Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 279 din 29 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 858 din 20 septembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Lucian Bagia, mandatar al administratorului Societãţii Comerciale "Intelmed" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.612/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. d) şi <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Deşi art. 79 a fost abrogat, soluţia legislativã anterioarã a fost conservatã în noile dispoziţii prevãzute în art. 40^1. Prevederile legale atacate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional, ocazie cu care Curtea a statuat cã nu se aduce atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 7.612/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. d) şi <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Excepţia a fost ridicatã de Lucian Bagia, mandatar al administratorului Societãţii Comerciale "Intelmed" - S.R.L., în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect aplicarea procedurii reglementate de <>Legea nr. 64/1995 . În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textele legale atacate, care atribuie judecãtorului-sindic competenţa de a ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea, aduc atingere existenţei dreptului însuşi. Prin privarea debitorului de a-şi conduce activitatea aşa cum crede el de cuviinţã, cu respectarea legilor în vigoare, nu se mai asigurã libertatea comerţului, care presupune, în opinia autorului, tocmai exercitarea acestui drept fãrã restrângeri stabilite de legiuitor în afara situaţiilor expres şi limitativ prevãzute de Constituţia României în alin. (1) al art. 53.
În ceea ce priveşte temeiurile constituţionale invocate referitoare la principiul egalitãţii în drepturi şi la inviolabilitatea proprietãţii private, prevãzute de art. 16 şi art. 136 alin. (5), autorul excepţiei s-a limitat doar la indicarea textelor, fãrã a arãta în mod concret în ce constã, din aceastã perspectivã, veninul de neconstituţionalitate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale atacate nu îngrãdesc în nici un fel libertatea comerţului sau economia de piaţã, întrucât ridicarea dreptului debitorului de a-şi mai conduce activitatea se face justificat, în condiţiile legii, cu scopul de a se acoperi pasivul comerciantului aflat în insolvenţã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Dispoziţiile <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, au fost preluate, ca urmare a modificãrilor subsecvente, de prevederile art. 40^1.
În contextul raţiunii întregii proceduri a reorganizãrii judiciare şi falimentului, textele de lege criticate nu numai cã nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate, ci, dimpotrivã, sunt conforme cu litera şi cu spiritul acestora, ele vizând ridicarea dreptului debitorului faţã de care s-a declanşat procedura de reorganizare şi faliment de a-şi mai conduce activitatea, deoarece suferã pierderi continue din averea sa ori se aflã în situaţia în care nu existã probabilitatea de realizare a unui plan raţional de activitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 este inadmisibilã, deoarece la data sesizãrii Curţii Constituţionale textul criticat era abrogat prin <>art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 .
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 lit. d) din acelaşi act normativ, Avocatul Poporului apreciazã cã susţinerile autorului sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, posibilitatea de a ridica dreptul debitorului de a-şi mai conduce activitatea se înscrie în reglementãrile menite sã asigure îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti libertatea comerţului, concurenţa loialã şi condiţiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, iar pe de altã parte, dreptul comerciantului de a-şi conduce activitatea nu este unul dintre drepturile şi libertãţile fundamentale. Dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, republicatã, vizeazã, deopotrivã, pe toţi agenţii economici, atât pe debitori, ale cãror datorii trebuie executate în condiţiile legii, cât şi pe creditori, faţã de care se impune crearea condiţiilor corespunzãtoare pentru recuperarea creanţelor.
Criticile formulate prin prisma prevederilor art. 136 alin. (5) din Legea fundamentalã nu pot fi reţinute, deoarece prin textele legale atacate se opereazã numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteazã în esenţã dreptul de proprietate al debitorului. Inviolabilitatea proprietãţii trebuie înţeleasã în condiţiile <>legii organice, aşa cum de altfel se stabileşte prin Legea nr. 64/1995 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate - astfel cum a fost enunţat de autorul excepţiei - îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. d) şi <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, şi au urmãtorul conţinut:
- Art. 10 lit. d): "Principalele atribuţii ale judecãtorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
[...] d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;";
- Art. 79: "(1) În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecãtorul-sindic în condiţiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerţ şi industrie teritorialã poate adresa judecãtorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea.
(2) Judecãtorul-sindic va examina, în termen de 10 zile, o astfel de cerere, într-o şedinţã la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor şi camera de comerţ şi industrie teritorialã. Cererea va putea fi admisã numai motivat, printre motive figurând pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitãţii de realizare a unui plan raţional de activitate.
(3) Dacã cererea este admisã, judecãtorul-sindic va dispune şi aplicarea de îndatã a dispoziţiilor prezentei secţiuni."
Articolul 79 a fost abrogat prin <>art. I pct. 72 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 . Soluţia legislativã anterioarã a fost însã conservatã în noile dispoziţii prevãzute de art. 40^1 introduse prin punctul 42 din acelaşi act normativ. Ulterior, potrivit <>art. I pct. 52 din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, alineatele (5) şi (6) ale art. 40^1 din lege au fost modificate.
Curtea observã cã aceastã modificare nu este de naturã a schimba perspectiva analizãrii textelor legale incriminate, deoarece criticile autorului excepţiei nu se fundamenteazã pe posibilitatea unuia sau altuia dintre subiecţii care dobândesc calitate procesualã activã în scopul de a solicita judecãtorului-sindic ridicarea dreptului de administrare a debitorului, ci se întemeiazã tocmai pe existenţa acestei posibilitãţi de ridicare a dreptului de administrare a debitorului, atribuitã, potrivit legii, judecãtorului-sindic.
Dispoziţiile legale contestate au urmãtorul conţinut:
- Art. 40^1: "(1) Deschiderea procedurii ridicã debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacã acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 26 alin. (1) lit. f) sau, dupã caz, art. 32 alin. (1), intenţia de reorganizare.
(2) Cu excepţia cazurilor prevãzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecãtorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului o datã cu desemnarea unui administrator, indicând totodatã şi condiţiile de exercitare a acestuia.
(4) Dreptul de administrare al debitorului înceteazã de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor pot oricând adresa judecãtorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitãţii de realizare a unui plan raţional de activitate.
(6) Judecãtorul-sindic va examina în termen de 15 zile cererea prevãzutã la alin. (5), într-o şedinţã la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor şi reprezentantul membrilor sau, dupã caz, al asociaţilor/ acţionarilor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 16, art. 49, art. 134 alin (2) lit. a) şi art. 135 alin. (6) din Constituţia României. Dupã revizuirea Legii fundamentale dispoziţiile invocate sunt cuprinse în art. 16, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. a) şi art. 136 alin. (5), al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.
(4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reglementeazã, pe calea unei proceduri speciale de executare silitã, condiţiile în care creditorii vor putea fi plãtiţi, iar prin aceasta sunt asigurate buna funcţionare a creditului şi respectarea obligaţiilor contractuale, esenţiale desfãşurãrii comerţului şi concurenţei loiale. Mãsura ridicãrii dreptului debitorului de a-şi mai conduce activitatea, prin finalitatea ei, rãspunde în realitate cerinţei asigurãrii unui cadru favorabil valorificãrii tuturor factorilor de producţie, vizând deci toţi agenţii economici, atât debitorul, cât şi creditorii. Prin urmare, textele legale criticate nu numai cã nu încalcã dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, republicatã, dar sunt conforme cu litera şi spiritul acestora, instituind un plan raţional de activitate a debitorului în vederea garantãrii posibilitãţii de platã a creanţelor creditorilor.
Referitor la invocarea încãlcãrii art. 53 din Constituţie, republicatã, Curtea constatã cã textul nu are legãturã cu cauza, deoarece dreptul comerciantului de a-şi mai conduce activitatea nu este unul dintre drepturile şi libertãţile fundamentale prevãzute în titlul II din Legea fundamentalã.
Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa cã principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, republicatã, pe care autorul excepţiei îl invocã în susţinerea neconstituţionalitãţii textelor de lege criticate, se referã exclusiv la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu şi la raporturile dintre cetãţeni şi autoritãţile publice ori reprezentanţii acestora (de exemplu: <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 77 din 22 aprilie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 7 octombrie 1997, sau <>Decizia nr. 487 din 25 noiembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 10 februarie 1998).
De asemenea, Curtea reţine cã prevederile art. 10 lit. d) şi ale <>art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu încalcã dispoziţiile art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicatã, care declarã "în condiţiile legii" inviolabilitatea proprietãţii private, deoarece se opereazã numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteazã în esenţã dreptul de proprietate al debitorului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi <>art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Lucian Bagia, mandatar al administratorului Societãţii Comerciale "Intelmed" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.612/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 iunie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
