Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 288 din 7 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 275-278, art. 278^1 alin. 8 lit. c) si alin. 9 din Codul de procedura penala, precum si ale art. IX pct. 3 si 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 733 din 12 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278, art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, excepţie ridicatã de Elena Luminiţa Afrãsinei în Dosarul nr. 1.903/P/2004 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã partea Emanoel Decebal David şi se constatã lipsa autoarei excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate, iar în realitate motivul ridicãrii acestei excepţii este acela de a tergiversa soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât prevederile legale contestate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional, ocazie cu care s-a statuat cã acestea nu vin în contradicţie cu dispoziţiile Legii fundamentale şi convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.903/P/2004, Curtea de Apel Craiova - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 275-278, art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale.
Excepţia a fost ridicatã de Elena Luminiţa Afrãsinei în dosarul de mai sus, având ca obiect o plângere formulatã împotriva soluţiei de netrimitere în judecatã dispuse de procuror.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine cã, în mãsura în care dispoziţiile art. 275-278 din Codul de procedurã penalã, referitoare la atacarea actelor procurorului prin care s-a dispus netrimiterea în judecatã, permit pãrţii interesate de a formula plângerea oricând, fãrã a fi supusã vreunui termen, se aduce atingere dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul oricãrei persoane de a fi judecatã în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.
În ce priveşte dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, autoarea excepţiei susţine cã acestea aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1), ale art. 131 şi ale art. 124 alin. (2), deoarece oferã pãrţii vãtãmate, care de cele mai multe ori se constituie şi parte civilã în procesul penal, posibilitatea de a se substitui procurorului în susţinerea acţiunii penale. Or, o atare acuzare nu poate fi nici obiectivã şi nici echitabilã, fiind susceptibilã de încãlcarea drepturilor şi garanţiilor procesuale prevãzute pentru inculpat atât în Legea fundamentalã, cât şi în celelalte acte internaţionale la care România este parte.
Mai mult decât atât, este de principiu cã orice plângere penalã poate fi retrasã, iar dacã aceasta este retrasã înseamnã cã instanţa sesizatã astfel trebuie sã înceteze procesul penal pentru cã nu mai are act de sesizare şi nu se poate sesiza din oficiu.
Cu privire la prevederile <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 , autoarea excepţiei susţine cã, de vreme ce pentru cauzele aflate pe rol la data intrãrii în vigoare a legii se aplicã dispoziţiile legale existente anterior, ar trebui ca şi în caz de desfiinţare sau casare a hotãrârii sã se aplice tot legea în vigoare din momentul exercitãrii cãii de atac. În caz contrar se încalcã principiul neretroactivitãţii prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Şi punctul 5 al articolului criticat este neconstituţional, deoarece se aplicã retroactiv. Ori, nu se poate spune cã repunerea în termenul de a ataca orice soluţie de netrimitere în judecatã ar fi mai favorabilã persoanei cercetate.
Pe de altã parte, textul este neconstituţional prin raportare la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul oricãrei persoane de a fi judecatã în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, deoarece practic repune în termen pe toţi cei care se considerã lezaţi de soluţiile de netrimitere în judecatã dispuse de procuror, chiar dacã acestea au fost pronunţate cu mai mulţi ani în urmã. Or, de vreme ce Codul penal prevede în art. 122 lit. a) un termen de prescripţie al rãspunderii penale de 15 ani, înseamnã cã s-ar putea ataca soluţiile pronunţate de procuror chiar înainte de decembrie 1989, situaţie care ar încãlca în mod flagrant dreptul persoanei de a fi judecatã într-un termen rezonabil.
Curtea de Apel Craiova - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 din Codul de procedurã penalã este neîntemeiatã, întrucât nu se pune problema imprescriptibilitãţii rãspunderii penale, deoarece însãşi <>Legea nr. 281/2003 a instituit, prin art. IX pct. 5, termenul de un an, care curge de la data intrãrii sale în vigoare.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi ale alin. 9 din Codul de procedurã penalã, instanţa aratã cã nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã, deoarece este evident cã, şi în cazul admiterii plângerii şi al reţinerii cauzei spre judecare, inculpatul beneficiazã de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
Dimpotrivã, lipsa unor asemenea dispoziţii care sã permitã atacarea soluţiilor procurorului de netrimitere în judecatã ar fi contravenit principiului constituţional al liberului acces la justiţie.
Referitor la dispoziţiile <>art. IX pct. 3 din Legea nr. 281/2003 , instanţa opineazã cã aceastã excepţie nu are legãturã cu litigiul dedus judecãţii, care are ca obiect soluţionarea unei plângeri contra rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmãririi penale.
În ce priveşte dispoziţiile <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 , instanţa aratã cã acestea sunt constituţionale, deoarece, pe de o parte, echitabilitatea unui proces nu poate fi analizatã decât dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii şi, pe de altã parte, posibilitatea oferitã de lege de a fi atacate, în cadrul termenului de prescripţie al rãspunderii penale, anumite acte efectuate de procuror nu aduce atingere în nici un fel dreptului inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
În ce priveşte dispoziţiile art. 275-278 din Codul de procedurã penalã, Guvernul aratã cã autoarea excepţiei nu a fãcut referire expresã la nici un articol din Constituţie, astfel încât nu se pune problema neconstituţionalitãţii acestor prevederi.
Referitor la dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece prevederile criticate au menirea de a asigura accesul liber la justiţie al pãrţilor, dând posibilitatea persoanei nemulţumite de actele, rezoluţiile şi ordonanţele emise de procuror de a le ataca la instanţã şi de a le supune controlului judecãtoresc.
De asemenea, nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 , neîncãlcându-se dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), deoarece instanţele competente sã judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004 sunt determinate de legea aplicabilã anterior acestei date şi numai în caz contrar s-ar aduce atingere principiului neretroactivitãţii. Punctul 5 din lege nu cuprinde dispoziţii referitoare la o eventualã aplicare pentru perioada anterioarã intrãrii ei în vigoare.
Nu sunt încãlcate nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece stabilirea prin textele legale criticate a termenului pentru introducerea plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã date de procuror pânã la intrarea în vigoare a <>Legii nr. 281/2003 este determinatã de succesiunea obiectivã a legilor penale în timp, respectiv de introducerea prin acest act normativ a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece stabilirea unor reguli speciale de procedurã în cazul judecãrii plângerii împotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire penalã este realizatã de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale şi nu încalcã liberul acces la justiţie.
Regulile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac se aplicã în mod corespunzãtor şi în ipoteza soluţionãrii cauzei dupã admiterea plângerii fãcute împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã şi desfiinţarea actului atacat. Judecãtorul are posibilitatea sã îşi manifeste rolul activ şi sã efectueze o cercetare judecãtoreascã eficientã în vederea aflãrii adevãrului, nefiind afectate în nici un fel garanţiile de independenţã şi imparţialitate a justiţiei, consacrate de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã.
De asemenea, dispoziţiile <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 nu conţin nici o prevedere cu caracter retroactiv, acestea urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a legii. Astfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat cã dreptul relativ la exercitarea cãilor de atac este fixat de legea în vigoare în momentul pronunţãrii, deoarece admisibilitatea unei cãi de atac constituie o calitate inerentã a hotãrârii şi, în aceste condiţii, nici o cale de atac nu poate rezulta dintr-o lege posterioarã, dupã cum nici o cale de atac existentã în momentul pronunţãrii nu poate fi desfiinţatã fãrã retroactivitate, de cãtre o lege posterioarã, iar o cale de atac se exercitã doar împotriva hotãrârilor pronunţate dupã intrarea sa în vigoare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 275-278, art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 275 din Codul de procedurã penalã: "Dreptul de a face plângere
Orice persoanã poate face plângere împotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire penalã, dacã prin acestea s-a adus o vãtãmare intereselor sale legitime.
Plângerea se adreseazã procurorului care supravegheazã activitatea organului de cercetare penalã şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penalã.
Introducerea plângerii nu suspendã aducerea la îndeplinire a mãsurii sau a actului care formeazã obiectul plângerii.";
- Art. 276 din Codul de procedurã penalã: "Obligaţia de înaintare a plângerii
Când plângerea a fost depusã la organul de cercetare penalã, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei sã o înainteze procurorului împreunã cu explicaţiile sale, atunci când acestea sunt necesare.";
- Art. 277 din Codul de procedurã penalã: "Termenul de rezolvare
Procurorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice de îndatã persoanei care a fãcut plângerea modul în care a fost rezolvatã.";
- Art. 278 din Codul de procedurã penalã: "Plângerea contra actelor procurorului
Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângã înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre aceştia, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior.
În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau al ordonanţei ori, dupã caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţã sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. (6), art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.
Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţioneazã plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmãririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã ori de încetare a urmãririi penale, se comunicã persoanei care a fãcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
Dispoziţiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor." ;
- Art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã: "Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã
Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...]
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor.
În cazul prevãzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primã instanţã, îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1." ;
- <>Art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale:
"3. Cauzele aflate în curs de judecatã, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, vor continua sã fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacã se dispune desfiinţarea sau, dupã caz, casarea hotãrârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentã, potrivit prezentei legi. [...]
5. În cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmãririi penale, al ordonanţelor ori, dupã caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevãzute în art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacã nu s-a împlinit termenul de prescripţie a rãspunderii penale."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile art. 275-278 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul oricãrei persoane de a fi judecatã în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la concordanţa dispoziţiilor fundamentale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor cu celelalte acte internaţionale la care România este parte, ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, iar prevederile <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 17 din 20 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 martie 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã, în ce priveşte termenul de formulare a plângerii împotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire penalã, fie cã sunt ale organului de cercetare penalã, fie cã sunt ale procurorului, s-a constatat cã soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în conformitate cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, este garantatã în cursul urmãririi penale prin mai multe dispoziţii legale. Astfel, în art. 278 alin. 3 din Codul de procedurã penalã se stabileşte un termen de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror. Totodatã, în Codul de procedurã penalã au fost introduse prevederi legale care au ca obiect de reglementare plângerile împotriva mãsurilor preventive, cum ar fi: ordonanţa organului de cercetare penalã sau a procurorului privind mãsura reţinerii, ordonanţa procurorului prin care se dispune luarea mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi localitatea ori a mãsurii de a nu pãrãsi ţara. Pentru celelalte acte sau mãsuri de urmãrire penalã se poate face plângere, în condiţiile art. 275-278 din Codul de procedurã penalã, pânã la terminarea fazei de urmãrire penalã, termen care este, de asemenea, rezonabil.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã faţã de prevederile art. 20, art. 124 alin. (2) şi art. 131 din Constituţie, se constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã. Astfel, reglementarea de cãtre legiuitor, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, a mãsurilor pe care instanţa le ia atunci când pronunţã soluţia de admitere a plângerii nu aduce atingere principiului constituţional care consacrã unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei.
Nu se poate reţine nici susţinerea privind încãlcarea dispoziţiilor art. 131 din Constituţie, privind Rolul Ministerului Public, întrucât judecarea cauzei de cãtre instanţã dupã desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecatã implicã participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din aceastã calitate, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor.
În ce priveşte dispoziţiile <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 , critica de neconstituţionalitate, de asemenea, nu poate fi reţinutã, deoarece chiar din conţinutul textelor de lege criticate rezultã cã se respectã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, instanţele competente sã judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004, data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 281/2003 , sunt determinate de legea aplicabilã anterior acestei date, deoarece schimbarea instanţelor competente prin aceastã lege presupune tocmai încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. Împrejurarea cã, în caz de desfiinţare sau casare a hotãrârii, se aplicã noua lege, şi nu legea în vigoare în momentul exercitãrii cãii de atac, este, dimpotrivã, în deplin acord cu dispoziţiile fundamentale ale art. 15 alin. (2), potrivit cãrora legea dispune numai pentru viitor. De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile art. IX pct. 5, se constatã cã acestea nu cuprind dispoziţii referitoare la o eventualã aplicare pentru perioada anterioarã intrãrii lor în vigoare, urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 281/2003 , în concordanţã cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Curtea reţine cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea, întrucât în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278, art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, excepţie ridicatã de Elena Luminiţa Afrãsinei în Dosarul nr. 1.903/P/2004 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
