Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 279 din 30 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 10 ianuarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Kompax" - S.R.L. Sibiu în Dosarul nr. 5.594/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, prin avocat Victor Ioan Bleahu, şi Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, prin consilier juridic Mariana Genoveva Mrejeru. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei, considerând ca <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 , prin neclaritatea sa, este contrar Constituţiei. Se arata ca textul de lege criticat cuprinde doua ipoteze: prima este aceea ca orice act al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare poate fi atacat cu recurs şi cea de a doua se referã la situaţia în care se invoca excepţia de ilegalitate, care se soluţioneazã de curtea de apel printr-o hotãrâre irevocabilã. În acest din urma caz considera ca exista o privare de un grad de jurisdicţie, cel al recursului, prevãzut de dispoziţiile procedurale comune ale art. 299 din Codul de procedura civilã. Prin aceasta dispoziţie <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 125 privind instanţele judecãtoreşti, precum şi ale art. 128 referitoare la folosirea cãilor de atac. Considera ca, cel puţin în cauza, art. 128 din Constituţie face referire la cãile ordinare de atac, şi anume la calea de atac a recursului.
Reprezentantul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare depune la dosar note scrise, solicitând respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 , ca neîntemeiatã, pentru argumentele expuse în aceste note.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, precizând ca textul de lege criticat, care prevede un singur grad de jurisdicţie în cazul soluţionãrii exceptiei de ilegalitate a unui regulament sau instrucţiune a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 48 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica şi ale art. 49 referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, prevederi invocate de autorul exceptiei în motivarea neconstitutionalitatii textului de lege criticat. Se precizeazã ca excepţia de ilegalitate se poate ridica numai în cadrul unei judecati, la prima instanta sau în apel, şi este soluţionatã de curtea de apel printr-o hotãrâre irevocabilã (ca şi în cazul exceptiei de neconstituţionalitate, care, însã, este de competenta Curţii Constituţionale). Se apreciazã ca aceste dispoziţii nu contravin Constituţiei, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar potrivit art. 128 din Constituţie, cãile de atac pot fi exercitate de pãrţi şi de Ministerul Public, în condiţiile legii. În final se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit ca accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate cãile de atac, precum şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat ca accesul liber la justiţie este asigurat chiar şi în cazul unei singure judecati în instanta.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 5.594/2000, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Kompax" - S.R.L. Sibiu într-o cauza având ca obiect anularea Deciziei nr. 282 din 15 februarie 2000 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invoca încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 48 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica, precum şi ale art. 49 referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. În esenta, se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prevãd un singur grad de jurisdicţie, fãrã posibilitatea exercitãrii unei cai de atac.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este intemeiata, întrucât, "prin adoptarea prevederilor <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 [...] au fost incalcate prevederile art. 21 din Constituţia României, prin stabilirea unui singur grad de jurisdicţie".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "art. 17 criticat se întemeiazã pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora «Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege»".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din cererea formulatã de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Regulamentele şi instrucţiunile adoptate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, ca şi actele sale individuale, pot fi atacate pentru ilegalitate cu recurs în fata curţilor de apel. Excepţia de ilegalitate poate fi ridicatã în orice faza a judecaţii, la prima instanta sau în apel, cu suspendarea judecaţii şi trimiterea exceptiei spre soluţionare la curtea de apel competenta, care se pronunţa prin decizie irevocabilã, urmând procedura Legii contenciosului administrativ."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 48: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.
(3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."
În susţinerea criticii de neconstituţionalitate se arata ca <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 ingradeste accesul la justiţie, întrucât prevede un singur grad de jurisdicţie, ceea ce reprezintã şi o restrangere nejustificatã a exerciţiului acestui drept. Se mai invoca, de asemenea, şi încãlcarea prevederilor <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , lege care instituie un dublu grad de jurisdicţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Dispoziţiile <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 prevãd posibilitatea atacarii pentru ilegalitate a regulamentelor şi instrucţiunilor adoptate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, precum şi a actelor sale individuale. Aceasta contestare a legalitãţii actelor cu caracter normativ ori a actelor individuale ale comisiei se poate face numai pe cale de excepţie, care poate fi ridicatã, evident, într-un proces având ca obiect anularea acestor acte. Excepţia de ilegalitate suspenda judecata şi este trimisa de instanta, spre soluţionare, curţii de apel competente, care se pronunţa prin decizie irevocabilã.
Autorul exceptiei critica pentru neconstituţionalitate caracterul irevocabil al deciziei Curţii de apel, sustinand ca prin absenta unui al doilea grad de jurisdicţie se incalca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei, precum şi prevederile referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, prevãzute de textele constituţionale menţionate.
Cu privire la aceste critici Curtea observa ca prevederile art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, nu au nici o incidenta în cauza, deoarece textul de lege criticat nu instituie nici un privilegiu şi nici o discriminare între cetãţeni, de natura acelora prevãzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie (de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã). Totodatã, din conţinutul aceluiaşi text nu rezulta ca cineva s-ar situa în afarã legii. Alin. (3) al art. 16 din Constituţie, în mod evident, nu are nici o legatura cu dispoziţiile <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 , deoarece textul se referã la persoanele care pot ocupa funcţii şi demnitati publice.
Curtea constata ca prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, nu sunt incalcate prin dispoziţiile legale criticate, ci, dimpotriva, prin instituirea unei noi excepţii (de ilegalitate) se creeazã o posibilitate în plus de verificare de cãtre o instanta competenta (curtea de apel) a legalitãţii acelor acte cu caracter general sau individual adoptate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Dupã soluţionarea exceptiei cauza urmeazã a-şi relua cursul judecaţii la instanta în fata cãreia s-a ridicat excepţia de ilegalitate, iar pãrţile nemultumite de soluţia instanţei de judecata pot folosi cãile de atac prevãzute de <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 . Potrivit textului criticat, numai decizia curţii de apel pronunţatã în soluţionarea exceptiei de ilegalitate este irevocabilã.
Pe de alta parte, instituirea unui singur grad de jurisdicţie în soluţionarea exceptiei de ilegalitate nu constituie o ingradire ori o restrangere neconstitutionala a exerciţiului dreptului la accesul liber la justiţie, deoarece nici un text din Constituţie nu prevede obligativitatea dublului grad de jurisdicţie în materie civilã. Totodatã Curtea observa ca reglementarea cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti este de nivelul legii. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar cu privire la folosirea cãilor de atac art. 128 din Constituţie prevede: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
De altfel Curtea Constituţionalã, în jurisprudenta sa, a decis în mod constant ca "Accesul liber la justiţie nu înseamnã ca el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece competenta şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite" (de exemplu: Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996).
Din aceeaşi perspectiva Curtea constata ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 49 din Constituţie, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece, asa cum s-a arãtat, exerciţiul dreptului la accesul liber la justiţie este asigurat şi, prin urmare, nu se pune problema unei restrangeri contrare acestor prevederi constituţionale.
Curtea retine, de asemenea, ca nu sunt incalcate, prin dispoziţiile <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 , nici prevederile art. 48 din Constituţie, referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate administrativã, deoarece verificarea de cãtre curtea de apel a legalitãţii actelor generale şi individuale ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în cadrul exceptiei de ilegalitate, şi soluţionarea acestei excepţii printr-o decizie irevocabilã reprezintã tocmai o mãsura procedurala prin care, în cazul admiterii exceptiei, se urgenteaza soluţionarea cauzei, iar partea vãtãmatã obţine mai rapid recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. Curtea constata, prin urmare, ca dispoziţiile art. 48 din Constituţie nu sunt incalcate.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Kompax" - S.R.L. Sibiu în Dosarul nr. 5.594/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 octombrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
