Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 285 din 30 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despagubiri pentru daunele morale
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 , excepţie ridicatã de Eduard Manole în Dosarul nr. 5.421/2000 al Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal rãspunde Sorin Dimitriu în calitate de parte în proces, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, partea prezenta, având cuvântul, solicita respingerea exceptiei pentru urmãtoarele considerente: - Constituţia şi pactele internaţionale la care România este parte accepta ideea de restrictii sau limitãri în ceea ce priveşte exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi. - <>Art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 respecta întru totul dispoziţiile art. 49 din Constituţie. Obligaţia depunerii cauţiunii de 5% din valoarea daunelor pretinse, în sarcina reclamantului, a fost instituitã de Guvern, prin ordonanta, emisã în temeiul şi în limitele abilitarii sale de Parlament. Cauţiunea astfel depusa urmeazã sa asigure dezdaunarea pârâtului în situaţia în care reclamantul ar cãdea în pretenţii. Procentul de 5% este un procent de protecţie pentru parat, în cazul în care reclamantul pierde procesul, daunele materiale şi morale suferite de parat urmând a fi acoperite din cauţiunea constituitã. - Cauţiunea la care se referã <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 nu face parte din categoria impozitelor, taxelor sau a altor venituri la bugetul de stat, asa cum greşit susţine domnul Eduard Manole, chiar dacã aceasta "se consemneazã" la bugetul de stat şi este purtãtoare de dobânzi. Solicita respingerea exceptiei. Reprezentantul Ministerului Public arata ca anterior Curtea a respins o excepţie având acelaşi conţinut. Independent de aceasta, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 , dedusã controlului de constitutionalitate, fiind abrogatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 34 din 16 august 2001 , excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibila.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 mai 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 5.421/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, excepţie ridicatã de Eduard Manole în dosarul acelei instanţe. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate - potrivit cãrora reclamantul care pretinde repararea prejudiciului adus onoarei şi reputaţiei sale este obligat la plata unei cauţiuni de 5% din suma solicitatã - ingradesc exercitarea dreptului la acţiune pentru repararea prejudiciului suferit. Se mai susţine ca textul criticat incalca dispoziţiile art. 16, 21, 22, art. 114 alin. (4) şi ale art. 138 alin. (1) din Constituţie. Autorul mai arata ca obligativitatea achitãrii în avans a cauţiunii, "sub sancţiunea anulãrii cererii de chemare în judecata", impiedica, în fapt, apãrarea drepturilor consacrate prin Constituţie. În sfârşit, se susţine ca adoptarea acestei reglementãri prin ordonanta de urgenta nu se justifica, deoarece nu are caracter urgent sau excepţional. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 este neîntemeiatã, deoarece nu este incalcata nici una dintre dispoziţiile constituţionale indicate de autor, şi anume: art. 16, 21 şi 22. Se mai arata ca "obligarea la plata unei cauţiuni nu reprezintã o ingradire a dreptului reclamantului de a se adresa instanţei judecãtoreşti pentru recunoaşterea sau apãrarea drepturilor sale. Atâta vreme cat o astfel de obligaţie incumba tuturor persoanelor care formuleazã astfel de cereri nu este încãlcat nici principiul egalitãţii în drepturi consacrat de Constituţie". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 nu incalca principiul egalitãţii în drepturi, obligaţia achitãrii cauţiunii existând indiferent de calitatea persoanei care formuleazã cererea. Se mai susţine ca textul criticat nu incalca nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care garanteazã accesul liber la justiţie, deoarece aceasta cauţiune este achitatã de toate persoanele care promoveazã o astfel de acţiune şi se restituie în cazul admiterii acesteia. Cauţiunea nu are valoarea unei taxe de timbru, cum susţine autorul exceptiei, ci a unei garanţii pentru acoperirea prejudiciului suferit de parat în urma procesului, în cazul în care cererea reclamantului este respinsã. În acelaşi punct de vedere se arata ca necesitatea emiterii unei astfel de ordonanţe a fost dictata de faptul ca deseori pretenţiile celor ce introduceau astfel de acţiuni erau exagerate şi din acest motiv se impunea limitarea lor. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) din Constituţie, nici aceasta critica nu este intemeiata, deoarece Guvernul poate reglementa prin ordonanţe de urgenta şi în domeniul legilor organice. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, susţinerile partii prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Excepţia priveşte dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, care au urmãtorul conţinut: "(1) Cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusã onoarei, demnitãţii sau reputaţiei sale, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formuleazã cerere la instanta civilã referitoare la stabilirea şi acordarea de despãgubiri pentru daune morale trebuie sa depunã o cauţiune de 5% din valoarea despãgubirilor solicitate. (2) Suma se consemneazã la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, în contul bugetului de stat, fiind purtãtoare de dobânzi." Dispoziţiile constituţionale considerate ca fiind incalcate sunt urmãtoarele: - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisã." - Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu."; - Art. 138 alin. (1): "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 a fost expres abrogatã prin <>art. II din Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001. Întrucât abrogarea textului criticat pentru neconstituţionalitate a intervenit între data sesizãrii Curţii şi data soluţionãrii exceptiei, acesta nu mai poate face obiectul controlului de constitutionalitate, în raport cu prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora: "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei." Asa fiind, Curtea retine ca excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibila şi urmeazã sa o respingã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, excepţie ridicatã de Eduard Manole în Dosarul nr. 5.421/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 octombrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
