Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 280 din 11 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. 1 teza intai din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 303 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. 1 teza întâi din Codul familiei, excepţie ridicatã de Gabriela Bãlu în Dosarul nr. 1.535/94/2006 al Judecãtoriei Buftea.
La apelul nominal se prezintã autoarea excepţiei, personal, şi partea Ion Florin Bãlu, prin avocat.
Având cuvântul pe fond, autoarea excepţiei lasã la aprecierea instanţei constituţionale soluţionarea criticii formulate.
Avocatul pãrţii prezente susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate şi apreciazã cã invocarea acesteia a reprezentat doar un motiv de tergiversare a cauzei, în condiţiile în care autoarea excepţiei a mai formulat o criticã asemãnãtoare soluţionatã, în prealabil, de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 545/2007 .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.535/94/2006, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. 1 teza întâi din Codul familiei, excepţie ridicatã de Gabriela Bãlu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin principiului egalitãţii în drepturi şi dreptului la un proces soluţionat în termen rezonabil, întrucât dau posibilitatea instanţei de a disjunge cererea accesorie privind împãrţirea bunurilor comune de cererea principalã referitoare la desfacerea cãsãtoriei. Într-o asemenea situaţie, soţii pot dosi o serie de bunuri pânã la pronunţarea hotãrârii de divorţ, pentru ca, ulterior, sã le scoatã la luminã ca bunuri proprii.
Judecãtoria Buftea considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã unicul scop urmãrit de autorul excepţiei îl reprezintã tergiversarea judecãrii procesului la instanţa de fond.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, dispoziţiile art. 36 alin. 1 teza întâi din Codul familiei constituind expresia aplicãrii în legislaţie a principiului egalitãţii în drepturi şi dreptului la un proces soluţionat în termen rezonabil.
Dispoziţiile legale sunt concepute, de regulã, în considerarea bunei-credinţe a celor cãrora li se adreseazã, împrejurarea cã în unele situaţii este posibilã încercarea de eludare a legii nu poate conduce la concluzia neconstituţionalitãţii ei.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticat, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. 1 teza întâi din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificãrile ulterioare, texte legale care au urmãtorul conţinut: "La desfacerea cãsãtoriei, bunurile comune se împart între soţi, potrivit învoielii acestora."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) privitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate prevãd una dintre modalitãţile prin care înceteazã starea de devãlmãşie în care se aflã soţii, ca urmare a desfacerii cãsãtoriei, şi anume învoiala acestora.
Aceastã posibilitate este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 728 alin. 1 teza întâi din Codul civil, potrivit cãrora "Nimeni nu poate fi obligat a rãmâne în indiviziune", şi se impune în baza principiului disponibilitãţii procesuale în materie civilã.
În cazul în care soţii nu se învoiesc asupra împãrţirii bunurilor comune devin aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. 1 teza a doua din Codul familiei, instanţa judecãtoreascã fiind chematã sã decidã cu privire la partajul acestor bunuri. Cererea de partaj are caracter accesoriu, soluţionarea ei revenind, în temeiul art. 17 din Codul de procedurã civilã, instanţei competente sã judece cererea principalã de desfacere a cãsãtoriei. Posibilitatea instanţei învestite sã judece acţiunea principalã şi cererea accesorie de a hotãrî ulterior judecata separatã a acesteia din urmã nu produce efecte juridice asupra competenţei materiale a instanţei. Disjungerea cauzelor se dispune în vederea unei mai bune administrãri a justiţiei, atunci când soluţionarea cererii principale - acţiunea de divorţ, ar fi întârziatã de judecata cererii de partaj, deoarece pãrţile nu se înţeleg asupra împãrţirii bunurilor dobândite în timpul cãsãtoriei. Or, într-o atare situaţie devin aplicabile dispoziţiile Codului de procedurã civilã cuprinse în Cartea VI "Proceduri speciale", Cap. VII^1 privind "Procedura împãrţelii judiciare", prevederi care oferã suficiente garanţii menite sã asigure un proces echitabil, desfãşurat într-un termen rezonabil.
Împrejurarea cã soţii pot dosi o serie de bunuri pânã la pronunţarea hotãrârii de divorţ, pentru ca, ulterior, sã le scoatã la luminã ca bunuri proprii, reprezintã un aspect ce ţine de situaţia de fapt a cauzei, asupra cãreia se poate pronunţa numai instanţa judecãtoreascã, iar nu o problemã de constituţionalitate de naturã a fi cenzuratã de Curtea Constituţionalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. 1 teza întâi din Codul familiei, excepţie ridicatã de Gabriela Bãlu în Dosarul nr. 1.535/94/2006 al Judecãtoriei Buftea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
