Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 279 din 1 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Primãria Comunei Manastirea Casin în Dosarul nr. 01/2003 al Tribunalului Bacau - Secţia civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, întrucât apreciazã ca prevederile de lege criticate nu contravin textelor constituţionale invocate ca fiind incalcate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 01/2003, Tribunalul Bacau - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de intimata Primãria Comunei Manastirea Casin într-o cauza civilã. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca din prevederile de lege criticate rezulta ca primãria este detinatoarea imobilelor ce fac obiectul retrocedarii în natura sau prin echivalent, iar primãrii dispun restituirea lor. Se considera ca prin aceasta reglementare se incalca prevederile constituţionale ale art. 120, referitoare la autoritãţile comunale şi orãşeneşti, şi ale art. 135 alin. (5), potrivit cãrora bunurile proprietate publica sunt inalienabile. De asemenea, se susţine ca textele de lege criticate sunt în contradictie cu <>art. 91 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , din care rezulta ca primãria este o structura funcţionalã cu activitate permanenta, care duce la îndeplinire hotãrârile consiliului local şi dispoziţiile primarului; prin urmare, primãria nu este nici autoritate publica şi nici persoana juridicã, nu are buget propriu, nu are calitate procesuala activa sau pasiva, primarul reprezentând comuna, nu primãria. Mai mult, se arata ca, potrivit <>art. 125 din Legea nr. 215/2001 , doar consiliile locale pot hotãrî cu privire la înstrãinarea bunurilor ce aparţin domeniului public sau privat al comunei, oraşului, municipiului, primarul neputând emite dispoziţie în acest sens. Tribunalul Bacau - Secţia civilã apreciazã ca excepţia ridicatã este intemeiata. În acest sens se arata ca din redactarea <>art. 20 alin. (3) al Legii nr. 10/2001 rezulta ca primarul are atribuţii de autoritate publica exclusiva, şi anume hotãrãşte singur asupra modalitatii de restituire a imobilelor ce fac obiectul acestui act normativ, respectiv dacã sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea mãsurilor reparatorii. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 125 din Legea nr. 215/2001 , doar consiliile locale pot hotãrî cu privire la înstrãinarea bunurilor ce aparţin domeniului public şi privat al comunei. De altfel, potrivit <>art. 91 din Legea nr. 215/2001 , primãria este o structura funcţionalã ce duce la îndeplinire hotãrârile consiliului local, emise în exercitarea atribuţiilor prevãzute de lege, atribuţii printre care se numara şi cele prevãzute în <>art. 38 lit. f), g) şi h) din Legea nr. 215/2001 : "administreazã domeniul public şi privat al comunei", "hotãrãşte darea în administrare, concesionare sau închiriere a bunurilor proprietate publica a comunei sau oraşului, precum şi a serviciilor de interes local" şi "hotãrãşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privatã a comunei sau oraşului, dupã caz, în condiţiile legii". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, arãtând ca nu este vorba despre restituirea unor imobile aflate în proprietatea primãriilor, ci despre imobile situate în raza teritorialã a acestora. Totodatã arata ca atributia acordatã primarului prin prevederea legalã criticata reprezintã o aplicare a dispoziţiilor <>art. 68 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , potrivit cãreia primarul îndeplineşte şi alte atribuţii prevãzute de lege sau de alte acte normative, precum şi însãrcinãrile date de consiliul local, iar potrivit alin. (1) lit. v) al aceluiaşi articol, primarul rãspunde şi de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi domeniului privat al comunei sau al oraşului şi în vederea exercitãrii acestor atribuţii emite dispoziţii motivate de restituire în natura sau prin echivalent a imobilelor deţinute de unitãţile administraţiei publice locale. Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arata ca primarul emite dispoziţia de retrocedare a imobilelor în calitatea sa de reprezentant al statului, calitate ce decurge dintr-o lege specialã, şi nu în calitate de reprezentant al administraţiei publice locale. Considera ca nici critica referitoare la încãlcarea art. 135 alin. (5) din Constituţie nu este fundamentatã, deoarece <>Legea nr. 10/2001 este o lege organicã, cãreia însãşi Legea fundamentalã îi atribuie competenta de a reglementa acest domeniu al proprietãţii; mai mult, se arata ca posibilitatea de a revendica imobilele aparţinând domeniului public sau privat al statului este determinata de condiţiile în care acestea au intrat în proprietatea statului, adicã în mod abuziv, iar problema determinãrii concrete a bunurilor ce fac obiectul retrocedarii este de competenta exclusiva a legiuitorului. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevederi care au urmãtorul cuprins: "În cazul primãriilor restituirea în natura sau prin echivalent cãtre persoana indreptatita se face prin dispoziţia motivatã a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti." În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 120 şi ale art. 135 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãrora: - Art. 120: "(1) Autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primãrii aleşi, în condiţiile legii. (2) Consiliile locale şi primãrii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe. (3) Autoritãţile prevãzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor."; - Art. 135 alin. (5): "Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine urmãtoarele: în esenta, se critica modul în care <>Legea nr. 10/2001 enumera limitativ, în art. 16, categoriile de imobile ce nu se retrocedeaza, fãrã a include şi imobilele din domeniul public al statului, incalcandu-se în acest fel art. 135 alin. (5) din Constituţie. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu prilejul soluţionãrii sesizãrii de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din <>Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Curtea, pronunţându-se asupra dispoziţiilor art. 20 alin. (1), prin raportare la art. 135 din Constituţie, a statuat ca acestea nu conţin nici o prevedere expresã care sa vina în contradictie cu textul constituţional invocat ca fiind încãlcat. Prin acea decizie s-a mai reţinut ca "nedeterminarea concretã a bunurilor ce pot constitui obiect al reparaţiilor, prin restituirea în natura sau în echivalent, nu poate face obiectul controlului de neconstituţionalitate, fiind o problema de legiferare ce cade în competenta exclusiva a legiuitorului. În orice caz, dispoziţiile art. 20 şi ale art. 24 din lege nu vor putea fi aplicate decât în concordanta cu prevederile art. 135 şi ale art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi cu prevederile <>Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998". Cele statuate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Mai mult, având în vedere dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea a statuat, în mod constant, ca nu se poate substitui legiuitorului pentru completarea sau modificarea reglementãrilor adoptate, întrucât, conform dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este "(...) unica autoritate legiuitoare a tarii". În acest sens este, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 130 din 13 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 9 decembrie 1998. Curtea nu poate retine nici susţinerile referitoare la încãlcarea art. 120 din Constituţie, privind autoritãţile comunale şi orãşeneşti. Art. 20 alin. (3) din lege stabileşte ca imobilele aflate în raza teritorialã a primãriilor se restituie în natura sau prin echivalent, prin dispoziţia motivatã a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, iar textul constituţional invocat dispune cu privire la autonomia localã în comune şi oraşe, care se realizeazã, în condiţiile legii, prin doua autoritãţi, consiliul local şi primarul, şi consacra noţiunea de subdiviziune administrativ-teritorialã pentru oraşele care fac parte din categoria municipiilor. În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la neconcordanta dintre textul de lege ce face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate şi prevederile art. 19, 91, art. 38 lit. f) şi ale <>art. 125 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , Curtea constata ca nu este competenta sa se pronunţe. În jurisprudenta sa constanta, de exemplu prin Decizia nr. 156 din 12 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 12 ianuarie 2000, Curtea a statuat ca, având în vedere dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Constituţie, numai autoritatea legiuitoare are competenta de a asigura coordonarea legislaţiei şi de a elimina eventualele necorelari existente în sistemul legislativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Primãria Comunei Manastirea Casin în Dosarul nr. 01/2003 al Tribunalului Bacau - Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 iulie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
