Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 282 din 1 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 558 din 4 august 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Palace" - S.A. Sinaia în Dosarul nr. 8.920/2002 al Curţii de Apel Ploiesti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 26 iunie 2003 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 1 iulie 2003.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 8.920/2002, Curtea de Apel Ploiesti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Palace" - S.A. Sinaia.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca prin <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 se prevede faptul ca persoanele îndreptãţite conform acestei legi, cãrora li s-au respins prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile acţiuni având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de cãtre stat, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, mãsuri reparatorii în natura, conform legii menţionate. Autoarea exceptiei considera ca dispoziţiile art. 48 sunt contrare principiului statului de drept, care presupune respectarea separaţiei puterilor în stat şi, implicit, recunoaşterea de cãtre legiuitor a forţei hotãrârilor judecãtoreşti, respectiv a autoritãţii de lucru judecat.
De asemenea, se considera ca dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale privind ocrotirea dreptului de proprietate, în mãsura în care se impune unor persoane private care au dobândit un drept de proprietate în mod legal, în baza <>Legii nr. 15/1990 , sa restituie în natura bunurile solicitate de urmaşii fostului proprietar, chiar dacã acţiunea de revendicare a acestora a fost respinsã prin hotãrâre judecãtoreascã.
Or, legiuitorul nu poate ignora principiile consacrate de art. 1 alin. (3) şi de art. 41 din Constituţie, atunci când prevede dreptul unor persoane de a solicita mãsuri reparatorii având ca obiect bunuri aflate în proprietatea unor persoane private, în baza unor hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile.
Curtea de Apel Ploiesti considera ca excepţia invocatã este intemeiata, deoarece dispoziţiile <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 au efecte retroactive în mãsura în care lipsesc de autoritate de lucru judecat hotãrârile judecãtoreşti rãmase irevocabile, prin care persoanelor îndreptãţite sau altor persoane vãtãmate în vreun drept al lor li s-au respins acţiunile având ca obiect bunuri preluate de stat sau de cãtre alte persoane juridice.
În situaţia în care art. 48 şi-ar gãsi o justificare în raporturile juridice dintre persoanele îndreptãţite şi stat, prin aceea ca statul renunţa la dreptul de a invoca excepţia autoritãţii de lucru judecat, aceasta explicaţie nu subzistã dacã în cauzele respective au figurat ca pârâţi persoane fizice sau persoane juridice care se vad private de un drept câştigat şi silite sa se judece din nou pentru acelaşi lucru.
Prin urmare, instanta judecãtoreascã apreciazã ca textul de lege criticat incalca art. 15 alin. (2) din Constituţie numai în mãsura în care ar fi aplicabil cazurilor în care cererea de restituire a persoanei îndreptãţite pune în discuţie puterea de lucru judecat a hotãrârii judecãtoreşti prin care i se respinsese acţiunea în revendicare sau în anulare a contractului de vânzare-cumpãrare având ca obiect acelaşi bun, de regula un imobil preluat fãrã titlu valabil.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arata, în esenta, ca <>Legea nr. 10/2001 este un act reparator, aceasta având drept scop înlãturarea efectelor negative ale unor acte din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent dacã, anterior intrãrii sale în vigoare, au existat sau nu cereri de reparaţii sau dacã, pe cale legalã, judiciarã sau amiabila, s-au luat mãsuri în acest sens.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 , în sensul ca prin lipsirea de forta juridicã a hotãrârilor definitive şi irevocabile se creeazã premisele vatamarii dreptului de proprietate, se considera ca <>Legea nr. 10/2001 instituie prevederi exprese care intaresc valabilitatea unor acte juridice încheiate în deplina concordanta cu normele în vigoare la acea data. Prin urmare, nu ne aflam în prezenta unei infrangeri a hotãrârilor instanţelor judecãtoreşti, ci a unor mecanisme de acordare efectivã a reparaţiilor ce se cuvin persoanelor îndreptãţite, prin intermediul unei proceduri administrative.
În consecinta, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiatã.
Guvernul şi preşedintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 48: "Persoanele îndreptãţite, precum şi persoanele vãtãmate într-un drept al lor, cãrora pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, mãsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, în condiţiile prezentei legi."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.
(4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Autoritatea de lucru judecat reprezintã unul dintre cele mai importante efecte ale hotãrârilor judecãtoreşti şi este reglementatã de art. 1201 din Codul civil, ca o prezumţie legalã, absolutã şi irefragabila de conformitate a hotãrârii cu adevãrul - "res judicata pro veritate habetur", şi de art. 166 din Codul de procedura civilã, drept o excepţie de fond, peremptorie şi absolutã. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesarã, pe de o parte, întrunirea triplei identitãţi de elemente: pãrţile, obiectul şi cauza şi, pe de alta parte, pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care a dezlegat fondul cauzei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 , s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 149/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2003, considerând excepţia ca fiind neîntemeiatã. Cu acel prilej instanta constituţionalã a reţinut ca autoritatea de lucru judecat "opereazã ca atare în cadrul unui nou proces civil şi nu este opozabilã autoritãţilor publice chemate sa punã în aplicare legea noua care instituie mãsuri reparatorii pentru toţi cei ale cãror imobile au fost preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, inclusiv pentru cei ale cãror acţiuni în revendicare au fost respinse de instanţele judecãtoreşti în temeiul prevederilor legale în vigoare la data pronunţãrii acelor hotãrâri judecãtoreşti. <>Legea nr. 10/2001 cuprinde reglementãri noi în materia restituirii şi da un nou înţeles notiunii de <<imobile preluate în mod abuziv>>. [...] De altfel, nimic nu-l impiedica pe legiuitor sa extindã, printr-o lege ulterioara, sfera subiectilor care urmeazã sa beneficieze de mãsuri reparatorii şi la persoane cãrora acest drept le-a fost refuzat de o lege anterioarã".
Asa fiind, modificarea temeiului juridic al acţiunii, respectiv schimbarea calificãrii juridice a stãrii de fapt, inlatura unul dintre elementele esenţiale ale autoritãţii de lucru judecat, şi anume identitatea de cauza. Prin urmare, în situaţia în care s-ar naşte un nou litigiu, fundamentat juridic pe noua lege, acesta are o alta cauza decât cea existenta în litigiul anterior, care, eventual, a avut acelaşi obiect şi aceleaşi pãrţi.
Curtea mai retine ca excepţia autoritãţii de lucru judecat este destinatã sa asigure stabilitatea raporturilor juridice şi sa dea eficienta activitãţii instanţelor judecãtoreşti. Astfel, este evident ca ori de câte ori instanta soluţioneazã fondul cauzei, pronunţând o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, în cazul initierii unui nou litigiu devin aplicabile prevederile art. 166 din Codul de procedura civilã, care prevãd ca "excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de pãrţi sau de judecãtor, chiar înaintea instanţelor de recurs". Analizând dispoziţia cuprinsã în textul de lege criticat, Curtea retine ca nimic nu impiedica pãrţile sau instanta judecãtoreascã sesizatã cu soluţionarea litigiului sa ridice aceasta excepţie, dacã prima acţiune a fost respinsã pe fond, printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, prin care s-a constatat ca dreptul reclamantului nu exista. De altfel textul <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 prevede ca persoanele îndreptãţite "pot solicita" acordarea unor mãsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, însã instanta judecãtoreascã este singura competenta sa decidã dacã sunt îndeplinite toate condiţiile prevãzute de lege, inclusiv cele referitoare la autoritatea de lucru judecat.
Pe de alta parte, este evident ca puterea de lucru judecat nu opereazã atunci când prima acţiune a fost respinsã fãrã a se cerceta fondul cauzei sau când noua acţiune invoca un alt temei al dreptului pretins, decurgând inclusiv din modificarea reglementãrii în materie.
Pentru aceleaşi ratiuni Curtea constata ca <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 nu aduce atingere nici dreptului de proprietate recunoscut anterior printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitiva şi irevocabilã, astfel încât critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 nu este intemeiata.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Palace" - S.A. Sinaia în Dosarul nr. 8.920/2002 al Curţii de Apel Ploiesti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 iulie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
