Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 284 din 28 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 346 din 17 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicatã de Ion Schein în Dosarul nr. 5.460/P/2005 al Tribunalului Timiş.
La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.460/P/2005, Tribunalul Timiş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicatã de inculpatul Ion Schein în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Se apreciazã cã, "prin formularea sa şi consecinţele pe care le atrage, art. 37 lit. b) din Codul penal tinde sã determine incidenţa unor sancţiuni pentru fapte anterioare, în raport de care s-au aplicat anumite pedepse. Pe de altã parte, art. 37 lit. b) din Codul penal contravine şi art. 16 din Constituţie prin faptul cã în situaţii similare, privind sãvârşirea unei fapte de cãtre o persoanã, i se poate agrava regimul sancţionator în comparaţie cu sancţiunea care s-ar aplica altor persoane aflate în aceeaşi situaţie, motivat de faptul cã ar fi incidente aspecte şi împrejurãri legate de o altã faptã anterioarã, pentru care deja s-a aplicat o sancţiune".
Tribunalul Timiş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, care au urmãtorul cuprins: "Recidiva existã în urmãtoarele cazuri: [...] b) când dupã executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, dupã graţierea totalã sau a restului de pedeapsã, ori dupã împlinirea termenului de prescripţie a executãrii unei asemenea pedepse, cel condamnat sãvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), conform cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", precum şi celor ale art. 16 alin. (1) şi (2), potrivit cãrora: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Recidiva fiind o formã a pluralitãţii de infracţiuni presupune sãvârşirea de cãtre aceeaşi persoanã a uneia sau a mai multor infracţiuni dupã ce acea persoanã fusese definitiv condamnatã pentru o altã infracţiune. Existenţa unei condamnãri penale în dispreţul cãreia fãptuitorul persevereazã pe calea infracţiunii sau executarea unei pedepse de o anumitã gravitate, care s-a dovedit ineficientã faţã de el, creeazã prezumţia unui ridicat grad de pericol social al infractorului recidivist. Starea de pericol care rezultã din dovada ineficienţei avertismentului primit prin condamnarea definitivã şi mai ales din dovada ineficienţei executãrii pedepsei anterioare face ca infractorul recidivist sã se individualizeze criminologic ca o figurã aparte, care ridicã probleme specifice în lupta pentru reeducarea lui şi pentru realizarea scopurilor urmãrite prin pedeapsã. Aceste probleme specifice au impus ca necesarã reglementarea instituţiei recidivei prin stabilirea cu exactitate a condiţiilor de existenţã a stãrii de recidivã şi a consecinţelor pe care ea le antreneazã.
Codul penal, reglementând instituţia recidivei, a prevãzut în art. 37 alin. 1 lit. b) structura juridicã a recidivei dupã executarea integralã, graţierea totalã sau a restului de pedeapsã ori a împlinirii termenului de prescripţie a executãrii pedepsei aplicate pentru infracţiunea sãvârşitã anterior. De la data executãrii pedepsei sau de la data apariţiei decretului de graţiere ori de la data împlinirii termenului de prescripţie a executãrii pedepsei, sãvârşirea unei infracţiuni cu intenţie de fostul condamnat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, constituie recidivã dupã executare.
Drept urmare, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu retroactiveazã, ci, dimpotrivã, prevãd condiţiile în care condamnatul se va afla în stare de recidivã, care, odatã îndeplinite, determinã aplicarea pedepsei prevãzute de art. 39 alin. 4 din Codul penal.
De asemenea, Curtea constatã cã norma juridicã conţinutã de art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu se referã la drepturi de natura celor reglementate de art. 16 din Constituţie, privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ci la conduita condamnatului dupã executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni. Sãvârşirea unei noi infracţiuni cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, este sancţionatã conform prevederilor art. 39 alin. 4 din Codul penal, iar acest tratament penal se aplicã tuturor condamnaţilor recidivişti.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicatã de Ion Schein în Dosarul nr. 5.460/P/2005 al Tribunalului Timiş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
