Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 287 din 1 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) si ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penala si a dispozitiilor art. 121 alin. 1 si ale art. 124 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 14 din 11 ianuarie 2002
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) şi ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penalã şi a dispoziţiilor art. 121 alin. 1 şi ale art. 124 din Codul penal, excepţie ridicatã de Rodica Neagu în Dosarul nr. 1.068/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal se prezintã pãrţile Iulia Gheorghe, Teodoru Potcoava şi Aurel Tanasescu, lipsind partea Paul Cristescu şi autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Pãrţile prezente solicita respingerea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca obiectul exceptiei îl constituie instituţia prescripţiei acţiunii penale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 123 alin. (1) privind înfãptuirea justiţiei, precum şi cu cele ale art. 125, privind instanţele judecãtoreşti. Se precizeazã ca instituţia prescripţiei acţiunii penale este cunoscutã încã din perioada Imperiului Roman, devenind ulterior inerenta oricãrui sistem de drept. Este firesc ca trecerea timpului sa influenteze în mod inevitabil asupra raporturilor juridice, consecinţele acesteia fiind reglementate prin instituţia prescripţiei, care în domeniul juridic penal este numai extinctiva şi are ca efect stingerea dreptului statului (când procesul penal este pornit din oficiu) ori al persoanei vãtãmate (în cazul în care procesul penal se pune în mişcare la plângerea prealabilã a acesteia) de a trage la rãspundere penalã pe infractor, precum şi a dreptului de a constrânge pe condamnat la executarea pedepsei pronunţate de justiţie. Astfel, o sancţionare tardivã ar deveni nu numai inutila şi lipsitã de sens, dar chiar ar perturba relaţiile sociale care între timp s-au restabilit. Se considera ca dispoziţiile legale criticate, care alcãtuiesc instituţia prescripţiei, nu contravin accesului liber la justiţie şi nici competentei instanţelor judecãtoreşti, competenta a carei stabilire este de nivelul legii, iar nu de nivelul Constituţiei,
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 mai 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.068/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) şi ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 121 alin. 1 şi ale art. 124 din Codul penal, excepţie ridicatã de Rodica Neagu în recursul declarat impotriva Sentinţei penale nr. 175 din 13 februarie 2001, prin care Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a încetat procesul penal pornit pentru infracţiunea prevãzutã la art. 180 alin. 1 din Codul penal, motivandu-se cu împlinirea termenului de prescripţie a rãspunderii penale.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 123 alin. (1), privind înfãptuirea justiţiei, şi ale art. 125 alin. (1), referitoare la instanţele judecãtoreşti. Se arata ca datoritã dispoziţiilor legale privitoare la prescripţie nu se mai înfãptuieşte actul de justiţie de cãtre instanţele judecãtoreşti, prin simplul fapt al trecerii timpului, deşi în cele mai multe cazuri faptele şi vinovãţia pot exista. În caz de prescripţie instanţele judecãtoreşti, fãrã a mai face act de dreptate, înceteazã procesul penal, iar vinovãţia inculpaţilor nu mai poate fi stabilitã. Se considera astfel ca instituţia prescripţiei da posibilitatea organelor judiciare de a favorita pe unii infractori, tergiversand soluţionarea cauzelor prin ţinerea în nelucrare a dosarelor penale. Se apreciazã ca numai în situaţii speciale legea ar trebui sa prevadã prescripţia rãspunderii penale. De asemenea, se arata ca este încãlcat şi principiul egalitãţii în drepturi, deoarece pentru infracţiuni contra pãcii şi omenirii nu intervine prescripţia şi exista posibilitatea aflarii adevãrului prin înfãptuirea justiţiei, iar în cazul celorlalte infracţiuni pãrţile sunt lipsite de acest drept, creandu-se astfel inegalitate între cetãţeni în fata legii şi a autoritãţilor publice. Autorul exceptiei mai arata ca dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece, prin încetarea procesului penal numai ca urmare a curgerii timpului, partea vãtãmatã nu mai are posibilitatea sa afle adevãrul despre fapta, fãptuitori, având în vedere ca procesul penal este initiat nu numai din oficiu, dar şi la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este neîntemeiatã. Se apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate. Astfel se arata ca nu au incidenta în cauza prevederile art. 123 alin. (1), care se referã la suprematia legii în activitatea organelor judiciare, şi nici cele ale art. 125 alin. (1) din Constituţie, privind instanţele prin care se realizeazã justiţia. Totodatã se arata ca art. 10 şi 11 din Codul de procedura penalã, consacrand soluţiile ce pot fi adoptate în situaţiile ce impiedica exercitarea acţiunii penale, nu contravin prevederilor constituţionale. Se mai precizeazã ca instituţia rãspunderii penale a fost consacratã pentru ca raporturile juridice de conflict sa nu treneze, ţinând seama de faptul ca dupã trecerea unui timp îndelungat de la data sãvârşirii infracţiunii aplicarea unei sancţiuni sau executarea acesteia nu mai are eficienta în raport cu scopul sancţiunilor penale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "prescripţia reprezintã o reflectare în dreptul penal a necesitãţii de a angaja în mod operativ şi eficient rãspunderea penalã. Eficienta rãspunderii penale depinde, în mare mãsura, şi de durata cat mai redusã existenta de la sãvârşirea infracţiunii pana la judecarea acesteia" şi de aceea "reglementarea acestei instituţii de drept este o necesitate, ea regasindu-se, de altfel, în toate legislatiile". În ceea ce priveşte infracţiunile contra pãcii şi omenirii s-a prevãzut imprescriptibilitatea rãspunderii penale datoritã caracterului lor deosebit de grav, manifestat în special în cel de-al II-lea rãzboi mondial. Se apreciazã ca nu se incalca prin dispoziţiile legale criticate nici prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care trebuie interpretat în legatura cu art. 4 din Constituţie, referitor la criteriile egalitãţii în drepturi, deoarece instituţia prescripţiei nu creeazã privilegii sau discriminãri.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Din cuprinsul încheierii de sesizare rezulta ca este contestatã legitimitatea constituţionalã a dispoziţiilor art. 121 alin. 1, referitoare la efectele prescripţiei, şi ale art. 124, privind prescripţia specialã, din Codul penal, precum şi, în mod corespunzãtor, dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) din Codul de procedura penalã, dispoziţii care privesc instituţia prescripţiei rãspunderii penale şi efectele acesteia. Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- art. 121 alin. 1 din Codul penal: "Prescripţia inlatura rãspunderea penalã.";
- art. 124 din Codul penal: "Prescripţia inlatura rãspunderea penalã oricâte întreruperi ar interveni, dacã termenul de prescripţie prevãzut în art. 122 este depãşit cu încã jumãtate.";
- art. 10 lit. g) din Codul de procedura penalã: "Acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare, iar când a fost pusã în mişcare nu mai poate fi exercitatã dacã: [...] g) a intervenit amnistia sau prescripţia ori decesul fãptuitorului;";
- art. 11 pct. 2 lit. b) din Codul de procedura penalã: "În cursul judecaţii instanta pronunţa: [...]
b) încetarea procesului penal în cazurile prevãzute în art. 10 lit. f)-j)."
Autorul exceptiei afirma ca prescripţia rãspunderii penale, având ca efect încetarea procesului penal, impiedica organele judiciare sa infaptuiasca justiţia, sa stabileascã faptele şi sa constate eventualele vinovaţii, zadarnicind şi preventia specialã a legii penale. Sub acest aspect se invoca încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 123 alin. (1), conform cãrora "Justiţia se înfãptuieşte în numele legii", şi ale art. 125 alin. (1), potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege".
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a mai invocat şi încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- art. 16 alin. (1 ): "Cetãţenii sunt egali în fata legilor şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã:
Instituţia prescripţiei (reflectatã de textele de lege criticate) este inerenta oricãrui sistem de drept, ea rãspunzând unei necesitaţi obiective în disciplinarea juridicã a vieţii sociale. Trecerea timpului influenţeazã în mod inevitabil asupra raporturilor juridice, determinând, dupã anumite intervale şi în anumite condiţii, pierderea sau castigarea unui drept ori încetarea efectelor unei hotãrâri judecãtoreşti neexecutate. Consecinţele trecerii timpului asupra raporturilor juridice trebuie sa facã obiectul reglementãrii juridice, care se realizeazã prin instituţia prescripţiei. În domeniul reglementãrii juridice penale prescripţia este numai extinctiva şi are ca efect stingerea dreptului statului de a trage la rãspundere penalã pe infractor din oficiu sau, ca în speta, la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, precum şi a dreptului de a constrânge pe condamnat la executarea pedepsei pronunţate de justiţie. Sub ambele sale forme, prescripţia rãspunderii penale şi prescripţia executãrii pedepsei, instituţia prescripţiei este necesarã pentru înlãturarea consecinţelor negative ale tragerii la rãspundere penalã sau ale supunerii la executarea pedepsei, dupã ce, din cauza trecerii unui interval mare de timp de la sãvârşirea infracţiunii sau de la aplicarea pedepsei, aceste mãsuri au încetat sa mai fie necesare şi ar fi chiar perturbatoare pentru relaţiile sociale care între timp s-au restabilit.
Curtea observa ca stabilirea termenelor prescripţiei în general şi deci şi a termenelor prescripţiei rãspunderii penale şi a prescripţiei executãrii pedepsei este de esenta instituţiei prescripţiei. Termenele sunt stabilite de legiuitor în raport cu gravitatea pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvârşitã, respectiv în raport cu gravitatea pedepsei aplicate. Este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili aceste termene, ca, de altfel, şi celelalte condiţii, precum şi efectele prescripţiei, iar acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare Constituţiei.
În ceea ce priveşte critica autorului exceptiei referitoare la contrarietatea textelor penale şi procedural penale care reglementeazã prescripţia rãspunderii penale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine ca aceasta nu este intemeiata. Astfel termenele de prescripţie sunt stabilite potrivit criteriului gravitatii pedepsei prevãzute de lege ori, în cazul prescripţiei executãrii pedepsei, a pedepsei aplicate, iar nu în raport cu rasa, naţionalitatea, originea etnicã a inculpatului sau condamnatului ori cu alte criterii prevãzute la art. 4 din Constituţie ca fiind discriminatorii. Pe de alta parte, dispoziţiile legale criticate nu instituie nici privilegii, prescripţia aplicându-se deopotrivã inculpaţilor ori condamnaţilor cu privire la care s-a împlinit termenul de prescripţie prevãzut în art. 122 şi, respectiv, în art. 126 din Codul penal.
Curtea constata, de asemenea, ca prescripţia rãspunderii penale nu impiedica nici liberul acces la justiţie, de vreme ce ea intervine atunci când procesul penal la care pãrţile au acces nestanjenit nu a fost soluţionat definitiv în termenul de prescripţie prevãzut de lege. Persoana vãtãmatã nu este împiedicatã, asa cum nu a fost împiedicat nici autorul exceptiei, sa se adreseze justiţiei pentru soluţionarea conflictului de drept penal. Pretinsa tergiversare de cãtre instanţe a soluţionãrii unor cauze penale este, pe de o parte, o problema de fapt, iar nu de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, iar pe de alta parte, partea vãtãmatã are suficiente mijloace penale şi procedural penale pentru a se apara impotriva unui asemenea abuz [recuzarea judecãtorului, prevãzutã la art. 48 lit. d) din Codul de procedura penalã, ori depunerea unui denunţ în condiţiile art. 221 sau 223 din Codul de procedura penalã].
Curtea constata ca textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 123 alin. (1) din Constituţie, referitoare la înfãptuirea justiţiei, deoarece şi în acest caz justiţia se înfãptuieşte în numele legii, şi anume potrivit dispoziţiilor din Codul de procedura penalã privind prescripţia, înfãptuirea justiţiei însemnând nu numai soluţionarea în fond a cauzelor, ci şi soluţionarea lor pe cale de excepţie, prin aplicarea dispoziţiilor penale şi procedural penale care reglementeazã aceste excepţii.
În sfârşit, Curtea observa ca dispoziţiile legale criticate nu au nici o legatura cu prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie, care se referã la realizarea justiţiei prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti, deoarece nu se pune problema competentei acestora. Or, pentru argumentele deja expuse Curtea nu poate lua în considerare opinia autorului exceptiei potrivit cãreia realizarea justiţiei ar insemna numai soluţionarea în fond a cauzelor, iar nu şi aplicarea tuturor dispoziţiilor legale de natura sa punã capãt unui litigiu (în speta, cele referitoare la prescripţie).
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) şi ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 121 alin. 1 şi ale art. 124 din Codul penal, excepţie ridicatã de Rodica Neagu în Dosarul nr. 1.068/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 noiembrie 2001.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
