Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 28 din 1 februarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 2 martie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Nicusor Adrian Dumitrescu în Dosarul nr. 1.687/2000 al Judecãtoriei Calafat, judeţul Dolj.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, precum şi a celorlalte pãrţi: Societatea Comercialã "Dalco Simpes" - S.R.L. Bucureşti, Societatea Comercialã "Zonc Com" - S.R.L. Bucureşti şi Gheorghe Izdrita. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila. În acest sens se arata ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã nu mai pot face obiectul exceptiei, conform <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, deoarece prin decizii anterioare (Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, şi Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997) Curtea Constituţionalã a constatat ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.687/2000, Judecãtoria Calafat a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Nicusor Adrian Dumitrescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, prin avocat, susţine ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã incalca prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie, referitoare la libertatea individualã, potrivit cãrora arestarea se poate face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile, fãrã a se face referire la fazele procesului. Se invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 60 din 25 mai 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, şi Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã în raport cu prevederile aceluiaşi text constituţional. Autorul exceptiei subliniaza ca, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii.
Judecãtoria Calafat, judeţul Dolj, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 din Codul de procedura penalã, considera ca excepţia nu are legatura cu luarea mãsurii arestãrii preventive de cãtre procuror, deoarece textul se referã la arestarea inculpatului în cursul judecaţii, iar mãsura luatã de instanta "nu are durata de 30 de zile, aceasta neavând ca suport art. 23 alin. (4) din Constituţie; prevederea constituţionalã în sensul cãreia reţinerea sau arestarea este permisã în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege înseamnã o trimitere la Codul de procedura penalã. Instituirea unei proceduri distincte de cea referitoare la mãsura arestãrii luatã de procuror este de natura sa ofere instanţei posibilitatea de a exercita nu numai un control judiciar preventiv, ci şi un permanent autocontrol, pe tot parcursul judecãrii procesului penal. Din moment ce instanta, potrivit legii, poate mai mult, pronunţând o hotãrâre de condamnare, cu executarea pedepsei într-un loc de deţinere, ea poate şi mai puţin, dispunând asupra arestãrii inculpatului". În continuare Judecãtoria Calafat argumenteaza: "Pentru ca instanta este singura autoritate cãreia i s-a recunoscut o atare competenta, aceasta explica de ce legiuitorul nu a mai considerat necesar ca mandatul de arestare emis în cursul judecaţii sa fie limitat la 30 de zile. Deoarece instanta a fost sesizatã înainte de expirarea mandatului de arestare emis de procuror, mãsura dureazã pana la judecarea definitiva a cauzei, afarã de cazul când instanta dispune revocarea mãsurii. Aceasta interpretare sta la baza practicii instanţelor judecãtoreşti de pe raza Curţii de Apel Craiova, care o data sesizate prin rechizitoriul procurorului, cu cauze în care exista inculpati arestaţi, nu mai prelungesc mãsura arestãrii preventive."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã este intemeiata, arestarea preventivã, indiferent dacã s-a dispus în cursul urmarii penale sau al judecaţii, fiind conformã cu art. 23 alin. (4) din Constituţie, dacã nu depãşeşte 30 de zile. Orice prelungire a arestãrii preventive nu se poate face decât pentru o durata care nu poate depãşi 30 de zile. Se mai arata ca asupra exceptiei de neconstituţionalitate referitoare la aceleaşi dispoziţii legale Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, precum şi prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, constatandu-se ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, întrucât sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, dispoziţii care prevãd: "Arestarea inculpatului în cursul judecaţii dureazã pana la soluţionarea definitiva a cauzei, afarã de cazul când instanta dispune revocarea ei."
Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii sunt contrare art. 23 alin. (4) din Constituţie, privitor la arestarea preventivã, text care are urmãtoarea redactare: "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitãţii mandatului, arestatul se poate plange judecãtorului, care este obligat sa se pronunţe prin hotãrâre motivatã. Prelungirea arestãrii se aproba numai de instanta de judecata."
Curtea constata ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel Curtea, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, a constatat ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul ca durata arestãrii, dispusã de instanta în cursul judecaţii, poate depãşi 30 de zile, fãrã sa fie necesarã prelungirea în condiţiile art. 23 alin. (4) din Constituţie. S-a reţinut ca aceste dispoziţii legale trebuie interpretate în corelatie cu prevederile textului constituţional menţionat, potrivit cãruia durata arestãrii este de cel mult 30 de zile.
Printr-o <>decizie ulterioara, şi anume prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã şi a constatat ca prevederea potrivit cãreia "Arestarea inculpatului în cursul judecaţii dureazã pana la soluţionarea definitiva a cauzei" este neconstitutionala, urmând ca în legatura cu durata arestãrii sa se facã aplicarea directa a art. 23 alin. (4) din Constituţie.
În aceste condiţii Curtea retine ca, potrivit <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Nu pot face obiectul exceptiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". În consecinta, întrucât dispoziţiile legale criticate au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin deciziile anterioare menţionate, Curtea urmeazã ca în prezenta cauza sa respingã excepţia, ca fiind inadmisibila, în temeiul dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care prevãd ca, "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o va respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã".
Cu toate acestea, instanta de judecata a ignorat nu numai aceste dispoziţii legale, dar şi prevederile constituţionale cuprinse în art. 145 alin. (2) teza întâi, conform cãrora "Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. [...]", precum şi prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie, referitoare la libertatea individualã, şi anume la arestarea preventivã, prevederi potrivit cãrora: "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. [...] Prelungirea arestãrii se aproba numai de instanta de judecata." Independenta judecãtorului prevãzutã la art. 125 alin. (2) din Constituţie a fost greşit consideratã ca o independenta fata de lege şi fata de Constituţie, cu toate ca, potrivit art. 51, "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", iar în art. 123 din Legea fundamentalã se prevede ca: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."
De asemenea, Constituţia prevede la art. 1 alin. (3) ca "România este un stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate". Or, printre aceste valori garantate, libertatea individualã ocupa un loc fundamental.
În sfârşit, Curtea retine ca motivarea opiniei instanţei judecãtoreşti, în sensul ca "din moment ce instanta, potrivit legii, poate mai mult, pronunţând o hotãrâre de condamnare, cu executarea pedepsei într-un loc de deţinere, ea poate şi mai puţin, dispunând asupra arestãrii inculpatului", nu are nici o legatura cu prevederile constituţionale menţionate, deoarece în cauza nu este pusã în discuţie competenta instanţei de a dispune arestarea sau prelungirea arestãrii, ci numai durata pentru care se dispune aceasta arestare sau prelungire, durata care, potrivit art. 23 alin. (4) din Constituţie, este de cel mult 30 de zile.
Pentru aceste considerente Curtea urmeazã sa respingã, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Nicusor Adrian Dumitrescu în Dosarul nr. 1.687/2000 al Judecãtoriei Calafat, judeţul Dolj.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 februarie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
