Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 29 din 19 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, precum si a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizarii unor obiective de interes national, judetean si local
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, necesarã realizãrii unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Klevek Company" - S.R.L. din comuna Tunari în Dosarul nr. 7.625/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.210D/2011. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra faptului cã partea Statul român, prin Compania Naţionalã de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale, a depus la dosarul cauzei un înscris prin care solicitã respingerea excepţiei. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.625/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, necesarã realizãrii unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Klevek Company" - S.R.L. din comuna Tunari într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea expropriatorului la plata cãtre expropriat a unei juste despãgubiri pentru un imobil cu privire la care au fost declanşate procedurile de expropriere. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 contravin caracterului prealabil al despãgubirii, aşa cum este instituit prin dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie, deoarece stabilirea cuantumului acesteia se face în momentul întocmirii raportului de expertizã, adicã la o datã ulterioarã momentului la care s-a fãcut transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului. În ceea ce priveşte prevederile art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, se susţine cã acest text de lege contravine aceloraşi dispoziţii constituţionale, deoarece condiţioneazã eliberarea despãgubirii de existenţa unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile în cazul titularilor dreptului real care nu sunt de acord cu despãgubirea propusã de expropriator. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, conflicte de muncã şi asigurãri sociale aratã cã, în ceea ce priveşte prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, excepţia este neîntemeiatã, textul de lege criticat stabilind criteriile avute în vedere de cãtre instanţa de judecatã sau de experţi în vederea aprecierii cuantumului despãgubirilor în cazul exproprierii pentru cauzã de utilitate publicã. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, instanţa apreciazã cã aceasta este întemeiatã, în raport cu invocarea lipsei caracterului prealabil al despãgubirii, deoarece textul de lege criticat prevede o indisponibilizare a sumei reprezentând despãgubiri pânã la stabilirea cuantumului acesteia de cãtre instanţa de judecatã, prin hotãrâre definitivã şi irevocabilã, în caz de divergenţã între proprietar şi expropriator. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate asigurã cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despãgubirilor, apãrarea dreptului de proprietate, precum şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciarã, cuantumul despãgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, necesarã realizãrii unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 853 din 20 decembrie 2010. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: "(2) La calcularea cuantumului despãgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorialã, la data întocmirii raportului de expertizã, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, dupã caz, altor persoane îndreptãţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia."; - Art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010: "(11) În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflaţi în concurs, nu este de acord cu despãgubirea stabilitã, suma reprezentând despãgubirea se consemneazã pe numele titularului sau, dupã caz, al titularilor. Despãgubirea va fi eliberatã în baza cererii formulate în acest sens, însoţitã de acte autentice sau de hotãrârea judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã de stabilire a cuantumului despãgubirii ori, dupã caz, de declaraţia autenticã de acceptare a cuantumului despãgubirii prevãzute în hotãrârea de stabilire a despãgubirii." În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) privind exproprierea pentru o cauzã de utilitate publicã. Examinând excepţia, Curtea constatã urmãtoarele: I. Prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 reglementeazã criteriile pe care le au în vedere instanţa de judecatã, precum şi comisia de experţi constituitã de aceasta în vederea stabilirii cuantumului despãgubirilor ce se cuvin proprietarului sau altor titulari de drepturi reale în caz de expropriere, şi anume, aprecierea valorii de piaţã a imobilelor respective, precum şi a prejudiciului cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptãţite. Potrivit art. 27 din acest act normativ, primind rezultatul expertizei, care stabileşte cuantumul despãgubirii propuse, instanţa îl va compara cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile pãrţii şi va hotãrî asupra exproprierii şi a cuantumului despãgubirii. Aşadar, contrar susţinerilor autorului excepţiei, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului opereazã ulterior stabilirii cuantumului despãgubirilor. În acest sens, art. 28 din Legea nr. 33/1994 statueazã în mod expres cã momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii este ulterior îndeplinirii obligaţiilor impuse expropriatorului prin hotãrârea judecãtoreascã, iar, potrivit art. 31 din acelaşi act normativ, eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a acestuia vor putea fi fãcute numai pe baza unei încheieri a instanţei care constatã îndeplinirea obligaţiilor privind despãgubirea. Prin urmare, Curtea constatã cã prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, analizate în coroborare cu celelalte reglementãri ale actului normativ criticat, nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) referitoare la caracterul prealabil al despãgubirii în cazul exproprierii pentru o cauzã de utilitate publicã. Totodatã, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã, şi cu o motivare similarã. Astfel, prin Decizia nr. 996 din 8 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 31 august 2010, ale cãrei soluţie şi considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã, Curtea a statuat cã textul de lege criticat şi în prezenta cauzã conţine suficiente garanţii menite sã ocroteascã şi sã garanteze dreptul de proprietate al titularilor supuşi procedurii de expropriere. II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, Curtea reţine cã actul normativ, în ansamblul sãu, instituie o procedurã menitã sã asigure cadrul legal adecvat operaţiunilor de expropriere şi de stabilire a despãgubirilor, mãsuri necesare realizãrii unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. În vederea realizãrii acestor obiective, dupã aprobarea indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligaţia consemnãrii despãgubirilor la dispoziţia proprietarilor, iar în termen de 30 de zile de la data notificãrii listei imobilelor ce urmeazã a fi expropriate, aceştia au obligaţia prezentãrii la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despãgubiri. Decizia de expropriere este emisã numai dupã realizarea acordului cu privire la cuantumul despãgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat. Prin urmare, transferul dreptului de proprietate opereazã întotdeauna ulterior consemnãrii sumelor aferente despãgubirii, aşa cum în mod expres reglementeazã art. 9 alin. (4) din actul normativ criticat, astfel încât este respectatã cerinţa constituţionalã cu privire la caracterul prealabil al despãgubirii. În cazul în care proprietarul sau titularul unui alt drept real nu este de acord cu despãgubirea stabilitã şi contestã caracterul just al acesteia, instanţa de judecatã, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (6) din Legea fundamentalã, va stabili cuantumul despãgubirii. Aceastã situaţie este avutã în vedere de conţinutul normativ al art. 19 alin. (11), criticat în prezenta cauzã, care dispune cã, pânã la rãmânerea definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti, suma reprezentând despãgubirea se consemneazã pe numele titularului sau, dupã caz, al titularilor. Prin urmare, Curtea constatã cã transferul dreptului de proprietate opereazã întotdeauna ulterior consemnãrii despãgubirii la dispoziţia proprietarului sau a titularului altui drept real, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie. Contestarea deciziei de expropriere, sub aspectul caracterului just al despãgubirii, cu efectul consemnãrii acesteia pe numele expropriatului, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti nu echivaleazã cu nerespectarea caracterului prealabil al despãgubirii. Despãgubirea, fiind astfel consemnatã, este prealabilã mãsurii de expropriere, iar în privinţa cuantumului despãgubirii, expropriatul are la dispoziţie calea contestaţiei în justiţie. Obligaţia pozitivã a legiuitorului, la nivel normativ, este aceea de a prevedea o procedurã administrativã clarã, precisã şi neechivocã în privinţa stabilirii despãgubirilor, pentru a nu se ajunge la situaţia ca despãgubirea consemnatã sã fie derizorie. Or, Curtea constatã cã, în cauza de faţã, sumele aferente despãgubirii sunt stabilite în etapa I - Aprobarea indicatorilor tehnico-economici, cuprinsã în capitolul II, secţiunea 1 din Legea nr. 255/2010, unde, la art. 5 alin. (1) se aratã expres cã expropriatorul are obligaţia de a aproba indicatorii tehnico-economici ai lucrãrilor de interes naţional, judeţean şi local, caz în care va stabili sumele individuale aferente despãgubirilor estimate de cãtre expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele realizate şi actualizate de camerele notarilor publici şi termenul în care acestea se vireazã într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziţia proprietarilor de imobile. Aşadar, revine instanţei judecãtoreşti sarcina de a stabili dacã valoarea despãgubirii consemnate este una justã, prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, aspect care, însã, nu pune în discuţie caracterul prealabil al despãgubirii. Pretinsa încãlcare a exigenţei constituţionale referitoare la caracterul prealabil al despãgubirii, în sensul cã, dacã se contestã în justiţie cuantumul despãgubirii, expropriatul nu poate dispune de suma consemnatã, este consecinţa fireascã a opţiunii acestuia de a contesta decizia de expropriere.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, precum şi ale art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, necesarã realizãrii unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Klevek Company" - S.R.L. din comuna Tunari în Dosarul nr. 7.625/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, conflicte de muncã şi asigurãri sociale. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 ianuarie 2012.
