Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 288 din 1 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 16 ianuarie 2002
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Neculai şi Duman Palfi în Dosarul nr. 3.285/2001 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia penalã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 141 din Codul de procedura penalã nu incalca prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la liberul acces la justiţie şi nici pe cele ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Dimpotriva, dreptul la un recurs efectiv exista, deoarece încheierea poate fi atacatã cu recurs atât de procuror, cat şi de inculpat, în conformitate chiar cu dispoziţiile legale criticate, prevederi care nu contravin textelor constituţionale invocate şi nici celor ale art. 5 pct. 4 şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În final se arata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 180 din 14 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490/2001), statuand ca acestea nu contravin Constituţiei. Întrucât nu se invoca elemente noi care sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii, solicita respingerea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 3.285/2001, Curtea de Apel Pitesti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Neculai şi Duman Palfi în recursul declarat impotriva Încheierii din 31 mai 2001 prin care Tribunalul Arges - Secţia penalã a respins cererea acestora de revocare a arestãrii preventive luate fata de ei, precum şi cererea de înlocuire a arestãrii preventive cu obligarea de a nu pãrãsi localitatea, prevãzutã la art. 136 lit. b) din Codul de procedura penalã, apreciind ca nu au încetat cauzele şi condiţiile care au dus la arestarea inculpaţilor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 2 pct. 1 din Protocolul adiţional nr. 7 la aceasta convenţie. Textul de lege criticat este considerat neconstitutional de cãtre autorii exceptiei, deoarece nu prevede calea de atac a recursului şi impotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive. De asemenea, se considera ca este încãlcat "dreptul la doua grade de jurisdicţie în materie penalã", principiu prevãzut de Protocolul nr. 7 la convenţie.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este intemeiata, apreciind ca, în raport cu prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, referitoare la prioritatea reglementãrilor din tratatele internaţionale privind drepturile omului în cazul existenţei unei neconcordante între legile interne şi aceste tratate, la care România este parte, textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece contravine Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, "în care este consacrat principiul dreptului la doua grade de jurisdicţie în materie penalã". În final se arata ca "Soluţionarea pe fond a cauzelor penale presupune o activitate ce se poate prelungi în timp, iar posibilitatea de a uza de calea de atac a recursului o data cu fondul cauzei constituie o ingradire a drepturilor constituţionale ale pãrţilor, cu consecinţe deosebite ce vizeazã starea de libertate".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "principiul dublului grad de jurisdicţie se aplica, asa cum textual prevede Protocolul nr. 7, persoanelor gãsite vinovate de cãtre un tribunal, prin urmare persoanelor condamnate de prima instanta. Or, textul art. 141 din Codul de procedura penalã are un cu totul alt obiect de reglementare, şi anume arestarea preventivã. Prin urmare, dispoziţiile din protocol nu sunt aplicabile art. 141 din Codul de procedura penalã".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, inclusiv la cele ale Protocolului nr. 7 adiţional la convenţie, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Din cuprinsul încheierii de sesizare rezulta ca este contestatã legitimitatea constituţionalã a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedura penalã.
Curtea constata însã ca în realitate obiectul exceptiei îl constituie doar dispoziţiile alin. 1 al art. 141 din Codul de procedura penalã, iar nu ale întregului articol, autorii exceptiei considerând textul art. 141 din Codul de procedura penalã ca fiind neconstitutional deoarece nu prevede calea de atac a recursului şi impotriva încheierii prin care se respinge cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive (cale de atac prevãzutã de alin. 1 contra altor încheieri privind mãsurile preventive). Or, alin. 2 al aceluiaşi articol se referã la recursul declarat impotriva acelor încheieri prin care s-a dispus luarea unei mãsuri preventive, dispoziţii care nu fac obiectul criticilor de neconstituţionalitate.
Dispoziţiile art. 141 alin. 1 au urmãtorul conţinut: "Încheierea data în prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei mãsuri preventive poate fi atacatã separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsa."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia au invocat urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 20 alin. (2): "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."
În acest sens autorii excepţiilor susţin ca textul de lege criticat incalca şi prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la doua grade de jurisdicţie.
Curtea observa ca acest drept este prevãzut de art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care are urmãtoarea redactare: "1. Orice persoana declarata vinovata de o infracţiune de cãtre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, asa cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat în prima instanta de cãtre cea mai inalta jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs impotriva achitãrii sale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã:
Dispoziţiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penalã prevãd posibilitatea atacarii separat cu recurs, de procuror sau de inculpat, a încheierii date în prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei mãsuri preventive.
Curtea observa ca aceste dispoziţii se referã la o hotãrâre care nu soluţioneazã fondul cauzei, ci care priveşte o mãsura procesuala provizorie, chiar dacã aceasta este privativã de libertate. Inculpatul sau invinuitul poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, conform art. 5 alin. 5 din Codul de procedura penalã, în tot cursul procesului penal, iar dacã nu mai exista temei care sa justifice menţinerea mãsurii preventive, aceasta trebuie revocatã din oficiu sau la cerere, potrivit art. 139 alin. 2 din Codul de procedura penalã.
Asadar, Curtea constata ca nu au incidenta în cauza prevederile art. 2 pct. 1 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care se referã la dreptul oricãrei persoane "declarata vinovata de o infracţiune penalã" de a cere "examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã", deci la dreptul la o cale de atac impotriva hotãrârii judecãtoreşti prin care se constata vinovãţia penalã a unei persoane, iar nu la dreptul la recurs impotriva încheierilor privind mãsurile preventive.
În sfârşit, Curtea constata ca nu se pune problema existenţei unor neconcordante între reglementãrile internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, menţionate mai sus, reglementãri care nu au incidenta în cauza, şi legile interne, respectiv Codul de procedura penalã (în speta, art. 141 alin. 1), şi, prin urmare, retine ca nici prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie nu sunt incalcate.
Pe de alta parte, faptul ca legiuitorul nu a prevãzut, separat, calea de atac impotriva încheierii prin care a fost respinsã cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu poate fi considerat neconstitutional, fiind atributul exclusiv al legiuitorului de a reglementa asemenea cai de atac, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevede: "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege."
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, respingând excepţiile ridicate (spre exemplu: Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998, şi Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998). Prin aceste decizii Curtea a reţinut ca "restrangerea prin lege a cãilor de atac este constituţionalã, nefiind contrarã dispoziţiilor art. 128 din Constituţie".
Curtea constata ca atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Neculai şi Duman Palfi în Dosarul nr. 3.285/2001 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 noiembrie 2001.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
