Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 29 din 22 februarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , aprobata prin Legea nr. 112/1998
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 112/1998 , excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Morarit Service" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 3.579/1999 al Tribunalului Dolj - Secţia civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor: Societatea Comercialã "Morarit Service" - S.A. din Craiova, Floarea Tacu, Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Dolj şi Ministerul Finanţelor. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, considerând ca prevederile <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 112 din 5 iunie 1998 , nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi în art. 24 referitoare la dreptul la apãrare. Considera ca, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, are latitudinea de a stabili prin lege anumite categorii de persoane sau de litigii scutite de plata taxei judiciare de timbru, fãrã ca prin aceasta sa se creeze discriminãri. Referitor la art. 21 din Constituţie, indicat de autorul exceptiei ca fiind, de asemenea, încãlcat prin textul de lege criticat, menţioneazã ca accesul liber la justiţie nu înseamnã gratuitatea justiţiei. Pe de alta parte, prin art. 21 din Constituţie nu se instituie nici o interdicţie cu privire la aplicarea unor taxe judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile formulate în justiţie. De asemenea, arata ca nu au fost incalcate, prin dispoziţiile legale criticate, nici prevederile constituţionale referitoare la dreptul la apãrare cuprinse în art. 24, întrucât scutirea de plata taxei judiciare de timbru acordatã proprietarilor şi succesorilor acestora pentru acţiunile în restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu incalca în nici un mod dreptul la apãrare al autorului exceptiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 noiembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 3.579/1999, Tribunalul Dolj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 112 din 5 iunie 1998 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Morarit Service" - S.A. din Craiova. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate s-a susţinut ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi 24 din Constituţie. Autorul exceptiei considera ca, prin scutirea de plata taxelor judiciare de timbru a proprietarilor sau a succesorilor acestora, în cererile introduse pentru restituirea imobilelor prelutate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se creeazã o discriminare vãditã între cei care sunt scutiţi de plata taxei de timbru şi celelalte pãrţi implicate în proces, obligate la plata acestei taxe, incalcandu-se astfel principiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi garantarea dreptului la apãrare. Se mai invoca şi încãlcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul oricãrei persoane la un proces echitabil. Exprimandu-şi opinia, Tribunalul Dolj - Secţia civilã apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, deoarece scutirea de taxele judiciare de timbru este acordatã numai proprietarilor imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi deci nu şi altor persoane, cãrora li se va aplica dispoziţia legalã generalã privind obligativitatea plãţii taxei judiciare de timbru. Textul de lege criticat nu este contrar prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acestuia, justiţia fiind un serviciu public al statului, iar taxa judiciarã de timbru, o problema de fiscalitate. Este echitabil ca o parte din cheltuielile efectuate de stat pentru acest serviciu public sa fie suportate de cei care recurg la acesta, prin plata taxei judiciare de timbru. Norma legalã criticata nu aduce atingere nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi şi nici dreptului la apãrare garantat de Legea fundamentalã prin art. 24. Pe de alta parte, autorul exceptiei, societate comercialã, este reprezentat în justiţie prin consilier juridic, care exercita, în mod legal, dreptul la apãrare pentru persoana juridicã. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încãlcat dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 şi 24. Vointa legiuitorului rezulta în mod clar, şi anume ca numai proprietarii imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sa beneficieze de scutirea prevãzutã. În continuare, Guvernul considera ca nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece acest text nu prevede gratuitatea justiţiei sau interdicţii cu privire la taxele în justiţie, iar conform art. 138 alin. (1) din Constituţie, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege. În final Guvernul face referiri la jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume la Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 7/1993 şi Decizia nr. 97/1995, prin care Curtea a statuat ca "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", justiţia fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cãrui venituri contribuie toţi cetãţenii". Totodatã Guvernul menţioneazã şi dispoziţiile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , potrivit cãrora Ministerul Finanţelor poate acorda scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind legal sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 112/1998 , dispoziţii care au urmãtoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cãilor de atac, referitoare la: [...] r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente." Aceste prevederi sunt considerate neconstituţionale de autorul exceptiei, în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Textele constituţionale invocate prevãd: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." De asemenea, art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevede: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei." Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii privind încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, prevãzut în art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece instituirea de cãtre legiuitor, prin textul de lege criticat, a unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului sa stabileascã scutiri de taxe sau impozite, fãrã ca prin aceasta sa se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintã un drept, ci o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor, prevãzutã la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã, conform cãruia "Cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. Curtea mai constata ca nu au fost incalcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la acesul liber la justiţie, deoarece nu se poate susţine ca prin îndeplinirea de cãtre justitiabili a unei obligaţii cetatenesti, prevãzutã de însãşi Legea fundamentalã în art. 53 alin. (1), şi anume aceea de a plati taxe (în speta, taxe judiciare de timbru), s-a încãlcat accesul liber la justiţie. De asemenea, nu poate fi primitã nici susţinerea autorului exceptiei potrivit cãreia scutirile de taxe ar fi contrare Constituţiei, deoarece legiuitorul poate interveni oricând, în conformitate cu art. 138 alin. (1) din Constituţie, prin stabilirea atât a unor impozite şi taxe, cat şi a unor scutiri, cu condiţia ca acestea sa fie dispuse prin lege. Prin urmare, constituie o prerogativa constituţionalã a legiuitorului de a stabili nu numai impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor de asigurãri sociale de stat, prin lege, ci şi orice excepţii de la aceste obligaţii (cum este cea din prezenta cauza). Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate referitoare la taxele judiciare de timbru prin mai multe decizii, printre care: Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, stabilind ca "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", justiţia fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cãrui venituri contribuie toţi cetãţenii". Curtea constata ca nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei sale, astfel încât soluţia de respingere a exceptiei, cat şi considerentele amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza. Critica de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi cu privire la încãlcarea dreptului la apãrare, deoarece textul de lege criticat nu aduce nici o atingere dreptului la apãrare garantat de Constituţie prin art. 24. Într-adevãr instituirea de cãtre legiuitor a unor scutiri de plata taxelor judiciare de timbru nu este de natura sa aducã atingere dreptului unei pãrţi de a se apara. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea, prin dispoziţiile <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea observa ca nici aceste prevederi nu au fost incalcate, deoarece prin stabilirea unor categorii de persoane şi de acţiuni scutite de plata taxei judiciare de timbru nu se poate susţine ca se incalca dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de o instanta independenta şi impartiala. Obligaţia pãrţilor de a plati taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor principii, ci, dimpotriva, creeazã premise pentru realizarea unui asemenea proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizãri şi funcţionari a serviciului public de realizare a justiţiei. Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 112/1998 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Morarit Service" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 3.579/1999 al Tribunalului Dolj - Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 februarie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
