Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 283 din 29 octombrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 , excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Satu Mare în Dosarul nr. 5875/2002, într-un litigiu având ca obiect cererea formulatã de executorul judecãtoresc pentru încuviinţarea executãrii silite. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public arata ca textul <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 stabileşte condiţiile în care Trezoreria statului poate efectua plati din conturile instituţiilor statului deschise la aceasta. Prevederile respective pot întârzia sau impiedica executarea silitã, fiind astfel în contradictie cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie. Prin Decizia nr. 50 din 21 martie 2000 Curtea Constituţionalã a statuat ca "o prevedere legalã, prin care s-ar interzice - fie şi numai temporar - executarea unei hotãrâri judecãtoreşti ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei, fiind contrarã principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat". Solicita admiterea exceptiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 iulie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 5.875/2002, Judecãtoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 , excepţie ridicatã din oficiu de instanta de judecata. Judecãtoria Satu Mare apreciazã ca textul <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 conditioneaza posibilitatea executãrii obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, şi exclude de facto executarea silitã, incalcand astfel patru norme constituţionale, şi anume: 1. art. 16 alin. (1), întrucât instituie un privilegiu în favoarea instituţiilor publice şi dezavantajeaza în mod discriminatoriu celelalte subiecte de drept, contrazicandu-se astfel şi regulile cu aplicabilitate generalã din dreptul civil referitoare la egalitatea între subiectii de drept, persoane fizice sau juridice participante la un raport de drept civil, substanţial sau procedural; 2. art. 16 alin. (2), întrucât "instituţiile publice sunt puse mai presus de legea procesual civilã, în raport cu celelalte subiecte de drept"; 3. art. 41 alin. (1), referitor la garantarea creanţelor asupra statului, garanţie care este golita de substanta atunci când dispoziţia legalã criticata instituie posibilitatea "ca o creanta impotriva statului sa nu poatã fi integral satisfacuta"; şi, în fine, 4. art. 21, având în vedere faptul ca liberul acces la justiţie vizeazã şi executarea hotãrârii judecãtoreşti "ca o faza a procesului", iar "în lipsa executãrii" accesul la justiţie ar fi iluzoriu, fãrã finalitate. Instanta invoca şi Raportul Comisiei Europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18 1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, deoarece <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 reglementeazã în acord cu dispoziţiile <>art. 51 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , urmãrind "instituirea unei discipline financiare pentru a preveni blocarea activitãţii instituţiilor publice prin poprirea conturilor bugetare ale acestora" şi, prin urmare, nu se poate susţine ca s-a creat o situaţie privilegiatã acestor instituţii. Derogarea de la dreptul comun, prevãzutã de ordonanta, priveşte doar executarea prin poprire şi nu prevede "interdicţia executãrii asupra bunurilor din inventarul instituţiilor publice aparţinând domeniului privat, care rãmân supuse în continuare dispoziţiilor de drept comun privind executarea silitã". Normele de procedura de drept comun a executãrii silite, inclusiv cele referitoare la cãile de atac, rãmânând aplicabile, nu se poate retine încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie. Guvernul mai precizeazã ca "atât creditele bugetare, cat şi capitolele de cheltuieli sunt prevãzute cu destinaţie precisa în legea anuala a bugetului de stat, care este lege organicã, iar instituirea unei discipline financiare nu poate fi socotitã o încãlcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, având în vedere şi teza a doua a acestui alineat, referitoare la stabilirea prin lege a conţinutului şi limitelor drepturilor prevãzute de norma constituţionalã citata". Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 sunt neconstituţionale sub doua aspecte: 1. din titlul ordonanţei şi din textul art. 3 rezulta ca acestea exced prevederii din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, care "la art. 1 pct. III.3, domeniul puterii judecãtoreşti, prevede <<reglementãri privind executarea prin poprire a conturilor instituţiilor publice deschise la Trezoreria statului>>, situaţie în care trebuie considerat ca ordonanta examinata s-a emis fãrã abilitare"; 2. prin lãsarea la latitudinea ordonatorului de credite a executãrii silite a plãţilor la care sunt obligate instituţiile publice în baza unor titluri executorii "se incalca principiul constituţional al ocrotirii proprietãţii private, stabilit prin art. 41 din Legea fundamentalã". Avocatul Poporului concluzioneaza în sensul ca "o dispoziţie legalã prin care se întârzie sau se impiedica punerea în executare a unui titlu executoriu (inclusiv a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive) este contrarã principiilor şi prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate. În acest sens invoca şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 21 martie 2000. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În procesul executãrii silite a sumelor datorate de cãtre instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plati dispuse de cãtre ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii." În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi ale art. 41 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut: - Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele: Prin Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002, nepublicata la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a respins, cu majoritate de voturi şi cu opinia separatã a unui judecãtor, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor întregii <>Ordonanţe a Guvernului nr. 22/2002 , deci şi ale art. 3 din aceasta. Cu acel prilej Curtea a reţinut urmãtoarele: Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) din Constituţia României, "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege". În concordanta cu aceasta norma constituţionalã, prin <>Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificãrile ulterioare, s-au stabilit reguli cu caracter general privind utilizarea de cãtre instituţiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor impuse de funcţionarea acestora. Prin <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-au reglementat condiţiile în care se realizeazã executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevãzute în Constituţie şi în legea finanţelor publice. Atâta vreme cat prin <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-a dispus ca "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia sa dispunã toate mãsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plãţii sumelor stabilite prin titluri executorii", susţinerea autorului exceptiei ca dispoziţiile criticate ar impiedica executarea silitã a obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice este lipsitã de temei. Instituirea prin <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a unor limite ale executãrii, în sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricãror resurse bãneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget în acest scop, nu este contrarã Legii fundamentale, ci, asa cum s-a arãtat, este concordanta cu principiile consacrate de aceasta, neaducand nici o restrangere accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil. Faptul ca prin <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-a dispus interzicerea executãrii silite asupra altor fonduri bãneşti decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, asa cum se susţine în motivarea exceptiei, ci o norma de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executãrii silite a unui titlu executoriu sa se ajungã la lipsirea unei instituţii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. Asemenea mãsura de protecţie a debitorului nu este singulara în legislaţia executionala, fiind de amintit în acest sens prevederile <>art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , prin care se prevede exceptarea de la urmãrirea silitã a unor bunuri ale debitorului şi ale familiei acestuia. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele din Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002 rãmân valabile şi în prezenta cauza. Astfel, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi urmeazã sa o respingã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Satu Mare în Dosarul nr. 5.875/2002. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 29 octombrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
