Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 282 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 265 din 19 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Khalid Khurram Shahzad în Dosarul nr. 13.451/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul desemnat în cauzã pentru a asigura traducerea, dl. Dalati Bassam. Magistratul-asistent informeazã Curtea cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 13.451/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicatã de Khalid Khurram Shahzad într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii sale de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 contravin prevederilor art. 18 alin. (2), art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie. Aratã, în acest sens, cã din coroborarea reglementãrilor din <>Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat reiese cã dreptul la apãrare nu poate fi condiţionat de exercitarea personalã a drepturilor procedurale. Ca atare, a interzice apãrãtorului pãrţii dreptul de a reprezenta solicitantul de azil în faţa instanţelor de judecatã sau a condiţiona exercitarea dreptului la apãrare de prezenţa personalã a pãrţii în faţa instanţei echivaleazã cu o restrângere nejustificatã a dreptului la apãrare, care aduce atingere chiar existenţei dreptului. Aceastã interdicţie încalcã şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã, întrucât priveşte, în opinia sa, doar solicitanţii de azil, orice altã persoanã, fizicã sau juridicã, având dreptul de a fi reprezentatã în instanţã şi de a-şi exercita drepturile procedurale prin apãrãtor sau mandatar.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Pe de o parte, textul de lege criticat permite solicitantului sã-şi susţinã plângerea prin intermediul unui avocat ales sau desemnat din oficiu, iar, pe de altã parte, obligativitatea prezenţei petentului în faţa instanţei este justificatã de natura pricinii şi nu duce la încãlcarea dreptului la apãrare sau restrângerea exerciţiului vreunui drept al acestuia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale, fiind în deplin acord cu prevederile art. 24 din Legea fundamentalã, privind dreptul la apãrare, şi ale art. 18 alin. (2) din aceasta, referitoare la condiţiile legale de acordare a dreptului de azil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Articolul 59, intitulat Exerciţiul drepturilor procedurale, are urmãtorul conţinut: "Exercitarea drepturilor procedurale se face numai personal sau prin asistenţa unui apãrãtor."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), care garanteazã dreptul la apãrare, şi ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi art. 18 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România prevãd cã exercitarea drepturilor procedurale se face numai personal sau prin asistenţa unui apãrãtor. În opinia autorului excepţiei, a interzice apãrãtorului solicitantului de azil de a-l reprezenta în faţa instanţelor de judecatã sau de a condiţiona exercitarea dreptului la apãrare de prezenţa personalã a pãrţii în faţa instanţei echivaleazã cu o restrângere nejustificatã a dreptului la apãrare, care aduce atingere chiar existenţei dreptului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Aceasta deoarece dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 nu aduc atingere exercitãrii dreptului la apãrare, solicitantul de azil având posibilitatea de a fi asistat în faţa instanţei de judecatã de un avocat, ales sau numit din oficiu. Totodatã, în considerarea unor situaţii deosebite legiuitorul este în mãsurã sã stabileascã reguli speciale de procedurã, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã. Or, cauzele ce privesc acordarea azilului în România constituie astfel de situaţii speciale, în care prezenţa personalã a solicitantului de azil poate fi justificatã de circumstanţele speţei, de necesitatea furnizãrii unor date, care, prin natura lor, pot avea o importanţã esenţialã pentru buna soluţionare a cererii, iar cunoaşterea acestora sã nu fie la îndemâna apãrãtorului. Ca atare, nu se poate susţine cã prevederile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 încalcã dreptul la apãrare şi îngrãdesc exercitarea lui pânã la desfiinţarea dreptului însuşi, aşa cum pretinde autorul excepţiei. În concluzie, dacã în timpul desfãşurãrii procedurii privind soluţionarea cererilor de azil se cere prezenţa personalã a solicitantului de azil, cãruia i se permite, însã, asistenţa juridicã din partea unui apãrãtor, aceasta se justificã prin natura cauzei şi nu are natura încãlcãrii drepturilor sale procesuale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Khalid Khurram Shahzad în Dosarul nr. 13.451/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
