Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 279 din 11 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 5 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România", excepţie ridicatã de Qian Guofu în Dosarul nr. 21.314/3/RF/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã. Se constatã lipsa pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.533D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Zhao Jufeng în Dosarul nr. 21.315/3/2007 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, care este însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã. Se constatã lipsa pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Autorii excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin.(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 1.533D/2007 la Dosarul nr. 1.311D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia solicitã admiterea excepţiei aşa cum au formulat-o în faţa instanţei de judecatã. Aratã cã întoarcerea lor în China ar avea drept consecinţã destrãmarea familiilor lor, ale cãror membri se aflã în România.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizeazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, dar cã soluţia legislativã conţinutã de textul criticat a fost preluatã, ca principiu, de noua reglementare la art. 26. Considerã cã nu se impune modificarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 21 iunie 2007 şi 8 august 2007, pronunţate în dosarele nr. 21.314/3/RF/2007 şi nr. 21.315/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art.5 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2 şi 3 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România". Excepţia a fost ridicatã de Qian Guofu şi, respectiv, Zhao Jufeng în cauze civile având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate în materia acordãrii statutului de refugiat.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine cã textul de lege criticat este imprecis în ceea ce priveşte protejarea dreptului la respectarea vieţii de familie, ce ar putea constitui o condiţie de acordare a protecţiei umanitare. Aratã cã dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, instituie în sarcina statelor obligaţia de a se abţine de la orice amestec în exercitarea de cãtre o persoanã a dreptului sãu la viaţa de familie, iar "legea trebuie sã indice cu suficientã claritate limitele şi modalitãţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autoritãţilor". Face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Airey împotriva Irlandei, 1979, Moustaquim împotriva Belgiei, 1991, Lupşa împotriva României, 2006 şi Boultif împotriva Elveţiei, 2001).
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul criticat oferind suficiente repere pentru ca persoana cãreia acesta i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitatã de protecţie umanitarã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul precizeazã cã, prin abrogarea, prin <>art. 152 al Legii nr. 122/2006 , a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 excepţia de neconstituţionalitate a rãmas fãrã obiect.
Avocatul Poporului precizeazã cã, urmare a abrogãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 , prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 26, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul acestui articol. Aratã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã, în cazul în care soluţia legislativã a dispoziţiilor abrogate a fost preluatã de legea nouã, instanţa de contencios constituţional se pronunţã cu privire la conţinutul noii reglementãri normative. Considerã cã dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale. Apreciazã, în acest sens, cã nu este pertinentã invocarea prevederilor constituţionale şi convenţionale privind respectarea şi ocrotirea de cãtre autoritãţile publice a vieţii intime, familiale şi private.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, prevederi care se referã la protecţia umanitarã condiţionatã. <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã, potrivit dispoziţiilor <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar prevederile art. 5 din ordonanţã au fost preluate, în esenţã, de cele ale art. 26 din legea menţionatã, care instituie o formã de protecţie a strãinilor şi apatrizilor denumitã "protecţie subsidiarã".
Aşadar, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul conţinut: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai format, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cu invocarea aceloraşi hotãrâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului ca şi în prezenta cauzã.
Astfel, de exemplu, prin <>deciziile nr. 702 din 19 octombrie 2006 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006), nr. 841 din 28 noiembrie 2006 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007), nr. 64 din 25 ianuarie 2007 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007) sau nr. 524 din 31 mai 2007 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007) Curtea Constituţionalã a respins excepţia ca neîntemeiatã, pentru motivele acolo reţinute. Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Qian Guofu şi Zhao Jufeng în dosarele nr. 21.314/3/RF/2007 şi, respectiv, nr. 21.315/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
