Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 285 din 11 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 si art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 271 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 2.147/221/2007 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru pregãtirea apãrãrii şi angajarea unui apãrãtor.
Având cuvântul, Ministerul Public solicitã respingerea cererii de amânare a cauzei.
Curtea, având în vedere data la care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã şi apreciind cã a existat un interval de timp rezonabil pentru pregãtirea apãrãrii şi angajarea unui apãrãtor, respinge cererea de amânare a cauzei.
Ministerul Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã normele constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia penalã nr. 706 din 1 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.147/221/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 2.147/221/2007 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate încalcã principiul simetriei şi principiul egalitãţii de arme, prin aceea cã prevãd posibilitatea recursului numai împotriva hotãrârii prin care instanţa se desesizeazã, nu şi împotriva încheierii prin care instanţa respinge cererea de desesizare, care nu poate fi atacatã cu recurs decât odatã cu hotãrârea asupra fondului cauzei. Or, dacã "procurorul poate face recurs împotriva hotãrârii care nu îi convine (de desesizare), partea interesatã nu poate exercita aceastã cale de atac împotriva hotãrârii de respingere a cererii". Se susţine cã aceastã procedurã încalcã şi principiul contradictorialitãţii, invocându-se în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie - cauzele Toth împotriva Austriei, 1991 şi Sanchez - Reisse împotriva Elveţiei, 1986, precum şi cerinţa termenului rezonabil, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil. În sfârşit, se susţine cã normele criticate încalcã dreptul la un recurs efectiv.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã normele constituţionale şi din actele internaţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate nu reprezintã impedimente de naturã a afecta posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala, neîngrãdit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, precum şi de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, acestea nu îngrãdesc dreptul pãrţilor de a beneficia, în tot cursul procesului, de asistenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 332 alin. 4 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 332 alin. 4: "Împotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi de orice persoanã ale cãrei interese au fost vãtãmate prin hotãrâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã."
- Art. 385^1 alin. 2: "Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o datã cu sentinţa sau decizia recuratã, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind garantarea dreptului la apãrare, precum şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti. De asemenea, autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate încalcã şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate în prezenta cauzã, în raport de aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi în raport de critici similare.
Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, respingând excepţia invocatã, Curtea a statuat cã dispoziţiile criticate nu sunt contrare prevederilor art. 21, 24 şi 129 din Constituţie. Curtea a reţinut cã, potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecatã, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti împotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac. Acest mod de reglementare a exercitãrii cãilor de atac împotriva încheierilor se justificã prin necesitatea de a se asigura celeritatea procesului penal într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã la art. 6 paragraful 1 dreptul oricãrei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale".
De asemenea, Curtea a reţinut cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece legea asigurã accesul persoanelor interesate la justiţie, prin reglementarea posibilitãţii exercitãrii recursului împotriva încheierilor pronunţate de instanţã, odatã cu exercitarea recursului împotriva sentinţei sau a deciziei atacate. Totodatã, nu sunt încãlcate prevederile art. 24 din Constituţie, întrucât persoana interesatã îşi poate formula apãrãri în cadrul cãii de atac prevãzute de lege, care se exercitã împotriva hotãrârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei, a încãlcãrii dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, s-a reţinut cã textele legale criticate nu opresc pãrţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia adoptatã anterior, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã, îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, care au preluat soluţia legislativã de principiu reglementatã, la momentul pronunţãrii deciziei mai sus menţionate, de art. 332 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 2.147/221/2007 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
