considerentele pe care se întemeiazã sunt valabile şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conad" - S.A. din Cãlãraşi în Dosarul nr. 692/P/2004 al Tribunalului Cãlãraşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
