Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Onsal" - S.A. din Onesti în Dosarul nr. 2.980/2002 al Tribunalului Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât instituirea prin dispoziţiile art. 581 din Codul de procedura civilã a unei proceduri de urgenta nu aduce atingere textelor din Constituţie invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.980/2002, Tribunalul Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Onsal" - S.A. din Onesti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21, 24 şi 54 din Constituţie, deoarece "creeazã o discriminare nepermisã între justitiabili (...), infrangandu-se principiul constituţional al exercitãrii drepturilor cu buna-credinţa fãrã a incalca drepturile celorlalţi".
Tribunalul Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca dispoziţiile art. 581 din Codul de procedura civilã nu incalca prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei, deoarece acestea se referã "la o procedura specialã, prin care, chiar dacã nu se rezolva fondul cauzei cu privire la continuarea actelor abuzive, se evita sau se limiteazã producerea de prejudicii şi se inlatura piedicile ivite cu prilejul unei executãri".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca dispoziţiile legale criticate nu aduc nici o atingere principiilor constituţionale invocate de autorul exceptiei, ci, permitand folosirea ordonanţei preşedinţiale în situaţii ce reclama o intervenţie urgenta a justiţiei, consacra o soluţie fireasca, în deplin acord cu principiile constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate. Se mai arata ca, de altfel, procedura ordonanţei preşedinţiale, ca şi procedura de judecata în general, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevãd ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecata se face prin lege. Guvernul arata totodatã ca normele cuprinse în textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cauzelor de acelaşi fel, precum şi tuturor pãrţilor din acele cauze, în egala mãsura.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora: "Instanta va putea sa ordone mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Cererea de ordonanta preşedinţialã se va introduce la instanta competenta sa se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanta va putea fi data şi fãrã citarea pãrţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta şi cu precãdere. Pronunţarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanta este vremelnicã şi executorie. Instanta va putea hotãrî ca executarea sa se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile art. 581 din Codul de procedura civilã instituie o procedura specialã, potrivit cãreia instanta de judecata poate dispune, prin ordonanta preşedinţialã, luarea unor mãsuri cu caracter vremelnic, a cãror urgenta este justificatã de necesitatea evitãrii prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate retine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricãrei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea de tratament justificandu-se doar când subiectele de drepturi se gãsesc în situaţii similare, situaţiile diferite impunând soluţii legislative diferite.
Cu privire la critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea constata, de asemenea, ca nici aceasta nu poate fi primitã, întrucât prin procedura de urgenta instituitã de art. 581 din Codul de procedura civilã nu numai ca nu se aduce vreo ingradire dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotriva, se creeazã o posibilitate în plus pentru cel vãtãmat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanta preşedinţialã (în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri).
Totodatã Curtea constata în legatura cu constituţionalitatea dispoziţiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civilã, prin raportare la prevederile art. 24 din Constituţie, ca s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 124 din 16 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002. Prin aceasta decizie s-a statuat ca din coroborarea prevederilor constituţionale ale art. 24 cu cele ale art. 128, referitoare la "Folosirea cãilor de atac", şi cu cele ale art. 125 alin. (3), potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", rezulta ca reglementarea prin textul de lege criticat a unei proceduri speciale, prin care instanta de judecata poate ordonã mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, fãrã citarea pãrţilor, nu este contrarã dreptului la apãrare consacrat la art. 24 din Constituţie.
De asemenea, posibilitatea atacarii cu apel şi cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestarii executãrii acesteia, posibilitate prevãzutã de art. 582 din Codul de procedura civilã, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectari a dreptului la apãrare.
Curtea mai constata ca, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, pronunţându-se cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. 1 şi alineatului ultim din Codul de procedura civilã într-un dosar în care, ca şi în speta, s-a invocat încãlcarea art. 54 din Constituţie, a reţinut ca aceste prevederi, care se referã la exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, nu sunt incidente în cauza, întrucât textele de lege criticate nu au ca obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezent, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Onsal" - S.A. din Onesti în Dosarul nr. 2.980/2002 al Tribunalului Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 29 octombrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
