Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 283 din 1 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 169 din 24 iulie 1997
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Simionescu Elena impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 53 din 19 martie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 17 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 24 iunie 1997, data la care, datoritã imposibilitãţii întrunirii completului de judecata, a amânat pronunţarea pentru 1 iulie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 53 din 19 martie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã şi a constatat ca excepţia invocatã în legatura cu prevederile art. 330^1 din acelaşi cod este lipsitã de obiect.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Simionescu Elena pentru urmãtoarele motive:
- instituţia recursului în anulare, care "acorda unui organ administrativ, procurorul general, facultatea de a impieta asupra autoritãţii de lucru judecat a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, este contrarã dependentei activitãţii judiciare numai de lege";
- declararea oricând a recursului în anulare incalca independenta activitãţii judecãtoreşti şi drepturile fundamentale ale cetãţeanului roman;
- modificarea recenta adusã art. 330^1 din Codul de procedura civilã face necesarã determinarea incidentei în timp a acestei modificãri, simpla respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a acestei dispoziţii legale ca lipsitã de obiect fiind contrarã prevederilor art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia europeanã a drepturilor omului.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca recursul declarat este neîntemeiat, considerând ca Decizia nr. 53 din 19 martie 1997 este temeinica şi legalã, întrucât se întemeiazã pe soluţii statuate prin decizii ale Curţii Constituţionale, rãmase definitive, care, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt obligatorii.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Motivul de recurs privind neconstituţionalitatea art. 330 din Codul de procedura civilã este neîntemeiat. Asupra prevederilor acestui articol Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale. În aceste doua decizii s-a examinat şi dreptul legal al procurorului general de a exercita calea de atac a recursului în anulare, în condiţiile legii, în scopul apãrãrii intereselor generale ale societãţii şi ale ordinii de drept, şi s-a constatat ca nu contravine dispoziţiilor art. 125, art. 128 şi ale art. 130 din Constituţie.
Asa cum rezulta din dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, încât o excepţie de neconstituţionalitate respinsã nu mai poate fi reiterata atât timp cat nu au intervenit elemente noi care sa justifice o alta soluţie.
Cel de-al doilea motiv de recurs, care priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã care, în redactarea prevãzutã de Legea nr. 59/1993, dadea posibilitatea exercitãrii acestei cai extraordinare de atac oricând, este, de asemenea, neîntemeiat. Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997 s-a modificat art. 330^1 din Codul de procedura civilã, a cãrui constitutionalitate a fost contestatã, în sensul ca recursul în anulare se poate introduce în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã, încât, fata de aceasta modificare, excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege a rãmas fãrã obiect, asa cum întemeiat s-a reţinut prin decizia recuratã. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.
Cat priveşte cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la incidenta în timp a modificãrii dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã, prin Legea nr. 17/1997, se constata ca aceasta lege nu cuprinde dispoziţii în acest sens, iar Curtea Constituţionalã nu are competenta de a interpreta aplicarea dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai de a constata dacã aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia, ceea ce decizia recuratã a şi fãcut.
Incidenta dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului asupra dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã, a cãrui neconstituţionalitate se invoca, a fost examinata prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, modificatã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, reţinându-se ca textul ce face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate nu contravine prevederilor sus-menţionate ale Constituţiei şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia europeanã a drepturilor omului.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, formulatã de avocatul recurentei, la termenul de judecata din 17 iunie 1997, se constata ca aceasta nu poate fi primitã pentru motivele ce urmeazã:
Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra acestei excepţii de neconstituţionalitate, întrucât ea a fost pentru prima data invocatã, în fata Curţii, în recurs. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã hotãrãşte "asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti" privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor. Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în fata ei. Soluţia contrarã nu putea fi primitã şi pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instanţei judecãtoreşti, pãrţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţã şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecãtoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta însãşi este obligatã sa-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţionalã. Dacã aceste reguli se referã la condiţiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii caii de atac a recursului.
Admiterea posibilitatii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a caii de atac de cãtre acela care, nesocotind legea, ar pune instanta în situaţia de a se pronunţa în legatura cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
În sensul celor arãtate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.
În consecinta, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Simionescu Elena impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 53 din 19 martie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 1 iulie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
