Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Ioan Muraru - preşedinte
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vînzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, invocatã de apelanta reclamanta Societatea Comercialã "Electroprecizia" - S.A. Sacele, la termenul de 13 decembrie 1993, în dosarul nr. 2569/1993 al Tribunalului Braşov.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 16 martie 1994, în lipsa reclamantei S.C. "Electroprecizia" - S.A. Sacele şi a piritei Komives Soimita, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea cu aceeaşi data, pronunţarea aminindu-se pentru 23 martie 1994.
Curtea Constituţionalã avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin sentinta civilã nr. 5182 din 22 aprilie 1993 a Judecãtoriei Braşov s-a respins acţiunea formulatã de reclamanta S.C. "Electroprecizia" - S.A. Sacele prin care se solicita instanţei constatarea nulitãţii absolute a contractului de închiriere deţinut de pirita Komives Soimita pentru spaţiul locativ situat în Sacele, str. Viitorului nr. 17 A, ap. 407, judeţul Braşov, şi evacuarea acesteia din locuinta.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. "Electroprecizia" - S.C. Sacele, iar în fata Tribunalului Braşov, la termenul de 13 decembrie 1993, apelanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 .
Tribunalul Braşov, prin Încheierea din 13 decembrie 1993, a sesizat Curtea Constituţionalã în vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate şi, totodatã, a scos cauza de pe rol şi a dispus suspendarea judecãrii acesteia pînã la pronunţarea deciziei. Opinia exprimatã de tribunal este în sensul respingerii exceptiei deoarece, în raport cu obiectul cauzei, dispoziţiile legale a cãror constitutionalitate se contesta nu sînt aplicabile în speta.
Ţinînd seama ca pe rolul Curţii au mai fost şi alte dosare avînd acelaşi obiect, în care Guvernul şi Senatul au comunicat, potrivit <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere, s-a hotãrît ca acestea sa fie avute în vedere şi la soluţionarea prezentei cauze.
Astfel, în punctul de vedere comunicat Curţii Constituţionale în dosarul nr. 52 C/1993, Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu poate fi admisã deoarece aceste prevederi nu contravin art. 41 din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, urmãrind evoluţia reglementãrilor legale în materie, în inlantuirea lor logica, rezulta opţiunea constanta a puterii legiuitoare de a crea prin lege posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat sa devinã proprietar al locuinţei respective, prin cumpãrare, în condiţiile în care, potrivit <>Legii nr. 15/1990 , întreprinderile transformate în societãţi comerciale sau regii autonome au devenit proprietare ale locuinţelor construite din fondurile proprii.
Senatul, în punctul sau de vedere comunicat în acelaşi dosar, considera ca prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 sînt constituţionale şi, în consecinta, excepţia este vadit neîntemeiatã.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd dosarul cauzei, încheierea de sesizare, dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata ca este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, care a fost formulatã şi înaintatã cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din legea sa organicã.
Prin <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vînzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat s-a stabilit ca:
"Locuintele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pînã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decît locuintele de intervenţie, vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
Art. 1 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sînt angajaţii unitãţilor proprietare.
Evaluarea şi vînzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1, conform <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi prezentei legi, se fac de cãtre unitãţile proprietare sau de cãtre unitãţile specializate în vînzarea locuinţelor, pe baza de contract de prestãri de servicii cu un comision de 1% calculat la preţul de vînzare.
Prin locuinţe de intervenţie se înţelege locuintele situate în incinta unitãţilor economice sau bugetare de stat, cît şi cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupa."
Ca atare, acest articol stabileşte, în principal, urmãtoarele: obligaţia vinzarii locuinţelor cãtre chiriaşii lor, chiar dacã aceştia nu sînt angajaţii unitãţilor proprietare; exceptarea locuinţelor de intervenţie; definirea locuinţelor de intervenţie.
Prin excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Braşov, S.C. "Electroprecizia" - S.A. Sacele susţine ca prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 contravin dispoziţiilor art. 41 şi urmãtoarelor din Constituţie, potrivit cãrora proprietatea privatã este garantatã în mod egal cu cea publica, deoarece prin obligaţia instituitã de a instraina locuintele se aduce o atingere grava dreptului sau de proprietate.
Guvernul, asa cum s-a mai arãtat, motiveaza, în punctul sau de vedere, constituţionalitatea <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 prin succesiunea reglementãrilor legale privind vînzarea acestor locuinţe prin opţiunea legalã (exprimatã de <>Decretul-lege nr. 61/1990 ) de "vînzare a tuturor locuinţelor construite din fondurile statului, în noi condiţii de preţ şi de creditare", prin reluarea acestei operaţiuni în <>Legea nr. 85/1992 ca o preocupare "constanta a puterii legiuitoare de a crea, prin lege, posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat sa devinã proprietar al locuinţei respective, prin cumpãrare". Trebuie reţinutã şi precizarea din acest punct de vedere, precizare corecta, ca, deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţe construite din fondurile proprii "legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a opţiunii ca fiecare chiriaş din asemenea locuinţe sa devinã proprietar, nu poate fi privatã decît numai cu o limita stabilitã de lege (art. 41 din Constituţie) a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercialã în al carei patrimoniu se afla locuintele construite din fondurile proprii ale întreprinderii, asa cum de altfel este o limita şi exceptarea de la vînzare a locuinţelor de intervenţie construite din aceleaşi fonduri şi care, de asemenea, au intrat în patrimoniul societãţii comerciale".
Totodatã, în punctul sau de vedere, Senatul caracterizeazã excepţia ca vadit neîntemeiatã, <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 stabilind condiţiile vinzarii-cumpãrãrii apartamentelor.
Argumentele juridice invocate de cãtre Guvern şi Senat sînt evident întemeiate.
Într-adevãr, dacã art. 41 din Constituţie garanteazã dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, tot el statueazã ca legea stabileşte "conţinutul şi limitele acestor drepturi". Este în afarã oricãrei îndoieli ca aceasta împuternicire data legii trebuie exercitatã fundamentat şi nu arbitrar. Ca atare, legiuitorul, determinînd "conţinutul şi limitele acestor drepturi", are în vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite, în considerarea cãrora stabileşte dimensiuni şi limite.
Astfel, dacã ne raportam la cazul dedus judecaţii, trebuie menţionatã obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii [art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie] şi, mai ales, de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent [art. 43 alin. (1) din Constituţie].
Prin <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 legiuitorul realizeazã o mãsura în acest sens, asigurind chiriaşilor dreptul şi proprietatea în cumpãrarea de locuinţe, mãsura legitima prin funcţiile care sînt stabilite în Constituţie. Din examinarea textului rezulta ca aceste locuinţe: sînt construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pînã la data intrãrii în vigoare a legii; se vînd titularilor contractelor de închiriere, indiferent dacã aceştia sînt sau nu angajaţii unitãţilor proprietare; nu trebuie sa fie locuinţe de intervenţie. O asemenea mãsura este luatã fãrã indoiala în litera şi spiritul Constituţiei. Nu trebuie neglijat ca legislaţia de dupã 22 decembrie 1989 a transformat practic un drept de administrare, pe care întreprinderile şi instituţiile bugetare îl aveau asupra patrimoniului lor, într-un drept de proprietate. Aceasta transformare nu poate fi o mãsura arbitrarã prin care unii cetãţeni sa fie defavorizati în beneficiul altora, ştiut fiind ca aceste bunuri erau rezultatul eforturilor tuturor. Ar fi contrar principiilor dreptului şi chiar regulilor traditionale privind proprietatea ca, deodatã, o unitate economicã "transformata" într-o societate comercialã sa devinã proprietara absolutã asupra unor bunuri "moştenite" cu înlãturarea abuzivã a cetãţenilor care, în calitatea lor de angajaţi sau fosti angajaţi, au contribuit la formarea acestui patrimoniu. Dacã legiuitorul ar fi admis un asemenea lucru, chiar el s-ar fi situat în afarã legitimitatii.
De aceea legiuitorul, prin art. 7, stabileşte o norma de justiţie socialã şi economicã, dind posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cãrora direct sau indirect, în vechiul sistem statal-juridic, au contribuit. Ca atare, dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 sînt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 13 alin. (1) lit. A. c) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Constata ca dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85 din 22 iulie 1992 privind vînzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, sînt constituţionale.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocatã de S.C. "Electroprecizia" - S.A. Sacele, în fata Tribunalului Braşov, în dosarul nr. 2569/1993 şi trimisa de cãtre aceasta Curţii Constituţionale prin Încheierea din 13 decembrie 1993.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 23 martie 1994.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
