Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 29 din 2 iunie 2008 pentru examinarea recursului in interesul legii, in legatura cu solutionarea in cadrul procesului penal a actiunii civile exercitate de proprietarul autoturismului avariat de catre inculpatul trimis in judecata numai pentru infractiunea de conducere fara permis
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 230 din 8 aprilie 2009
Dosar nr. 12/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu şi de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legãturã cu soluţionarea în cadrul procesului penal a acţiunii civile exercitate de proprietarul autoturismului avariat de cãtre inculpatul trimis în judecatã numai pentru infracţiunea de conducere fãrã permis.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 87 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã, în asemenea cazuri, acţiunea civilã nu este admisibilã în faţa instanţei penale, deoarece infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de cãtre o persoanã care nu posedã permis de conducere este o infracţiune de pericol, iar nu de prejudiciu cu efecte complexe.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu soluţionarea acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal de cãtre proprietarul sau deţinãtorul autoturismului avariat de cãtre inculpatul trimis în judecatã numai pentru sãvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fãrã a poseda permis de conducere, s-a constatat cã instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instanţe au considerat cã în astfel de situaţii acţiunea civilã poate fi alãturatã celei penale, deoarece ambele acţiuni au la bazã aceeaşi faptã penalã a inculpatului care, neposedând permis de conducere, a produs accidentul urmat de avarierea autoturismului.
Alte instanţe, dimpotrivã, au apreciat cã acţiunea civilã nu este admisibilã în faţa instanţei penale, deoarece infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de cãtre o persoanã care nu posedã permis de conducere este o infracţiune de pericol, iar nu de prejudiciu cu efecte complexe.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Aşa cum s-a statuat prin Decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 1 din 14 martie 1968, atunci când persoana care, conducând pe drumurile publice un autovehicul, fãrã a avea permis de conducere, sãvârşeşte şi alte acte comisive sau omisive, producând pagube materiale prin degradarea sau distrugerea bunurilor din culpã, poate fi obligatã de cãtre instanţa penalã la plata despãgubirilor civile pentru repararea daunelor numai dacã acele fapte, distincte de infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fãrã permis de conducere, cad sub prevederile legii penale şi fãptuitorul a fost trimis în judecatã pentru sãvârşirea lor.
Pe de altã parte, prin Decizia nr. I din 23 februarie 2004, datã în interesul legii, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au stabilit cã instanţa penalã sesizatã cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpã şi de vãtãmare corporalã din culpã, sãvârşite de un conducãtor auto, este învestitã sã judece acţiunea civilã, alãturatã celei penale, prin constituirea persoanei vãtãmate ca parte civilã, atât cu privire la pretenţiile formulate în legãturã cu decesul victimei sau cu vãtãmãrile corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse sau deteriorate, ca urmare a aceleiaşi fapte.
S-a considerat cã aceastã interpretare este conformã prevederilor art. 14 alin. 1-3 din Codul de procedurã penalã, cu referire la art. 998 şi 999 din Codul civil, din care rezultã cã legiuitorul nu a urmãrit sã limiteze posibilitatea persoanei vãtãmate, constituitã ca parte civilã, de a obţine în cadrul procesului penal o justã şi integralã reparare a pagubei.
În acest context, imperativul bunei administrãri a justiţiei şi dreptul oricãrei persoane la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil, în condiţiile în care atât acţiunea penalã, cât şi acţiunea civilã se referã la aceeaşi faptã, impun ca instanţa învestitã sã hotãrascã asupra temeiniciei acuzaţiei penale sã se pronunţe şi cu privire la obligaţiile cu caracter civil ce decurg din fapta respectivã.
Dar, aşa cum s-a stabilit de Secţiile Unite prin Decizia nr. I din 23 februarie 2004, acţiunea civilã poate fi alãturatã celei penale numai atunci când fapta de conducere culpabilã pe drumurile publice întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de rezultat, ce a generat efecte complexe, determinând prejudicii multiple, cum ar fi în cazul producerii decesului victimei sau al vãtãmãrii integritãţii sale corporale.
Când însã acţiunea penalã priveşte infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de cãtre o persoanã care nu posedã permis de conducere [prevãzutã la <>art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, astfel cum a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 49/2006 ], nu mai existã temei pentru exercitarea acţiunii civile alãturi de cea penalã.
Din moment ce, în raport cu prevederile art. 14 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, acţiunea civilã ce poate fi alãturatã celei penale are ca obiect tragerea la rãspundere civilã a inculpatului, rãspundere care, în conformitate cu dispoziţiile art. 998 şi 999 din Codul civil, nu poate fi antrenatã decât dacã fapta a cauzat altuia prejudiciu, se impune ca numai o atare faptã sã poatã constitui temei pentru alãturarea acţiunii civile celei penale.
Or, câtã vreme sesizarea instanţei penale este fãcutã doar cu judecarea infracţiunii de conducere pe drumurile publice de cãtre o persoanã care nu posedã permis de conducere, infracţiune care prin natura ei nu este generatoare de prejudiciu, persoana vãtãmatã prin efectele altor acte ale inculpatului, comise cu aceeaşi ocazie, nu este îndreptãţitã sã se constituie parte civilã în cauza respectivã şi sã alãture acţiunea sa civilã celei penale.
A considera altfel ar însemna sã se admitã posibilitatea exercitãrii şi alãturãrii oricãrei acţiuni civile la acţiunea penalã, fãrã sã decurgã din aceasta, ceea ce ar fi contrar principiilor ce guverneazã procesul penal.
Într-adevãr, trebuie observat sub acest aspect cã infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de cãtre o persoanã fãrã a avea permis de conducere nu este cauzatoare de pagube materiale prin ea însãşi, întrucât, pentru producerea acestora, cel care conduce autovehiculul trebuie sã mai sãvârşeascã cel puţin un act comisiv sau omisiv care sã aibã drept urmare producerea prejudiciului.
De aceea, într-o astfel de situaţie, în care conducãtorul auto a sãvârşit şi un act comisiv sau omisiv generator de daune, cererea de despãgubiri nu poate fi admisã de instanţa penalã dacã fapta prin care au fost produse pagubele nu este incriminatã de legea penalã.
Aşa fiind, instanţa penalã sesizatã cu judecarea infracţiunii prevãzute de <>art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , astfel cum a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 49/2006 , nu poate acorda despãgubirile civile ce derivã dintr-un alt act, distinct de cele incriminate prin textul menţionat.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 , republicatã, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile <>art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , astfel cum a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 49/2006 , se interpreteazã în sensul cã instanţa învestitã cu soluţionarea acţiunii penale, în cazul infracţiunii de conducere pe drumurile publice de cãtre o persoanã fãrã a poseda permis de conducere, nu va soluţiona şi acţiunea civilã exercitatã de proprietarul sau deţinãtorul autoturismului avariat sau distrus în timpul sãvârşirii infracţiunii rutiere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu şi de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea dispoziţiilor <>art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 49/2006 , stabilesc cã:
Instanţa învestitã cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de cãtre o persoanã fãrã a poseda permis de conducere nu va soluţiona şi acţiunea civilã exercitatã de proprietarul sau deţinãtorul autoturismului avariat sau distrus în timpul sãvârşirii infracţiunii rutiere.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 2 iunie 2008.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
