Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 29 din 30 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 teza finala din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 teza finala din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pan Group" - S.A. Dolj în Dosarul nr. 189/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni civile. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile criticate nu incalca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece acest text constituţional se referã la egalitatea între cetãţeni persoane fizice, şi nu la persoanele juridice. Scutirea de plata taxei judiciare de timbru a unor instituţii bugetare tine de statutul lor ori de natura litigiilor deduse în fata instanţelor, iar nu de ratiuni de simetrie a pãrţilor într-un proces civil. Mai arata ca în jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat ca egalitatea nu înseamnã uniformitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 2 martie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 189/2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 teza finala din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pan Group" - S.A. Dolj. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca, întrucât cealaltã parte în proces, Fondul Proprietãţii de Stat, este, în virtutea <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 , scutitã de plata taxei de timbru, s-ar cuveni ca şi ea sa beneficieze de o asemenea scutire. Altfel, considera ca textul criticat este neconstitutional, infrangand principiul consacrat prin art. 16 din Constituţie potrivit cãruia cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice. Se mai arata ca scutirea prin lege de plata taxei de timbru a ambelor pãrţi din proces se impune şi în temeiul principiului egalitãţii pãrţilor în procesul civil. În fine, se considera ca textul criticat incalca şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 4 privitoare la egalitatea între cetãţeni şi în art. 21 privind accesul liber la justiţie. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca scutirea de taxa judiciarã a cererilor şi acţiunilor unor instituţii publice este justificatã de ratiuni ce privesc încasarea veniturilor publice la bugetul de stat, iar prin aceasta nu sunt incalcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care se referã exclusiv la egalitatea între cetãţeni persoane fizice. În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a textului criticat cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, se arata ca accesul liber la justiţie, consacrat de acestea, nu este cu nimic afectat prin obligarea la plata unei taxe de timbru a reclamantului într-o cauza civilã. Guvernul arata ca, potrivit dispoziţiilor art. 138 din Constituţie, "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului de asigurãri sociale de stat se stabilesc numai prin lege". "Legiuitorul are, deci, prerogativa de a stabili modul de timbrare a cererilor şi posibilitatea de a institui scutiri de taxe în cazuri bine justificate, fãrã a incalca dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în fata legii". Scutirea de plata taxei de timbru se acorda "în considerarea calitãţii persoanei respective şi a obiectului cererii". Neacordarea acestei scutiri şi partii adverse din proces nu incalca principiul egalitãţii pãrţilor consacrat la art. 16 din Constituţie, deoarece egalitatea nu înseamnã uniformitate. Se considera ca excepţia este neîntemeiatã. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 17 teza finala din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text care are urmãtorul cuprins: - Art. 17: "Sunt scutite de taxa judiciarã de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv cãile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţionalã, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice". Textele constituţionale considerate de autorul exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind incalcate sunt urmãtoarele: - Art. 4: "(1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman. (2) România este patria comuna şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã." - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara." - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca autoarea exceptiei nu deduce neconstituţionalitatea textului criticat din faptul ca instituţia de stat cu care se afla în proces este scutitã de taxa de timbru, ci din împrejurarea ca aceasta scutire nu îi este acordatã şi ei. Susţinerea autoarei ca astfel ar fi incalcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu este intemeiata, Curtea statuand în mai multe randuri ca acest text consacra egalitatea cetãţenilor în fata legii, iar nu egalitatea persoanelor juridice şi nici a unor persoane fizice sau juridice cu autoritãţile publice. În jurisprudenta sa Curtea a statuat în mod constant ca egalitatea consacratã prin art. 16 din Constituţie nu pretinde uniformitate, ci presupune existenta unui tratament egal pentru persoanele aflate în situaţii similare, precum şi reglementarea unor mãsuri sau soluţii diferite pentru situaţii diferite (spre exemplu: Decizia nr. 183 din 10 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, şi Decizia nr. 87 din 20 martie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 iunie 2001). Curtea mai constata ca nu se poate tagadui constituţionalitatea scutirii, prin lege, de la plata taxei de timbru a acţiunilor judecãtoreşti introduse de instituţiile publice, sume care se fac venit la bugetul de stat, deoarece plata de cãtre aceste instituţii a taxelor judiciare de timbru ar determina scoaterea temporarã şi nejustificatã a unor sume de bani din bugetul statului pentru a fi recuperate o data cu încasarea acestei taxe. Asa fiind scutirea de plata taxei de timbru a anumitor persoane are în vedere împrejurãri care ţin de statutul lor ori de natura litigiilor deduse instanţelor, iar nu ratiuni de simetrie legate de calitatea pãrţilor în procesul civil. În fine, Curtea mai constata ca invocarea, în motivarea exceptiei, a dispoziţiilor art. 4 şi 21 din Constituţie nu este concludenta, deoarece primul se referã la egalitatea între cetãţeni, iar cel de-al doilea la accesul liber la justiţie. Faptul ca autoarea exceptiei a putut promova acţiunea şi a putut ridica apoi excepţia de neconstituţionalitate probeazã accesul sau liber la justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1 şi 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 teza finala din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pan Group" - S.A. Dolj în Dosarul nr. 189/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 ianuarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
