Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 290 din 1 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 si ale art. 172 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 16 ianuarie 2002
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 şi ale art. 172 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Andrei Cristian Rusu în Dosarul nr. 10.261/2001 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca anterior Curtea Constituţionalã a mai fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale, excepţii pe care le-a respins ca neintemeiate. Invoca în acest sens Decizia nr. 210 din 26 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001, şi Decizia nr. 152 din 10 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 14 august 2001. Mai arata ca, întrucât argumentele care stau la baza exceptiei de neconstituţionalitate nu aduc elemente noi care sa determine schimbarea practicii Curţii, soluţia care se impune este respingerea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 10.261/2001, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 şi ale art. 172 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã, prin apãrãtor, de Andrei Cristian Rusu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 224 din Codul de procedura penalã, referitoare la actele premergãtoare urmãririi penale, raportate la dispoziţiile art. 172 alin. 2 din acelaşi cod, referitoare la asistenta juridicã obligatorie în cursul urmãririi penale, sunt contrare prevederilor art. 20, art. 24 alin. (1) şi ale art. 49 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Autorul exceptiei mai arata ca pe parcursul procesului sau penal s-a încãlcat dreptul inculpatului la apãrare, în sensul ca în cursul actelor premergãtoare nu a avut posibilitatea sa fie asistat de un avocat.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile art. 224 şi ale art. 172 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale, întrucât apãrãtorul unei persoane fata de care se efectueazã acte premergãtoare nu este împiedicat sa asiste la efectuarea acestor acte. Împrejurarea ca art. 224 din Codul de procedura penalã nu prevede acest drept al aparatorului nu conduce la interpretarea ca textul ar fi neconstitutional, atât timp cat dispoziţiile art. 171 şi urmãtoarele din Codul de procedura penalã, privitoare la asistenta juridicã şi reprezentare, sunt aplicabile pe toatã durata procesului penal.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 2 şi ale art. 224 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã în raport cu prevederile art. 24, 20 şi 49 din Constituţie. În motivarea punctului de vedere se menţioneazã ca actele premergãtoare se plaseaza în afarã procesului penal şi ca în cadrul lor se pot desfasura anumite activitãţi care, prin specificul lor, urmãresc completarea ori verificarea informaţiilor pe care organele de urmãrire penalã le deţin într-o anumitã cauza. Aceste acte premergãtoare se realizeazã în vederea începerii urmãririi penale şi se situeaza înainte de declanşarea fazei urmãririi penale, deci de începerea procesului penal. De aceea actele premergãtoare nu sunt de natura sa aducã atingere dreptului la apãrare, atât timp cat acest drept este pe deplin respectat în cursul procesului penal, asa cum precizeazã art. 24 din Constituţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 172 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura penalã, acestea nu fac altceva decât sa transpuna în Codul de procedura penalã garanţiile prevãzute la art. 24 din Constituţie, prin acordarea posibilitatii pãrţilor de a avea garantat, pe tot parcursul procesului penal, dreptul la apãrare şi de a beneficia, în cursul urmãririi penale, de un avocat. Se arata ca din redactarea art. 224 şi a art. 172 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu rezulta o încãlcare a art. 49 din Constituţie, asa cum s-a susţinut, iar în ceea ce priveşte dreptul oricãrui acuzat de a fi informat asupra naturii acuzatiei ce i se aduce, acesta este reflectat în art. 6 din Codul de procedura penalã. În fine, se arata ca dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricãrui acuzat de a fi informat asupra naturii acuzatiei şi de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale. Se argumenteaza în acest sens ca, dacã printre actele premergãtoare s-ar intalni percheziţia sau ascultarea convorbirilor telefonice ori audierea persoanei suspectate, care pot reprezenta începutul procesului penal, în sensul art. 6 din convenţie, aceste prevederi nu sunt incalcate, atât timp cat pana la trimiterea în judecata persoana este instiintata şi are timp suficient sa-şi organizeze apãrarea. Or, potrivit Codului de procedura penalã roman, persoana acuzata este instiintata, în timpul urmãririi penale, asupra naturii şi cauzei acuzatiei ce i se aduce şi în nici un caz o persoana nu poate fi trimisa în judecata fãrã ca aceasta sa fi avut timpul necesar pregãtirii apãrãrii sale. În ceea ce priveşte drepturile persoanei acuzate de a se apara singura sau de a recurge la asistenta unui avocat, dreptul de a beneficia în anumite condiţii de asistenta juridicã gratuita, dreptul de a putea interoga martorii acuzarii şi dreptul de a cita şi interoga martorii apãrãrii, în condiţii similare celor ale acuzarii, şi alte drepturi prevãzute în Constituţie, toate sunt garantate în legea procesuala penalã romana, astfel încât şi sub acest aspect critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale menţionate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 224 din Codul de procedura penalã raportate la cele ale art. 172 alin. 2 din acelaşi cod, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 224: "În vederea începerii urmãririi penale, organul de urmãrire penalã poate efectua acte premergãtoare.
De asemenea, în vederea strangerii datelor necesare organelor de urmãrire penalã pentru începerea urmãririi penale, pot efectua acte premergãtoare şi lucrãtorii operativi din Ministerul de Interne, precum şi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameninţãri la adresa siguranţei naţionale.
Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergãtoare poate constitui mijloc de proba.";
- Art. 172 alin. 2: "Când asistenta juridicã este obligatorie, organul de urmãrire penalã va asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului."
Aceste dispoziţii legale sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare: prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, care stabilesc ca dreptul la apãrare este garantat; prevederilor art. 49, în sensul cãrora restrangerea exercitãrii unor drepturi sau a unor libertãţi trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii; prevederilor art. 20 din Constituţie raportate la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacra, sub denumirea "Dreptul la un proces echitabil", dreptul oricãrei persoane acuzate de a i se aduce la cunostinta acuzarea, de a i se asigura timpul şi înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale, de a se apara singura sau de a fi asistatã de apãrãtor, de a asculta şi propune martorii şi alte drepturi procesuale.
Dispoziţiile constituţionale pe care autorul exceptiei considera ca prevederile criticate le incalca sunt urmãtoarele:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."
Dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sunt urmãtoarele:
- Art. 6: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoana acuzata de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pana ce vinovãţia va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sa fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limba pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
b) sa dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sa se apere el însuşi sau sa fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apãrãtor, sa poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii şi sa obţinã citarea şi audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzarii;
e) sa fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la audiere."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Se mai constata ca textele legale criticate nu aduc atingere în nici un mod dreptului fundamental la apãrare în procesul penal.
De altfel, cu privire la constituţionalitatea acestor dispoziţii din Codul de procedura penalã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, dintre care menţionãm: Decizia nr. 210 din 26 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001, şi Decizia nr. 138 din 8 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 25 mai 2001. Prin aceste decizii Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate, statuand ca prevederile art. 224 şi 172 din Codul de procedura penalã sunt în concordanta atât cu dispoziţiile Constituţiei, cat şi cu cele ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie, argumentele exprimate în acele cauze rãmân valabile şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 2, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul de procedura penalã raportate la cele ale art. 172 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Andrei Cristian Rusu în Dosarul nr. 10.261/2001 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 noiembrie 2001.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
