Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 280 din 28 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si 3, art. 31 alin. 1, 2 si 3, art. 34 alin. 2, art. 183 si ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 95 si 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 5 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 1.821/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia, arãtând cã prevederile legale criticate, prin modul cum au fost redactate, încalcã dreptul constituţional la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, considerând cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã adoptarea normelor de procedurã aparţine competenţei exclusive a legiuitorului.
Se mai susţine cã dispoziţiile legale referitoare la recuzarea judecãtorilor nu împiedicã accesul liber la justiţie, fiind asigurat totodatã dreptul la un proces echitabil, iar reglementãrile criticate din <>Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor se aplicã în mod egal tuturor magistraţilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.821/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 93^1 şi 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Emil Balaure într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulate de autorul excepţiei împotriva unei somaţii de platã emise de Administraţia Finanţelor Publice Iaşi şi unor titluri executorii emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Curtea de Apel Iaşi cu privire la plata cheltuielilor judiciare cãtre stat stabilite prin mai multe hotãrâri judecãtoreşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, urmãtoarele:
- art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul la un proces echitabil prevãzut de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu permite recuzarea tuturor judecãtorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia. Totodatã, prevede cã pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouã cerere de recuzare împotriva aceloraşi judecãtori;
- art. 31 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul la un proces echitabil prevãzut de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece potrivit acestui text judecarea cererilor de recuzare nu se desfãşoarã în şedinţã publicã "şi se poate face cu lipsa de citare a pãrţilor, fãrã prezenţa lor." De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textul criticat nu prevede administrarea unor probe esenţiale, cum ar fi interogatoriul sau jurãmântul, a altor acte de procedurã, pentru a putea susţine motivele şi argumentele în sprijinul admiterii cererilor de recuzare. Se mai aratã cã acest text nu reglementeazã nici o cale de atac împotriva hotãrârii de respingere a cererii de recuzare;
- art. 34 alin. 2 din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul la un proces echitabil prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece prevede cã încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacatã numai odatã cu fondul;
- <>art. 95 din Legea nr. 303/2004 încalcã dreptul la un proces echitabil prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Autorul excepţiei susţine cã, potrivit acestor prevederi legale, "orice persoanã poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducãtorii instanţelor ori ai parchetelor, în legãturã cu activitatea sau conduita necorespunzãtoare a unui magistrat, încãlcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori sãvârşirea de cãtre acesta a unor abateri disciplinare. Exercitarea dreptului prevãzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotãrârile judecãtoreşti care sunt supuse cãilor legale de atac". Critica formulatã vizeazã aceastã ultimã frazã, deoarece permite magistraţilor sã pronunţe hotãrâri judecãtoreşti cu încãlcãri grave ale legii, fãrã sã fie casate nici mãcar dupã constatarea vinovãţiei magistraţilor respectivi;
- <>art. 93^1 din Legea nr. 303/2004 încalcã dreptul la un proces echitabil prevãzut de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã şi de "art. 16 din Constituţie care prevede cã «Nimeni nu este mai presus de lege»". Referitor la dispoziţiile legale menţionate, autorul excepţiei susţine cã "în <>art. 93^1 din Legea nr. 303/2004 apare un paragraf conform cãruia «Judecãtorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi cercetaţi pentru faptele în legãturã cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea Consiliului Superior al Magistraturii»". Se apreciazã cã, "în aceastã variantã, magistraţii au o imunitate şi mai abuzivã în faţa legii penale", arãtând totodatã cã, atât timp cât avizul Consiliului Superior al Magistraturii sau al Ministerului Justiţiei este obligatoriu pentru cercetarea magistraţilor, aceştia nu sunt responsabilizaţi;
- art. 183 din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul la un proces echitabil prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece, "prin utilizarea termenului «poate» în loc de «trebuie»", textul legal permite judecãtorului sã nu trimitã la parchet spre cercetare înscrisurile considerate false sau împotriva cãrora una dintre pãrţi s-a înscris în fals;
- art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul la un proces echitabil prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece "termenul «poate», din prima frazã care prevede cã «Instanţa poate suspenda judecata», creeazã premisa unor abuzuri din partea magistraţilor". Astfel, existã posibilitatea de a se pronunţa hotãrâri "fãrã sã se aştepte soluţiile prealabile necesare desfãşurãrii unui proces corect".
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia este nefondatã. În argumentarea acestei opinii se aratã cã hotãrârile instanţei de fond, pronunţate în cauza dedusã judecãţii, care se referã la incompatibilitãţi şi la procedura contencioasã, sunt supuse controlului judiciar exercitat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind asigurat astfel accesul la justiţie. În legãturã cu prevederile criticate din <>Legea nr. 303/2004 , referitoare la rãspunderea magistraţilor, instanţa aratã cã aceste dispoziţii legale "nu instituie un regim de imunitate pentru magistraţi, ci doar anumite reguli aplicabile în materie", pentru a preveni consecinţele abuzului de drept.
În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, nefiind încãlcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie.
În acest sens este menţionatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 11/2005 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 93^1 şi 95 din Legea nr. 303/2004 . Ca urmare a republicãrii <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 93^1 a devenit art. 95 şi art. 95 a devenit art. 97.
În consecinţã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii urmãtoarelor texte din Codul de procedurã civilã:
- Art. 28 alin. 2 şi 3: "Nu se pot recuza toţi judecãtorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouã cerere împotriva aceluiaşi judecãtor.";
- Art. 31 alin. 1, 2 şi 3: "Instanţa decide asupra recuzãrii, în camera de consiliu, fãrã prezenţa pãrţilor şi ascultând pe judecãtorul recuzat.
Nu se admite interogatoriul sau jurãmântul ca mijloc de dovadã a motivelor de recuzare.
În cursul judecãrii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedurã.";
- Art. 34 alin. 2: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o datã cu fondul.";
- Art. 183: "Dacã partea care defaimã înscrisul ca fals aratã pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreunã cu procesul-verbal ce se va încheia.";
- Art. 244 alin. 1: "Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi."
Totodatã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii urmãtoarelor texte din <>Legea nr. 303/2004 :
- Art. 95: "(1) Judecãtorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) În caz de infracţiune flagrantã, judecãtorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndatã de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia.";
- Art. 97: "(1) Orice persoanã poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducãtorii instanţelor ori ai parchetelor, în legãturã cu activitatea sau conduita necorespunzãtoare a judecãtorilor sau procurorilor, încãlcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori sãvârşirea de cãtre aceştia a unor abateri disciplinare.
(2) Exercitarea dreptului prevãzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotãrârile judecãtoreşti, care sunt supuse cãilor legale de atac."
Critica de neconstituţionalitate are la bazã, în esenţã, susţinerea cã prevederile criticate din Codul de procedurã civilã referitoare la recuzarea judecãtorilor, suspendarea judecãţii, precum şi unele prevederi legale referitoare la rãspunderea magistraţilor, încalcã, prin modul în care au fost redactate, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , autorul excepţiei invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie care prevede cã "nimeni nu este mai presus de lege".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Unele din aceste texte de lege au mai fost supuse, în mai multe rânduri, controlului de constituţionalitate. Prin <>Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005, de exemplu, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi 34 din Codul de procedurã civilã, constatând cã nu sunt încãlcate prevederile art. 21 din Constituţie. În cuprinsul deciziei s-a reţinut, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31 şi 34 din Codul de procedurã civilã, cã "judecarea cererii de recuzare nu vizeazã fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanţa pronunţând în şedinţã publicã o încheiere asupra recuzãrii, prin aceastã reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odatã cu fondul, instanţa de control judiciar urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã, atunci când constatã cã cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsã". Totodatã, Curtea a arãtat cã "cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stãtãtoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedurã integratã procesului în curs de judecatã, al cãrei scop este tocmai asigurarea desfãşurãrii normale a judecãţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, legiuitorul a prevãzut posibilitatea atacãrii numai odatã cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţeazã sau se respinge abţinerea, precum şi de aceea prin care se încuviinţeazã recuzarea, care nu sunt supuse nici unei cãi de atac".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine modificarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile şi considerentele deciziilor pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, prin invocarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea constatã cã este neîntemeiatã, întrucât reglementarea modalitãţii în care pot fi recuzaţi judecãtorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia ori în care se poate formula o nouã cerere de recuzare împotriva aceluiaşi judecãtor se face prin norme de procedurã, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul este deci îndreptãţit sã stabileascã mãsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfãşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept.
Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 din Codul de procedurã civilã, referitoare la suspendarea judecãţii pricinii în cazul declarãrii în fals a unui înscris, şi ale art. 244 alin. 1 din acelaşi cod, care reglementeazã posibilitatea suspendãrii judecãţii, în raport cu dispoziţiile <>art. 21 din Constituţie. Prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, cã "suspendarea cauzei într-o astfel de ipotezã este de naturã sã preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecãtoreşti ar pronunţa hotãrâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilitãţii raporturilor juridice existente între pãrţi. Pe de altã parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendãrii cursului judecãţii, instanţa este chematã sã cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecãţii. Prin urmare, lãsarea mãsurii suspendãrii la aprecierea judecãtorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menitã sã-i permitã acestuia sã-şi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ". În consecinţã, Curtea a constatat cã textele privind suspendarea judecãţii nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la justiţie. Aceleaşi considerente sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulatã cu privire la dispoziţiile art. 183 din Codul de procedurã civilã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 , care reglementeazã posibilitatea oricãrei persoane de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la conduita magistraţilor, Curtea reţine cã textele de lege respective nu instituie un regim de imunitate pentru magistraţi, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci stabilesc anumite reguli aplicabile acestora în cazul încãlcãrii obligaţiilor profesionale ori al sãvârşirii unor infracţiuni, fãrã ca prin aceasta sã se încalce dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 1.821/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
