Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 287 din 1 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 729 din 12 august 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Teleconstrucţia" - S.A. în Dosarul nr. 351/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã legiuitorul este singurul competent sã stabileascã modalitãţile de restituire a imobilelor preluate abuziv sau de acordare a dreptului la despãgubire, în funcţie de situaţia diferitã a acestor imobile. De asemenea, nu se poate reţine încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, referitor la neretroactivitatea legii, întrucât textul de lege criticat se aplicã exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 , modificând doar efectele legii vechi referitoare la expropriere.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 351/2004, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Teleconstrucţia" - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia înţelege sã-şi îndrepte critica în special asupra prevederilor alin. (3) al <>art. 11 din Legea nr. 10/2001 , text de lege pe care se întemeiazã cauza aflatã pe rolul instanţei de fond, apreciind cã acesta încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia republicatã, referitoare la principiul neretroactivitãţii legii. Astfel, aratã cã exproprierea s-a realizat înainte de intrarea în vigoare a prevederilor <>Legii nr. 10/2001 , statul dobândind un drept de proprietate pur şi simplu, neafectat de modalitãţi, care nu se poate pierde în caz de nerealizare a scopului exproprierii. Prin urmare, legea nouã nu poate, fãrã a fi retroactivã, sã atribuie unui fapt trecut efecte juridice pe care acesta nu le putea produce sub imperiul legii anterioare, în temeiul cãreia s-a efectuat exproprierea. Aşa fiind, judecarea unor raporturi juridice care s-au nãscut, au produs efecte şi s-au epuizat în trecut, nu poate fi fãcutã dupã cerinţele legii noi, cu încãlcarea regulii "tempus regit actum", pe aceastã cale textul de lege criticat introducând în circuitul juridic civil o nepermisã insecuritate juridicã.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiatã, întrucât acestea nu aduc atingere principiului neretroactivitãţii legii, prevãzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã. Instanţa aratã cã dispoziţiile <>Legii nr. 10/2001 au un evident caracter reparator, stabilind mãsuri de restituire în naturã sau prin echivalent, pentru foştii proprietari ale cãror imobile au fost preluate în mod abuziv de cãtre stat. Prin urmare, textul de lege criticat nu nesocoteşte efectele decretelor de expropriere în temeiul cãrora au fost preluate imobilele, ci doar prevede mãsuri reparatorii cu privire la imobilele pentru care scopul exproprierii nu s-a realizat, în acord cu prevederile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi cu art. 15 alin. (2) din Constituţia republicatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul reţine cã dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 10/2001 conţin reguli speciale privind restituirea prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, stabilind diferite modalitãţi de despãgubire, fãrã a încãlca în vreun mod principiul constituţional al neretroactivitãţii legii.
Avocatul Poporului aratã cã textul de lege criticat reglementeazã modurile de acordare a mãsurilor reparatorii pentru imobilele expropriate care au fost demolate total sau parţial şi pentru terenurile aferente acestora, ceea ce nu aduce atingere principiului constituţional consacrat de art. 15 alin. (2), întrucât o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 11: "(1) Imobilele expropriate şi ale cãror construcţii nu au fost demolate se pot restitui integral în naturã persoanelor îndreptãţite, dacã nu au fost înstrãinate, cu respectarea dispoziţiilor legale. Dacã persoana îndreptãţitã a primit o despãgubire, restituirea în naturã este condiţionatã de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despãgubirii primite, actualizatã cu indicele inflaţiei.
(2) În cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrãrile pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în naturã cu construcţiile rãmase, iar pentru construcţiile demolate mãsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacã persoana îndreptãţitã a primit o despãgubire, restituirea este condiţionatã de rambursarea diferenţei dintre valoarea despãgubirii primite şi valoarea construcţiilor demolate, actualizatã cu indicele inflaţiei.
(3) În cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrãrile pentru care s-a dispus exproprierea ocupã terenul parţial, persoana îndreptãţitã poate obţine restituirea în naturã a pãrţii de teren rãmase liberã, pentru cea ocupatã de construcţii noi şi pentru cea necesarã în vederea bunei utilizãri a acestora mãsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
(4) În cazul în care lucrãrile pentru care s-a dispus exproprierea ocupã funcţional întregul teren afectat, mãsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
(5) Valoarea construcţiilor expropriate în vederea demolãrii se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii şi se actualizeazã cu indicele inflaţiei la data plãţii efective.
(6) Valoarea terenurilor aparţinând imobilelor expropriate în vederea demolãrii se stabileşte potrivit actelor normative aplicabile la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(7) În situaţiile prevãzute la alin. (2), (3) şi (4) valoarea mãsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scãderea valorii actualizate a despãgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcţii, din valoarea corespunzãtoare a pãrţii din imobilul expropriat - teren şi construcţii - care nu se poate restitui în naturã, stabilitã potrivit alin. (5) şi (6).
(8) Pentru situaţiile prevãzute la alin. (2), (3) şi (4) mãsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societãţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptãţite.
(9) În situaţiile prevãzute la alin. (2), (3) şi (4), pentru imobilele care aveau numai altã destinaţie decât aceea de locuinţã mãsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2)."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, care au urmãtorul conţinut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã, deşi formal critica de neconstituţionalitate este îndreptatã împotriva <>art. 11 din Legea nr. 10/2001 , din susţinerile autorului excepţiei rezultã cã, în realitate, aceasta vizeazã doar dispoziţiile alin. (3) al articolului menţionat.
Curtea reţine cã analiza pe care o impune controlul de constituţionalitate trebuie, în mod necesar, sã înceapã prin a califica situaţia juridicã reglementatã prin norma de lege criticatã. În acest sens, este indubitabil cã trecerea dreptului de proprietate asupra imobilului, obiect al exproprierii de la titularul iniţial la stat, s-a realizat sub imperiul Decretului nr. 75/1974 , act juridic emis în aplicarea unor acte normative anterioare care stabileau cadrul general al exproprierii. Întrucât o asemenea trecere nu reprezintã un proces de duratã, ci se realizeazã instantaneu, se poate afirma cã, o datã înfãptuitã, situaţia juridicã respectivã s-a şi finalizat.
Limitându-şi analiza la acest moment, autorul excepţiei considerã cã noua reglementare, prevãzând posibilitatea repunerii pãrţilor în situaţia anterioarã, respectiv restituirea în naturã cãtre persoana îndreptãţitã a pãrţii de teren rãmase libere, întrucât lucrãrile pentru care s-a dispus exproprierea ocupã terenul doar parţial, şi-a extins domeniul temporal de acţiune asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, cu încãlcarea principiului "tempus regit actum".
O atare criticã este nefondatã. Dacã actul de expropriere, prin care statul a devenit proprietar, constituie, ca entitate autonomã, facta praeterita, situaţia juridicã pe care a generat-o, constând în calitatea de proprietar recunoscutã statului, cu întreg complexul de drepturi şi obligaţii pe care le implicã, constituie o situaţie juridicã cu persistenţã în timp - facta pendentia, care, detaşându-se de momentul constituirii sale, care s-a produs şi s-a consumat, îşi continuã existenţa, intrând astfel în domeniul temporal de incidenţã a noii reglementãri care deci îşi poate exercita acţiunea în ceea ce o priveşte, fãrã a retroactiva.
Totodatã, fiind vorba de o situaţie juridicã obiectivã, avându-şi originea în lege, iar nu de o situaţie juridicã subiectivã, constituitã prin manifestarea de voinţã a unui sau, a unor obiecte de drept, legea nouã o poate reglementa în termenii care îi sunt proprii, aducându-i modificãri sau chiar punându-i capãt, în cadrul domeniului sãu temporal legitim de acţiune.
În sfârşit, Curtea reţine cã, în maniera în care este conceputã, teza autorului excepţiei lipseşte de orice utilitate distincţia teoreticã între facta praeterita, facta pendentia şi facta futura, ca un criteriu pentru determinarea limitelor de acţiune în timp a normelor juridice succesive. Astfel, deşi face referire expresã la clasificarea tripartitã a situaţiilor juridice constituite anterior adoptãrii unei noi reglementãri, atunci când examineazã acţiunea în timp a acesteia în ceea ce le priveşte, înţelege sã se raporteze univoc la momentul constituirii lor. Or, în raport cu acest moment, orice normã juridicã ulterioarã ar fi retroactivã, indiferent dacã îşi propune sã reglementeze post-factum momentul constituirii unei situaţii juridice epuizate prin însuşi faptul constituirii sale (facta praeterita) ori situaţii juridice aflate în derulare (facta pendentia) sau efectele juridice ale unor asemenea situaţii ce intervin sau urmeazã sã intervinã (facta futura), în cazul în care respectiva situaţie juridicã îşi are sorgintea, nemijlocitã sau mijlocitã, într-un act juridic anterior intrãrii în vigoare a noii reglementãri.
Aşa fiind, Curtea constatã cã legea nouã este aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispoziţiile <>art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , aplicabile în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, dacã nu s-a realizat scopul exproprierii, nu contravin principiului constituţional privind neretroactivitatea legii civile.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Teleconstrucţia" - S.A. în Dosarul nr. 351/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iulie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
