Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 29 din 23 februarie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 lit. d) si ale art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 7 iunie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gheorghe Batranu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 lit. d) şi ale <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, ridicatã de Societatea Comercialã "Conex Bottling Internaţional" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 2.154/CA/1998 al Curţii de Apel Oradea.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 2 februarie 1999, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor, Societatea Comercialã "Conex Bottling Internaţional" - S.R.L. Oradea şi Curtea de Conturi, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 9 februarie 1999 şi apoi pentru data de 23 februarie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 1998 Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 lit. d) şi ale <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conex Bottling Internaţional" - S.R.L. Oradea. În motivarea exceptiei se arata ca textele criticate sunt în contradictie cu art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia Curtea de Conturi exercita controlul în trei domenii privind resursele financiare ale statului şi ale sectorului public, şi anume cu privire la modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a acestor resurse financiare. Se apreciazã ca modul de formare se referã la elementele componente ale bugetul de stat, bugetului unitãţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, fiind concretizat în <>art. 17 alin. a)-f) din Legea nr. 94/1992 , în timp ce dispoziţiile art. 19 lit. d) şi ale art. 77 alin. (3) din aceeaşi lege prevãd atribuţii de control asupra modului de executare şi de încasare a creanţelor bugetare datorate de contribuabili persoane juridice.
Aceasta competenta, prevãzutã la art. 19 lit. d) şi la <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , transforma Curtea de Conturi în organ de control privind executarea creanţelor bugetare de cãtre contribuabilii persoane juridice, competenta ce depãşeşte limitele Constituţiei. Se susţine, de asemenea, ca verificarea, în temeiul <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , a tuturor persoanelor juridice care nu îşi îndeplinesc obligaţiile financiare şi obligarea acestora la virarea sumelor datorate, a dobânzilor şi a majorãrilor de întârziere constituie o activitate de control financiar privind modul de executare a creanţelor bugetare de cãtre contribuabili, iar nu de control asupra modului de formare a resurselor financiare. Or, competenta verificãrii şi controlul asupra modului de executare a creanţelor bugetare revin, potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 , Ministerului Finanţelor.
În felul acesta, extinzandu-se competenta Curţii de Conturi, s-a ajuns ca, în aceeaşi materie, a modului de încasare a creanţelor bugetare, sa existe doua organe fiscale, dintre care unul este Curtea de Conturi, cu încãlcarea art. 139 alin. (1) din Constituţie.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera ca dispoziţiile art. 19 lit. d) şi ale <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 prevãd atribuţii de control asupra modului de executare şi încasare a creanţelor bugetare datorate de contribuabili persoane juridice, atribuţii ce depãşesc textul şi spiritul art. 139 din Constituţie. Competenta conferita prin art. 19 lit. d) şi prin <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 transforma Curtea de Conturi în organ de control privind executarea creanţelor bugetare, iar aceasta atribuţie este stabilitã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 în competenta organelor fiscale ale Ministerului Finanţelor.
În conformitate cu prevederile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se considera ca îndeplinirea funcţiei de control la care se referã <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 intra în sfera modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public ori în sfera modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale, asa cum stabileşte art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege; în ipoteza prevãzutã la art. 19 lit. d), controlul Curţii se va putea realiza numai sub condiţia ca prin acesta sa nu se încalce dispoziţiile art. 17 din lege. În concluzie, se considera ca art. 19 lit. d) şi <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 sunt constituţionale.
În punctul sau de vedere Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile cuprinse în art. 19 lit. d) sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie, controlul privind formarea resurselor financiare ale statului incluzând, indiscutabil, şi controlul asupra resurselor financiare ale bugetului de stat, fãrã deosebire de natura capitalului societãţii comerciale în sarcina cãreia se stabilesc obligaţii financiare. Se susţine, de asemenea, ca accizele, taxele vamale, majorãrile de întârziere constituie surse de alimentare a bugetului de stat şi, ca urmare, Curtea de Conturi, în exercitarea controlului privind formarea resurselor financiare ale statului, este competenta sa verifice dacã şi în ce mod persoanele juridice cãrora le revin obligaţiile financiare cãtre stat îşi îndeplinesc aceste obligaţii.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
În temeiul <>art. 5 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale s-a solicitat opinia ministrului finanţelor în legatura cu excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. În opinia exprimatã prin Adresa nr. 1.476 din 27 noiembrie 1998, Ministerul Finanţelor arata ca "prevederile art. 19 lit. d) şi ale <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi se interfereaza cu cele ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 şi ale <>Legii nr. 30/1991 , prin care sunt stabilite atribuţiile organelor de control din cadrul Ministerului Finanţelor". Se adauga ca "Dosarul fiscal al oricãrui contribuabil trebuie sa cuprindã toate actele de control încheiate şi toate obligaţiile fata de buget, indiferent de organul de control care le-a stabilit".
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, opinia Ministerului Finanţelor, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Art. 19 lit. d) şi <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, criticate ca neconstituţionale, prevãd:
- Art. 19: "Curtea de Conturi poate hotãrî efectuarea de controale şi la alte persoane juridice decât cele menţionate la art. 18, care: [...]
d) nu-şi îndeplinesc obligaţiile financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale şi instituţiile publice";
- Art. 77 alin. (3): "În cazul în care abaterea cu caracter financiar consta în neîndeplinirea de cãtre o persoana juridicã din cele prevãzute de art. 18 şi art. 19 a obligaţiilor financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale sau instituţiile publice, colegiul jurisdicţional dispune şi virarea sumelor datorate de aceasta, inclusiv a dobânzilor şi majorãrilor de întârziere datorate."
I. Critica de neconstituţionalitate a <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , care reglementeazã competenta Curţii de Conturi de a controla îndeplinirea obligaţiilor financiare - cãtre stat, unitãţi administrativ-teritoriale şi instituţii publice - ale altor persoane juridice decât cele menţionate la art. 18 şi la art. 19 lit. a)-c) din aceeaşi lege, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit acestor prevederi constituţionale "Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public".
Conform <>art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 , care este în concordanta cu dispoziţiile constituţionale ale art. 139 alin. (1), "Curtea de Conturi îşi exercita funcţiunea de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale".
Fata de aceasta dispoziţie legalã, îndeplinirea obligaţiilor financiare la care se referã <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 nu poate intra în sfera administrãrii sau întrebuinţãrii resurselor financiare, întrucât acestea privesc resurse constituite ce nu sunt cuprinse în sfera sintagmei "formarea resurselor financiare ale statului şi sectorului public", care implica stabilirea şi emiterea titlurilor executorii în vederea constituirii acestor resurse, precum şi urmãrirea executãrii titlurilor. Atât emiterea titlului, cat şi executarea lui se includ în sfera drepturilor ce revin statului şi unitãţilor sectorului public, în calitate de creditori, pe când îndeplinirea de cãtre debitori a obligaţiilor de plata face parte din sfera dreptului de proprietate al acestora, în temeiul cãruia ei se pot opune creanţei. De aceea în noţiunea de formare a resurselor financiare nu intra şi îndeplinirea de cãtre debitori a obligaţiilor rezultând din titlurile executorii.
În cazul în care controlul Curţii de Conturi se extinde, asa cum rezulta din susţinerile autorului exceptiei, şi asupra executãrii de cãtre debitori a obligaţiilor de plata, înseamnã ca verificarea se îndreaptã asupra activitãţii debitorilor în loc sa priveasca activitatea organelor statului legatã de emiterea şi executarea titlurilor executorii, ca element esenţial al disciplinei şi politicii financiare a statului. Prin aceasta deplasare a obiectivelor controlului se ajunge la nerealizarea scopului esenţial, şi anume asigurarea controlului activitãţii organelor de stat în domeniul financiar. De altfel controlul statului asupra unitãţilor debitoare fata de bugetul de stat, nesupuse controlului Curţii de Conturi, se executa de cãtre Ministerul Finanţelor în temeiul <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal.
Conform acestuia, "Sunt supuşi controlului fiscal, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, contribuabilii persoane fizice şi juridice, romane şi strãine, precum şi asociaţii fãrã personalitate juridicã, cãrora le revin, potrivit reglementãrilor legale în vigoare, obligaţii fiscale", iar în conformitate cu art. 4, "În sensul prezentei ordonanţe, prin impozite se înţelege sumele datorate, potrivit legii, bugetului de stat şi bugetelor locale, precum şi orice alte sume care constituie venituri de natura fiscalã, a cãror administrare revine Ministerului Finanţelor".
Cele arãtate se referã exclusiv la persoanele juridice care nu fac parte din sectorul public. Pentru persoanele juridice din sectorul public, potrivit art. 139 din Constituţie, controlul Curţii de Conturi priveşte şi modul de administrare şi utilizare a resurselor, ceea ce implica, în sensul <>art. 17 din Legea nr. 94/1992 , îndeplinirea obligaţiilor financiare la care se referã art. 19 lit. d) din aceeaşi lege. Sfera sectorului public este definitã de <>Legea nr. 94/1992 prin prevederile art. 18 lit. c)-e) şi ale art. 19 lit. a)-c), care stabilesc:
- Art. 18 lit. c)-e): "Sunt supuse controlului prevãzut de art. 17: [...]
c) regiile autonome;
d) societãţile comerciale la care statul, unitãţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreunã, integral sau mai mult de jumãtate din capitalul social;
e) organismele autonome de asigurãri sociale sau de alta natura, care gestioneazã bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru";
- Art. 19 lit. a)-c): "Curtea de Conturi poate hotãrî efectuarea de controale şi la alte persoane juridice decât cele menţionate la art. 18, care:
a) beneficiazã de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unitãţilor administrativ-teritoriale sau a instituţiilor publice;
b) administreazã, în baza unui contract de concesiune sau închiriere, bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale;
c) desfãşoarã o activitate economicã la care persoanele juridice menţionate la art. 18 participa cu mai puţin de 50% la formarea capitalului social."
În toate aceste situaţii statul este implicat direct şi hotarator în însãşi activitatea societãţilor comerciale, a instituţiilor sau a regiilor autonome la care se referã dispoziţiile legale sus-menţionate. Dar în ipoteza prevãzutã la <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , respectiv efectuarea de controale şi la alte persoane juridice decât cele menţionate la art. 18, care nu îşi îndeplinesc obligaţiile financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale şi instituţiile publice, statul nu are o asemenea participare, astfel încât persoanele juridice respective nu fac parte din sectorul public.
Pentru considerentele arãtate anterior nu se poate susţine nici ca obligaţiile financiare, care nu sunt numai de ordin fiscal, ci pot fi şi contractuale etc., intra în sfera sectorului public.
Specializarea funcţionalã şi delimitarea atribuţiilor ce revin diferitelor categorii de autoritãţi publice constituie o cerinta constituţionalã ce rezulta din rigorile principiului separaţiei puterilor în stat. De aceea competentei administraţiei publice, în speta a organelor din sistemul Ministerului Finanţelor, asa cum este stabilitã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 , nu i se poate substitui, în ipoteza prevãzutã la <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , o alta autoritate publica, respectiv Curtea de Conturi, fãrã ca o asemenea situaţie sa nu reprezinte o atingere a fundamentelor constituţionale ale specializãrii autoritãţilor publice, cu consecinţe negative în ceea ce priveşte responsabilitatea acestor autoritãţi şi funcţionarea serviciilor publice statale.
Curtea de Conturi, în temeiul <>art. 18 din Legea nr. 94/1992 , controleazã statul şi unitãţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau nu.
În sfârşit, mai trebuie subliniat ca acceptarea soluţiei legislative cuprinse în <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 ar putea conduce, pentru identitate de ratiuni, la o interpretare, desigur exagerata, dar nu imposibila, în sensul extinderii controlului Curţii de Conturi chiar şi asupra persoanelor fizice.
Fata de cele arãtate Curtea Constituţionalã urmeazã a admite excepţia de neconstituţionalitate şi a constata ca prevederile <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt neconstituţionale.
II. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 185 din 17 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Prin aceasta decizie, respingandu-se excepţia de neconstituţionalitate, s-au reţinut, în esenta, urmãtoarele: <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 cuprinde norme de procedura jurisdicţionalã referitoare la încãlcarea legii fiscale şi de executare a titlului de creanta al statului, întocmit de organul de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, norme ce au la baza prevederile constituţionale ale art. 139 alin. (2), ale <>art. 45 din Legea nr. 94/1992 , precum şi normele de drept material cuprinse în <>Legea nr. 69/1993 şi în <>Legea nr. 27/1994 . Dispoziţiile <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 nu infrang art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea soluţiei pronunţate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi pentru art. 19 lit. d) şi cu unanimitate de voturi pentru art. 77 alin. (3),
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Societatea Comercialã "Conex Bottling Internaţional" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 2.154/CA/1998 al Curţii de Apel Oradea şi constata ca prevederile <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt neconstituţionale.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva.
Obligatorie, în ceea ce priveşte soluţia de admitere.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 februarie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
