Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 28 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 10 aprilie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Abrudan Adrian în Dosarul nr. 2.145/1996 al Judecãtoriei Oradea.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 5 februarie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Oradea, prin Încheierea din 8 ianuarie 1997 a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Codul de procedura penalã, invocatã de Abrudan Adrian.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 4 din Codul de procedura penalã, care reglementeazã rolul activ al judecãtorului, sunt neconstituţionale şi incompatibile cu principiul inamovibilitatii judecãtorului, deoarece permit acestuia sa devinã parte în proces, depasindu-şi rolul de arbitru impartial. În concluzie, se precizeazã ca, atâta vreme cat s-a introdus inamovibilitatea, trebuie reintrodus şi principiul rolului pasiv al judecãtorului, singurul de natura sa asigure respectarea art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, şi a art. 23 din legea fundamentalã, referitor la libertatea individualã.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei invocate, instanta de judecata apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã şi ca textul de lege criticat este constituţional.
În scopul soluţionãrii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece intreaga activitate procesuala este calauzita de anumite principii fundamentale, între care şi principiul rolului activ al organelor judiciare. Se precizeazã, de asemenea, ca rolul activ al instanţei în desfãşurarea procesului penal trebuie discutat împreunã cu dispoziţiile art. 3 din Codul de procedura penalã, referitoare la aflarea adevãrului, pe considerentul ca ele se completeazã şi interconditioneaza, aflarea adevãrului nefiind posibila fãrã exercitarea rolului activ al instanţei judecãtoreşti în desfãşurarea procesului penal.
În concluzie, se arata ca dispoziţiile art. 4 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor art. 21 şi 23 din Constituţie, care reglementeazã situaţii total diferite de cele aflate în discuţie, şi nici altor prevederi constituţionale.
Se menţioneazã ca şi legislaţia penalã din România dintre cele doua razboaie mondiale conţinea dispoziţii privitoare la rolul activ al instanţelor de judecata.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Codul de procedura penalã: "Organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecata sunt obligate sa aibã rol activ în desfãşurarea procesului penal".
Aceasta regula este în concordanta cu dispoziţiile art. 1 din Codul de procedura penalã, privitoare la scopul procesului penal, cu prevederile art. 2 din Codul de procedura penalã, referitoare la oficialitatea procesului penal, şi, de asemenea, cu dispoziţiile art. 3 din acelaşi cod, privind aflarea adevãrului. Este greu de înţeles cum s-ar putea asigura aflarea adevãrului, dacã organele judiciare ar asista pasiv la activitatea de probaţiune desfasurata în fata lor, cu atât mai mult cu cat organele de urmãrire penalã au ca sarcina, potrivit art. 200 din Codul de procedura penalã, tocmai strângerea probelor necesare cu privire la existenta infracţiunilor, la identitatea faptuitorilor şi la stabilirea rãspunderii acestora.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 23 din Constituţie, referitoare la libertatea persoanei. Prin Decizia nr. 143 din 21 noiembrie 1996, rãmasã definitiva prin nerecurare şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997, Curtea Constituţionalã a analizat dispoziţiile art. 4 din Codul de procedura penalã, prin raportare la prevederile art. 23 din Constituţie, considerând textul criticat ca fiind constituţional.
Cele stabilite prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea soluţiei adoptate.
Tot în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se considera ca dispoziţiile art. 4 din Codul de procedura penalã incalca prevederile art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie. Or, este, de asemenea, greu de înţeles cum acest drept fundamental este afectat prin rolul activ al organelor judiciare în descoperirea adevãrului în cauza.
În susţinerea exceptiei se mai arata ca, pentru a se asigura apãrarea intereselor inculpatului, judecãtorul trebuie sa aibã un rol pasiv şi ca el putea avea rol activ atunci când era amovibil. Cu privire la acest aspect, prin decizia menţionatã Curtea a reţinut ca "înfãptuirea justiţiei nu este posibila fãrã cunoaşterea situaţiei de fapt, iar aceasta cunoaştere nu poate fi dobandita fãrã o preocupare specialã din partea organelor judiciare; or, în condiţiile în care legea acorda inculpatului toate garanţiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistat de un apãrãtor în tot cursul procesului penal, nu se poate vorbi vreo prejudiciere a intereselor apãrãrii".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Codul de procedura penalã, invocatã de Abrudan Adrian în Dosarul nr. 2.145/1996 al Judecãtoriei Oradea.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 10 februarie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
